Decizia civilă nr. 442/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale

Decizii civile - asigurări sociale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ /a1

DECIZIA CIVILĂ NR. 442/R/2013

Ședința publică din data de 13 februarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.

S. -C. B.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul H. P. împotriva sentinței civile nr. 1594 din_ pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosar nr._ /a1, privind și pe pârâții intimați M. A. N. și CASA DE PENSII A M. A. N., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic Ardelean Mirel, lipsă fiind reclamantul recurent.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare.

Reprezentantul pârâților intimați arată că nu are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe pentru considerentele expuse în întâmpinarea formulată, fără cheltuieli de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului B. -Năsăud sub nr._

, reclamantul H. P. a chemat în judecată pe pârâții M. A.

N. și CASA DE PENSII A M. A. N. solicitând instanței anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 4589/_ ; menținerea deciziei emisă în baza Legii nr. 164/2001; obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu și cea recalculată în baza Legii nr. 119/2010; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei reprezentând diferența dintre pensia de serviciu și cea recalculată; suspendarea efectelor deciziei atacate și menținerea în plată a pensiei de serviciu, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1798/F/2011 a Tribunalului B. -Năsăud

competența teritorială de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului B., instanță care la rândul ei a apreciat că instanța de trimitere este cea competentă teritorial.

Prin decizia nr. 3743/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență a stabilit competența teritorială

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. -Năsăud, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr._ /a1.

Prin sentința civilă nr. 1594 din_ pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosarul nr._ /a1

, s-a respins excepția inadmisibilității și a lipsei de obiect a contestației invocate de intimatul M. A. N. .

S-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul H.

P., împotriva intimaților M. A. N. ȘI CASA DE PENSII A M.

A. N. .

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, stabilite în baza Legii nr. 164/2001, pensie transformată în pensie de drept comun și recalculată potrivit legii nr. 119/2010.

Cu începere din 1 ianuarie 2011 reclamantul a fost beneficiarul unei pensii recalculate prin decizia contestată având stabilit un cuantum brut al pensiei de 1595 lei lunar, în timp ce potrivit deciziei a cărei menținere se solicită acesta avea o pensie militară de stat în cuantum de 2255 lei brut lunar f.22-25 dosar inițial.

Prin OUG nr. 1/2011, intrată în vigoare anterior promovării prezentei acțiuni, s-a prevăzut revizuirea din oficiu a tuturor pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie.

Urmare a adoptării acestei reglementări, pensia recalculată a reclamantului a fost revizuită, emițându-se decizia de revizuire ce nu face obiectul cauzei, astfel că se constată că decizia a cărei anulare se solicită în prezentul cadru procesual, nu mai este în ființă, ea fiind practic revocată de emitent și înlocuită cu o nouă decizie. Întrucât decizia contestată a fost anulată de emitent, tocmai pe considerentul nelegalității sale determinată de neluarea în calcul a veniturilor efectiv realizate de reclamant, iar în final s-a emis o nouă decizie ținându-se seama de veniturile realizate de reclamant, tribunalul a constatat că soluția anulării deciziei atacate nu mai poate fi dispusă.

Însă, ținând seama de faptul că prin contestația formulată reclamantul contestă însăși măsura eliminării pensiei sale de serviciu, urmărind să obțină în final cuantumul pensiei de serviciu și având în vedere că prin OUG nr. 1/2011 pretenția reclamantului de a beneficia de pensie militară nu a fost satisfăcută, tribunalul nu poate respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, ci dimpotrivă se impune a analiza legalitatea și temeinicia măsurii de eliminare a pensiei de serviciu pe fondul dreptului pretins.

În această analiză tribunalul a reținut ca repere cu caracter obligatoriu statuările Curții Constituționale în privința constituționalității Legii nr. 119/2010, cele ale Înaltei Curți de C. și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 29/2011 dată în interesul legii și cele ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

S-a reținut faptul că prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale.

Fiind chemată să soluționeze un recurs în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 29/_ a statuat că instanțele judecătorești pot proceda la o analiză a retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul a apreciat că nu se poate reține încălcarea principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenție pe considerentul că pensia magistratului a fost menținută, deoarece, pe de o parte, principiul constituțional al independenței justiției nu se referă și la categoria profesională din care a făcut parte reclamantul, iar, pe de altă parte, între aceste categorii profesionale nu poate fi reținută existența unor situații analoge sau comparabile, întrucât statutul profesional reglementat prin legile speciale de organizare și funcționare este deosebit, fiecare având atribuții și un rol specific bine definit în cadrul celorlalte autorități și instituții publice, chiar dacă anumite incompatibilități și interdicții sunt aplicabile în cazul ambelor categorii profesionale.

Instanța supremă a realizat în cuprinsul deciziei în interesul legii și o analiză de compatibilitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenție.

Fiind chemată să se pronunțe asupra măsurii eliminării pensiei de serviciu, prin decizia din 7 februarie 2012 pronunțată în cauzele conexate Ana

M. Frimu, Judita Vilma, E. a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva României,

instanța europeană a reținut că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei,

decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației

, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei

, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei

, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei

, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).

Prin urmare, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

Totodată, instanța europeană a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În același timp, examinând măsura eliminării pensiilor de serviciu ale militarilor, prin Hotărârea pronunțată în Cauza Constantin Abăluță ș.a. împotriva României la data de 15 mai 2012, Curtea europeană a statuat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor .

În cazul de față, prin recalcularea pensiei militare, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat, respectiv partea necontributivă, pensia netă a contestatorului s-a redus de la 2.255 lei lunar, anterior recalculării, la 1.595 lei brut lunar, după recalculare, rezultând astfel o reducere a pensiei cu 29%.

Se poate observa că, deși cuantumul pensiei contestatorului a fost redus, acest cuantum redus al pensiei este unul considerabil și nu este derizoriu, în condițiile în care, la data recalculării pensiei, pensia lunară medie nu depășea 776 lei, indemnizația socială minimă era de doar 350 lei, iar salariul minim brut pe țară garantat în plată era de doar 670 lei, suma de 1.595 lei lunar cuvenită contestatorului permițând acestuia să aibă un nivel de trai peste nivelul mediu.

În cauză reclamantul nu a dovedit că suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul H. P.

solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că înțelege să invoce excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță Ministerul Administrației și Internelor, deși competența aparținea Casei Sectoriale de pensii.

Deși s-a adresat în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 149 alin.

(1) din Legea nr. 263/2010 Comisiei de contestații din cadrul M. Administrației și Internelor criticând pentru nelegalitate decizia de pensionare prin care i-a fost recalculată pensia de care beneficia, organul abilitat să răspundă sesizării sale nu a formulat nici un răspuns.

Practic lipsa unui răspuns la contestata formulată echivalează cu respingerea contestației formulate, astfel că după expirarea termenului în care Comisia ar fi trebuit să emită o hotărâre, este îndreptățit să se adreseze instanțelor de judecată.

Membrii SCMD au avut calitatea de militari, polițiști, funcționari speciali (în continuare "cadre militare") în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut, conform deciziilor de pensionare anexate la cererea introductiva.

Prin Deciziile pe care înțeleg să le conteste, s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiilor de care beneficiază membri recurentei, s-a produs o diminuare nejustificată a cuantumului acestora și implicit a patrimoniului membrilor săi.

Cadrele militare sunt singura categorie profesională care are statuată obligația sacrificiului suprem pentru țară, obligația de a se jertfi pentru apărarea integrității României, pentru apărarea celorlalte categorii sociale.

De asemenea, cadrele militare sunt în serviciul națiunii și dobândesc grade militare, care pot fi pierdute numai în condițiile legii (degradarea militară).

În măsura în care se va admite recalcularea pensiilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, conform art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 735/2010 se va realiza o degradare a militarilor, cu încălcarea clară a dispozițiilor legale.

Prin Legea nr. 119/2010 și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate.

Se creează o discriminare, pe de o parte între cadrele militare active care au avut norocul de a lucra într-o singură unitate și deci au putut prezenta adeverințele cu veniturile realizate, și celelalte cadre militare care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe.

De asemenea se creează o discriminare și între cadrele militare și personalul civil, inclusiv cel încadrat în unitățile militare, personalul civil putându-și valorifica toate veniturile ca urmare a existenței carnetului de muncă, document oficial prin care se atestă, printre altele și veniturile realizate.

Nu în ultimul rând se creează o discriminare, între cadrele militare și magistrați, care deși au avut aceleași privațiuni, magistrații beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil (procent din salariul avut).

De asemenea, prin recalcularea pensiilor subsemnaților se încalcă principiul dreptului câștigat, deoarece pe parcursul anilor în care au fost militari activi au câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia si-au desfășurat activitatea.

Acest drept a fost câștigat prin suportarea regimului militar, prin suportarea privațiunilor specifice acestui sistem, prin renunțarea la orice altă activitate aducătoare de venit, prin renunțarea partenerilor de viață la slujbele lor pentru ai urma acolo unde au fost dislocați în vederea îndeplinirii unor misiuni pentru apărarea patriei, chiar cu prețul vieții lor.

De asemenea, faptul că pe durata perioadei în care a fost activ a crezut că la pensie va beneficia, ca răsplată a tuturor privațiuni lor specifice vieții militare, de o pensie care să îi asigure un trai decent și care să compenseze lipsa veniturilor suplimentare, lipsa vieții sociale, încalcă un alt principiu al statului de drept și anume: previzibilitatea legii. .

În acest moment se află într-o situația jenantă, în care statul s-a folosit de toată viața activă promițându-le un trai decent la pensie, pentru ca acum pensia să fie asimilată cu a celorlalți civili, care au fost liberi să desfășoare alte activități aducătoare de venituri astfel încât cuantumul pensiei lor să crească.

Deciziile contestate și implicit procesul de recalculare a pensiilor sunt nelegale raportat la dispozițiile Constituției României, ale dreptului comun cât și ale Legislației Europene în materie.

S-a invocat lipsa temeiului juridic al emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor membrilor SCMD.

Prin Sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr. 1371133/2010 s-a dispus: "suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond"

Așadar, emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate.

Prin această modalitate de calcul membrii SCMD au fost degradați militar fără a avea nicio vină, deoarece în lipsa cametelor de muncă, ce ar fi putut evidenția veniturile lunare obținute de recurent, nici unul din documentele necesare dovedirii veniturilor nu se află în posesia noastră, statul, prin unitățile militare, fiind gestionarul acestor documente.

Calculul pensiei la salariul mediu brut pe economie, reprezintă, pentru o parte dintre membri SCMD, o degradare, deoarece sunt asimilați persoanelor cu grade inferioare care se bucură de același venit ca și al celor cu grade

superioare, deși pe parcursul desfășurării activității ca militari activi între veniturile gradelor

militare au existat diferențe specifice.

Constatarea de către Curtea Constituțională a României, în cuprinsul Deciziei nr. 871/_ 8, că Legea nr.119/2010 nu încalcă dispozițiile Constituției României, nu împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

Plecând de la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie constata că membrii Sindicatului SMCD beneficiază de un drept de proprietate asupra pensiei a cărei recalculare a fost dispusă de către pârâte însă este lipsită de această proprietate, prin dispozițiile legale naționale enunțate mai sus.

În aceste condiții, evident aceste norme naționale vin în contradicție directă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa încât, instanța este obligată conform 20 alin 2 din Constituția României să facă aplicarea directă a reglementărilor internaționale.

Este evident că dreptul membrilor SCMD era născut la momentul la care i s-au stabilit inițial drepturile privitoare la pensie, fiind întrunite condițiile Legii nr. 164/2001.

Pensia membrilor. SCMD, la care aceștia au dreptul ca urmare a muncii prestate, reprezintă un "bun" în sensul art. l alin. 1 din Primul protocol adițional la Convenție.

Reducerea pensiei membrilor SCMD pentru viitor și lipsirea acestora de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea membrilor SCMD de bunul lor, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. l din Protocolul nr. 1.

Legea 119/2010, privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor și HG 735/2010 privind metodologia de recalculare a categorii lor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c )-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, îndeplinesc condițiile menționate anterior, fiind un act normativ accesibil, precis și previzibil în sensul jurisprudenței CEDO.

Transformarea unor categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare (pensiile speciale ), în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind și stemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale au fost determinate de menținerea deficitului bugetar și relansarea economică dar și de asigurarea sustenabilității financiare a și stemului de pensii publice, de eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalități le de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice precum și de eliminarea legilor speciale de pensionare, care prevăd criterii diferite, mai avantajoase, în favoarea anumitor categorii profesionale.

Și această condiție este aparent îndeplinită, având în vedere faptul că stabilitatea economică a țării și apărarea siguranței naționale sunt noțiuni care se circumscriu celor de "scop legitim de interes general" și de "cauză de utilitate publică.

Legea nr.119/2010 nu oferă membrilor SCMD posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză. Lipsa totală a despăgubirilor nu se poate justifica, avându-se în vedere circumstanțele speței, cu atât mai mult cu cât nicio circumstanță excepțională nu a fost invocată de Guvern pentru a o justifica.

În cuprinsul Legii nr.119/2010, a fost justificată necesitatea luării acestei măsuri, dar nu și lipsa totală a despăgubirilor. Lipsa totală a despăgubirilor a impus membrilor SCMD o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul său de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Reducerea pensiei membrilor SCMD, ca urmare a recalculării și imposibilitatea acestora de a-și mai recupera vreodată sumele de bani aferente acestui procent au dus la ruperea, în defavoarea pensionarilor, beneficiari ai pensiilor stabilite prin acte normative speciale, a justului echilibru ce trebuie păstrat Între protecția proprietății și cerințele interesului general.

Procedându-se în acest fel, s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate al reclamanților, atingere care, în concepția instanței europene, este incompatibilă cu dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.

În ceea ce privește lipsa proporționalității ingerinței, nu poate fi reținut nici eventualul argument conform căruia pensiile de serviciu trebuie recalculate deoarece pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială, iar partea care depășește cuantumul suportat din bugetul asigurărilor sociale de stat, se suportă din bugetul de stat.

Deciziile de recalculare a pensiilor nu au temei juridic ceea ce atrage anularea acestora.

Cu privire la retroactivitatea legii s-a arătat că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art. l5 alin. (2) din Constituția României, republicată, conform căruia: legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Prin recalcularea pensiilor se încalcă un principiu al drepturilor câștigate. Chiar dacă nu are o consacrare legală, acest principiu are o construcție jurisprudențială.

Pârâtul intimat M. A. N. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Prin art. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr.19/2000, calculate pe baza veniturilor realizate.

În aplicarea acestui act normativ, M. A. N. a emis decizia nr. 4589 din 31 decembrie 2010 prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s- au recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1.595 lei brut, care înlocuia pensia militară stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei de recalculare, și raportat la faptul că aceasta nu a fost emisă de către organul competent, însă față de prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, Curtea apreciază că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M.

N. .
7
Curtea constată neîntemeiată critica vizând nulitatea deciziei de recalculare în raport de suspendarea HG nr. 735/2010. Astfel, se reține că într- adevăr prin sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C. s-a dispus suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, însă prin acest motiv nu se aduc critici punctuale în ce privește modul de calcul a pensiei, pentru a se putea susține imposibilitatea verificării legalității modului de calculul a pensiei. Ceea ce contestă în cauză recurentul este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe Legea nr. 19/2000, or această trecere a fost reglementată de Legea nr. 119/2010, măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a României, Înalta Curte de Casație și Justiție și CEDO, iar principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în Legea nr. 119/2010.
Așadar, cum procesul de recalculare a pensiei s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
Cu privire la pretinsa degradare militară, Curtea de apel constată în primul rând că nu este precizată dispoziția legală a cărei încălcare o invocă prin acest motiv de recurs, pentru a se putea statua asupra modului de interpretare a legii incidente sub acest aspect. Dispozițiile legale incidente în cauza, respectiv Legea nr. 119/2010 nu face referire la pierderea gradului militar, astfel încât criticile formulate de către recurent sub acest aspect sunt nefondate și nu sunt de natură să conducă la nelegalitatea deciziei contestate.
Prin demersul său judiciar, reclamantul a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei, invocând în principal încălcarea principiului neretroactivității, lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii, existența unei discriminări și încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, argumente care au fost reluate integral în cererea de recurs.
În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor de stat ale polițiștilor) nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea 119/2010 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 decizii care au un caracter obligatoriu, în limitele controlului de constituționalitate.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că prin Legea nr. 119/2010 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei
încălcări a prevederilor menționate.
Argumentele recurentului, corecte în ceea ce privește caracterul necontributiv al pensiei de stat, nu sunt însă de natură să conducă la nulitatea deciziei de recalculare. Astfel, decizia are la baza o noua filozofie a legiuitorului
8
în domeniul pensiilor, ce a impus trecerea tuturor pensiilor într-un sistem integrat.
Se constată că atributul statului de a modifica sistemul de calcul al pensiilor, precum și regimul juridic al pensiilor, a fost confirmat și prin deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Abaluță și alții c/a României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.
Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
În același sens, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E. a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva României, releavantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat.
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.
În speță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma
9
sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
Curtea de Apel constată că în mod just au fost înlăturate de către prima instanță susținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de stat în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
De asemenea, se constată că hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină, neputându-se reține că acestea sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a echivala cu o nemotivare și a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., care a făcut indicat în cererea de recurs.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ., a fost invocat doar formal de către recurent, întrucât nu a indicat care este actul dedus judecății ce a fost interpretat greșit sau a cărui natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a fost schimbat, împrejurare față de care nu poate fi reținută incidența acestuia.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul H. P. împotriva sentinței civile nr. 1594 din_ a Tribunalul B. -Năsăud pronunțată în dosarul nr._ /a1, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: B. I. S.
GREFIER
G. C.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat de reclamantul H. P. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei
10
încălcări a drepturilor acestuia garantate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Trebuie să subliniat în acest sens că re clamantul s -a adres at instanței
pentru proteguirea unui drept de secur itate socială, consi d erând că pensia sa
militara de serviciu era un "bun";, în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care
acesta avea speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit
deciziilor nr.032088/_, în baza Decretului nr.214/1977 și a Legii nr.164/2001, actualizat ulterior, pentru o vechime efectivă c a militar de 34
de ani, 5 luni și 23 zile
.
În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința Statului în dreptul său la un "bun";, în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici,
principalul său motiv de nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația
nouă creată în urma recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul s ău l a pens ie
mil itar ă er a un "drep t c âș tig a t";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare,
prin decizii administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul
raportului de serviciu pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în consecință,
plătit acestuia, lun ar, în continuare, în cua ntumul stabilit conform Legii
nr.164/2001.
Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni
nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi
analiza în cele ce u rmează situația acestui particular, pentru a î nțelege și a
aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era
sau nu îndreptățit să se bucure în continuare de bunul său.
Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.
În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale."; Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea Curții privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale Consiliului Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și
alții).";
Percepția reclamantului asupra dreptul ui său la pensie mil itară ca fiind
un drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al Statului a măsurii de
recalculare a acestei pensii
- de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care,
realitățile istorice privind protecția socială în țara noastră i-au creat acestui
particular convingerea fermă că poate renunța liniștit la un loc de muncă
sigur și bine plătit, la un anumit statut, la o vârstă care era departe de vârsta
11
standard de pensionare, și că se poate baza pe o pensie militară într -un
anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.
Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902 ,
toate legile care au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care
aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.
Astfel, Legea generală de pensiuni din_, cu modificările din
1904 și 1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și
unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul "Dispoziții
transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea
legilor anterioare, precum și a statutelo r căilor ferate, fie că titularii și -au
ex ercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titlurilor
ce posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor
anterioare promulgării acestei legi";.
Aceleași dispoziții t ranzi torii privind p ăstrarea drepturilor de pensie
câștigate le regăsim și în art.54 din Leg ea generală de pen siuni republicată
la data de_ .
De asemenea, Legea pentru unificare a asigurărilor sociale din _
a prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la p unerea în aplicare
a prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor
de bază.";
Legea asigurărilor sociale din_
prevedea, de asemenea, la
capitolul "Dispoziții transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Dre pturile de pensie
stabilite potrivit diferitelor legi de asigurări sociale până la punerea în
aplicare a legii de față, se respectă";.
Art.59 din Legea nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul
Asigurărilor Sociale de Stat, care oricum nu se aplic a ș i c adrelor mil itare
permanente, preved ea că: "Pierd drept ul la pensie și la a jutor social acele
persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate
antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care
au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar-
fasciste, precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de
regimul democrat-popular";.
Prin Legea nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat
și pensia suplimentară, s-a prevăzut, la art.76, că: "P ensia sau ajutorul
social stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate
decît în situațiile prevăzute la art.56, și nici revocate .";
Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.
Potrivit art.87 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări
sociale de stat și de asistență socială, "P. le și ajutoarele sociale
stabilite pînă la d ata prezentei legi, se mențin în cont inuare, atît timp
cît sînt îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";
Decretul nr.214/_ privind pensiile militare de stat,
cuprindea
dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P. le stabilite pînă la
data prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt
îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";
De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind
mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……,
"definitiv";.
12
Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa
rec alcul are a pens iilo r mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii
în vigoare a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prevedea
c ă: "în cazul în care cuan tumul pensiei obținut conform lit.a) este mai
mic decât cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în
plată";.
Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii pu blice și alte
drepturi de asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor
cuven ite conf or m le g isl aț ie i an ter io are, îns ă, conf or m art .180 alin.7, "în
situația în care c uantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai
mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în
plată cuantumul avantajos";.
D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tu l ș i, de al tf el
toț i pens ion ar ii d in R o mân ia, ave au to ate d atele c are s ă le f orme ze conv ingere a
f er mă c ă drep tur ile l or de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au
c âș tig ate, pu tând f i c el mul t rec alcul ate pe al te b aze, index ate, majo r ate, f ăr ă a f i
îns ă af ectat cu an tu mu l pens ie i af late în pl ată, as tf el încât, mai mu l t, nu ave au
n ic iun ele men t c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine pr iv ind pl ata pe
viitor a acestei pensii lunare.
M ai prec is, nu cunoș te au s ă f i ex is tat în Ro mân ia al te c azur i de d iminu are
a cu an tu mulu i pen s ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a
dispozițiilor unui act normativ de re formare a pensiilor, cu atât mai multcu cât, Legea nr.119/2010 s-a vru t a f i co nf or mă pr inc ip iilor ec h ităț ii.
În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din
perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile
militarilor, prin reglementări speciale, încă din anul 1889.
Astfel, conform art. 1 și 2 din Legea pentru pensiuni militare din 1
iulie 1889, cu mo d if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și
funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul l a o pensiune de
retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei,
reprezenta, în raport cu această vec hime, un anumit procent din solda
de mijloc a gradului avut în momentul retragerii, respective din
"mijlocia soldei gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.
Mai trebuie subliniat ș i f ap tul c ă, potrivit art.22 din această lege,
această lege s-a p us în aplicare do ar de la 1 iulie a anului următor,
as igur ând as tf el tr an z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.
Potrivit Legii generale de pensiuni din_, cu modificările din 1904 și 1906, disp oz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncț ion ar ilor s tatulu i,
c iv il, mil itar i,ecles ias tic i, îns ă de l a modul de c alcul gener al al pens ie i s tab il it de art.1, erau excepta ți ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții
speciale de vechi me și de calcul al pensiei, baza de calcul a acesteia constituind-o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii lapensie.
Dispoziții similare, d e excepție în c eea ce îi privește pe militari, regăsim și
în art.2 alin.1 din Legea generală de pensiuni republicată la data de _
.
De asemenea, prin art.2 lit.a) din Legea pentru unificarea asigurărilor sociale din_, au fost în mod expres exceptați de la
aplicarea dispozițiilor acestei legi "salariații supuși legii generale de
pensiuni";, deci și militarii.
Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor
funcționarilor statului de la aplicar ea prevederilor sa le, au ex is tat ș i în
13
Legea asigurărilor sociale din_, art.6 din acest act normativ
prevăzând că nu i ntră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii
generale de pensiuni.
Mai mult, în anul 1959, în timp ce legea generală a pensiilor era
Decretul nr.292/1959, a apăru t o nouă reglementare specială privind
pensiile ce se acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv Decretulnr.293/1959, ce prevedea, în art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof ițer ii,
dup ă trecere a lor în rezerv ă s au d irec t în retr agere, au dr ep tul la pensie în
cond iț iile aces tu i ac t nor mativ, iar în art.5, că fondurile neces are pl ăț ii
pensiilor se asigură de stat.
Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea înraport cu vechimea, într-un anum it procent din d reptul de soldă corespunzător ultimului grad avut în activitate.
În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit Legea nr.3/1977, a fost adoptat Decretul nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, în baz a c ăru ia pensiile cadrelor militare
permanente se cal culau în raport cu media retribuțiilo r tarifare din 5
ani de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii
10 ani premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua în calcul solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele permanente.
Ul ter ior, o nou ă leg e spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost
adop tată în anul 2001, respec tiv Legea nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii cadrului normativ general al pensiilor din sistemul public, prin Legeanr.19/2000.
Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptulla pensia de serviciu, prevedea, în art.1, că: "dreptul la pensii și
asigurări sociale pentru cadrele militare este garantat de stat și se
exercită în condițiile prezentei legi";, iar în art.2, că: "S. ul pensiilor
mil itare de s tat ș i as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii
publ ice ș i s igur anțe i n aț ion ale acoperă r iscurile activității militare, precum
și pierderile de venituri datorate inval id ităț ii, b ătr âneț ii ș i d ecesulu i";.
Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata
pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor drep tu r i de as igur ăr i soc ial e se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M.Ap..N., M.A.I., S.R.I..
Potrivit art.21 din a ceastă lege, b az a d e c alcul f olosită pen tru s tab il ire a pensiei militare de stat este solda lun ară brută avută în ultima lună de
activitate, care inc lude solda de grad corespunzătoare l a data trecerii în
rezervă.
În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii
s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un dr ep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data
adoptării Legii nr.119/2010, a H.G. nr.735/2010, cât și la data emiterii
deciziei administrative de "recalculare"; a pensiei recurentului din data de_, Legea nr.164/2001 era în vigoare, fiind abrogată abia după
jumătate de an d e la data intrării în vigoare a Le gii nr.119/2010,
respectiv la data de_ .
Practic, neabrogând prin Legea nr.119/2010, Legea privind pensiilemilitare din 2001, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor
pensii un drept câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar militar, cons ider ân d c ă, în aces t f el, măsur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o reducere prin recalculare a cuantumului pensiei, de ter min ată de in tere sul publ ic, ș i nu c a
o af ectare subs tanț ial ă ș i irevoc ab il ă/per man en tă a drep tulu i aces tor a, în sensul
el imin ăr ii pens iilor mil itare.
14
În acest context, recurentul-reclamant a suferit, prin decizia nr.4589/_, o ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea
calității, a statut ului de pensionar militar, ce -i fusese recunoscut prin decizia nr. 032088/_, în temeiul Decretului nr.214/1977 și a Legii nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât aceste acte normative mai erau învigoare.
Se constată în acest sens și faptul că și Legea nr.19/2000 a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de_, devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (Legea nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.
Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile Legii nr.119/2010, nu au fost abrogate dispozițiile Legii nr.164/2001, recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de _ .
În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.24/2000 republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede, sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:
"În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.
În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";
De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într- un singur act normativ.
Potrivit disp.art.17 din Legea nr.24/2000 republicată și actualizată,
"În vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";
Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din Legea nr.24/2000, ce prevede că: "În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";
Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,
completării sau ab rogării lor implicit e es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1
din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și
adoptarea unei re glementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă, în speț ă, nu ne pu te m af la în prezen ț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea Legii nr.119/2010, legiuitorul a avut în vedere tocmaicategoriile de persoane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spec iale,
ac te nor mative pr in tr e c are se af lă ș i Lege a nr.164/2001.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze recente, respectiv Cauzele F. Mihăieș și A. Gavril Senteș contra României, în cereri ce priveau măsuri luate de către Statul Român în aceeași perioadă, respectiv prin Legea nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: "Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot
15
refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";
Dacă în ceea ce p rivește măsura dispusă prin Legea nr.118/2010,
Curtea EDO a reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus,
considerând că pentru lunile iulie -decembrie 2010 salariul reclamanților era
cel stabilit prin această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu
aceeași este situația în speță, în care Legea nr.119/2010 nu a prevăzut doar
reducerea pensiilor militare cu un anumit procent, ci a anulat practic
dispozițiile Legii nr.164/2001, lege în vig oare, eliminând dreptul reclamantului
la pensie militară, la statutul de pensionar militar, cu toate drepturile aferente.
În speță, decizia contestată, nr.4589/_, prin care a fost stabilită reclamantului o pensie 1595 lei, a fost emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 care, la art. 1 lit.a),
prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar la art. 3
, ca aceste pensii
"stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în
plată
";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000.
Chiar prin textul art. 3 din Legea nr. 119/2010, legiuitorul precizează că
aceste pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind "stabilite pot rivit
prevederilor legilor cu caracter special"; și sunt "cuvenite";.
Consider că primează în cauză sublinierea unor aspecte particulare
ale pensiilor de serviciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară
neunitară la data pronunțării deciziei nr .29/2011 a Înaltei Curți de C.
și Justiție, nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul
legii.
În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.
Aces te aspec te spec if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a
inger ințe i S tatulu i în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :
1. decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului a fost emisă de către M. A. N. - Direcția financiar-contabilă, la data de_, în temeiul H.G. nr.735/2010, după suspendarea executării acestei hotărâri de guvern, prin sentința civilă nr.338/_ a Curții de Apel C. -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - și

anularea unor disp oziții esențiale ale acestei hotărâri, pr in sentința civilă

nr.443/_ a Curții de Apel C. -Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea Legii nr.119/2010, constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "bun";, prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o problemă a aprecierii dacă ingerința, la data

emiterii actului, "era prevăzută de leg e";, respectiv de un act normativ în

vigoare, care să-și poată produce efectele,

întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doar dispozițiile Legii nr.119/2010, fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.

Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de Legea nr.119/2010- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și Guvernul, adoptând însă O.U.G. nr.1/2011 cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantului la pensia militară, cu siguranță atitudinea Statului, care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora

a fost emis, trebuia analizată și din pe rspectiva necesității ingerinței pentru

proteguirea unor interese publice.

II. Pensia militară a reclamantului nu cuprindea o parte contributivă

și una necontribut ivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare

nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N.

, practic militarilor recunoscându-li-se, ca funcționari ai statului, un drep t la pensie ca o

recunoaștere adusă acestora pentru serviciile puse în slujba țării, a

devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

Astfel, potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare

pentru plata pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele

p.N., M.A.I., S.I.E..
1. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,
  pensia militară, n u au fost decât î n ultimă instanță de natură fizică,
  pentru bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar,
  precum și cele de natură economică și psihologică.
  Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară
  stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: riscu rile activității de
  militar, cu toate privațiunile, interdicțiile și incompatibilitățile acestei
  profesii, precum și pierderile de venituri ca urmare a trecerii ac estora în
  rezervă la vârste când aceștia se aflau încă în cursul vi eții active, și la
  care, practic, pentru a presta o altă activitate lucrativă, ar fi trebuit să
  urmeze noi forme de pregătire profesională, să depună n oi eforturi pentru
  obținerea unor alte locuri de muncă, care să le asigure cele necesare
  traiului lor și a familiei.
2. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială, întrucât, pe lângă faptul că a afectat, direct, dreptul la pensie al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt "bun"; al său,
respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura
dispusă afectând u n drept de protecți e socială complex, ce constituia un substitut a dreptului la muncă/salariu, acordat de către Statul român.
I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei militare a reclamantului.
Prin sentința civilă nr.338/_ a Curții de Apel C. -Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal
-, s-a dispus suspendarea
ex ecutării H.G. nr.735/_
, până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din Legea nr.554/2004
și avându-se în vedere Recomandarea nr.R (89)8 din_ a Comitetului de
Miniștri din cadrul Consiliului Europei
.
S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac
17
pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.
Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.
În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H.G. nr.735/2010, în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H.G. nr.735/2010 a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.
Prin Recomandarea nr.R (89)8 din_ a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei
s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că
autoritățile administrative acționează în numeroase domeni i și că activitățile
lor pot fi de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.
S-a mai constatat prin aceeași Recomandare că executarea imediată și
integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate
poate, în anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl
impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Recomandarea prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci cân d executarea actului
administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când
există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului
administrativ.
Potrivit art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004
, hotărârea prin care se
pronunță suspendarea este executorie de drept
. Recursul nu este suspensiv de executare.
Conform alin.7 al aceluiași ar ticol, suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Mai mult, la data de_, prin sentința civilă nr.443 a Curții de Apel C. -Secția comercială, de co ntenc ios administrativ și fiscal -, s-a
dispus anularea dis pozițiilor art.2 alin.2, 3, 4, 6 și 7, art .6 alin.1,2,4 și a
art.10 alin.2 din H.G. nr.735/_ .
Pentru a pronunț a această hotărâr e, jurisdicția de contencios
administrativ a reținut, în esență, următoarele:
Legea nr.119/2010 precizează în art.4 alin.1 "că recalcularea
pensiilor prevăzute la art.1 se realizează de către instituțiile în evidența
cărora se află persoanele beneficiare….";, în art.5 alin.4 că: "în cazul
pensiilor prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie stagiu de
cotizare pentru ca re nu pot fi dove dite venituri de n atură salarială, la
determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut
pe economie din perioada respectivă";.
Din interpretarea logică a ac estor dispoziții legale rezultă că prin
hotărârea de guvern atacată se adaug ă la lege, întrucât L egea nr.119/2010
nu conține nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților
18
obligația de depunere a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iarraportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calcululcuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi dovedite
veniturile de natură salarială, nu și în ipoteza prevăzută de h otărârea de
guvern și anume "în cazul în car e nu au fost dep use documentele
doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege";.
S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din Legea nr.24/2000, art.108 din Constituție, hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.
S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.
În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:
"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și 11 din Convenție impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din_, paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din_ ).
Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din_ ).";
Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.
S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din Convenție, articol privitor la interzicerea discriminării.
Potrivit art.23 din Legea nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
19
În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, în temeiul art. 15 alin.4 din Legea nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În consecință, la data de_, data emiterii deciziei de
recalculare a pensiei militare, ingerința în drepturile recurentului s -a
produs în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese
suspendată, cu ef ecte erga omnes, și care era anu lată, în ceea ce
privește dispoziții esenția le ale sale, de către instanța de contencios
administrativ, prin hotărâre definitivă.
Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că pensionarii militari, categorie din care face parte și recurentul, au fost obligați,
prin H.G. nr.735/2010 să depună, într -un interval de timp insuficient, eforturi
considerabile pentru a procura documentele doveditoare privind veniturile
lunare obținute înt r -o perioadă de ti mp îndelungată
, deși dispozițiile Legii nr.119/2010 prevedeau că recalcularea pensiilor se realizează de către
instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, precum și
sancționarea acestora cu stabilirea pensiei în raport cu salariul medi u brut pe
economie, în ipoteza în care nu depun documentele doveditoare în termenul de
recalculare prevăzu t de lege, conduc implicit la nelegalitatea deciziei administrative individuale contestate în prezentul litigiu.
Astfel, ignorând aceste măsuri dispuse de către instanțele
judecătorești în ceea ce privește efec tele actului administrativ normativ,
Statul a afectat un drept se securitate socială al reclaman tului, fără a avea
practic un temei le gal, cunoscând că nu a avut posibilit atea, până la dat a
de_, de a lua măsuri de recalculare legală a pensiei particularului în
raport cu venitur ile reale obținute de către acesta în perioada vieții
active și că, deși Legea nr.119 era în vigoare, nu exista la acea dată
posibilitatea aplicării acesteia, în sensul recalculării pensiei, fără o
vătămare gravă a intereselor pensionarului, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariuluimediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-uncalcul real, onest și echitabil.
Trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de
previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul
recurentului la pensie militară, ce rezultă cu deosebită claritate din
prevederile art. 12 ale O.U.G. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni
înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, în aceeași perioadă de criză
economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.
Acest articol prevede că: "În anul 2010, măsurile prevăzute de Legea
cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență
referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vorproduce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de
stat și pensiilor de servici u aflate în plată,
și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/indemnizațiilor acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.
După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele
, plățile compensatorii/indemnizațiile prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se
stabilesc în funcție de nivelul și structu ra bazei de calcul în vigoare la data de
_, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal
prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009
.";
20
Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare, recurentul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute în perioada de aproape 35 de ani cât acesta a avut calitatea de militar, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acesta muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.
În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că Statul, după numai o
lună de la data em iterii acestei decizii, recunoaște, în pr eambulul O.U.G.
nr.1/2011, că în t ermenul stabilit de Legea nr.119/2010, "nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane,
lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie
al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat
acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s -arecalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe
economie";.
Toate aceste aspec te erau și trebuiau să fie cunoscute St atului și la
data de_, cu atât mai mult cu cât instanțele judecătorești,
constatând aceste neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin
acte normative nelegale, să se ajungă la ingerințe de esență în dreptul
recurentului.
În consecință, Statul avea obligația, pe de parte, să înlăture situația
nelegală și discrimi natorie constatată, iar, pe de altă par te, să se abțină a
aduce atingere dre pturilor particularilor în temeiul disp ozițiilor analizate
anterior.
Cu toate acestea, Statul a emis actul administrativ individualcontestat în cauză, afectând în mod substanțial un drept de securitate
socială al reclam antului, sancționâ ndu -l practic pe acesta pentru
neîndeplinirea unei obligații în privi nța căreia nu i se poate reține vreo
culpă, cu atât mai mult cu cât, după numai o lună, Guvernul recunoaște
că nici instituțiilor statului nu le era posibilă procurarea documentelor
necesare recalculării legale a pensiei acestuia în termenul stabilit prin
H.G. nr.735/2010.
Mai trebuie subliniat că, prin decizia nr.38/_, Î. Curtea de C.
și Justiție a respins recursurile declarate de Guvernul României și M.
Administrației și Internelor și a menținut sentința civilă nr.338/_ a
Curții de Apel C. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal-, prin care s-a dispus suspendarea executării H.G. nr.735/_,
reținând următoarele:
"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";
"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a Legii nr.119/2010, se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile Legii
21
nr.19/2000 nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.
Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H.G. nr.735/_ obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";
"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H.G. nr.735 din_ - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată.";
"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";
"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H.G. nr.735 din_ creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.
În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";
"De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de "bun";, ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.
Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";
În ceea ce privește sentința de anulare a dispozițiilor H.G. nr.735/2010, respectiv sentința civilă nr.443/_ a Curții de Apel C. -
Secția comercială, de contencios administra tiv și fiscal, aceasta a rămas
irevocabilă, prin decizia nr.5364/_ a Înaltei Curți de C. și
Justiție, respingându-se ca fiind lipsite de interes recursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul Administrației și Internelor.
III. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin
pensia militară de care beneficia reclamantul -recurent.
Pensia militară a fost stabilită de către legiuitor, atât în
considerarea riscurilor specifice activității de militar, cât și a interdicțiilor și incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantului în perioada de actvitate.
Astfel, potrivit disp.art.28 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:
1. sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice;
2. sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Cadrelor militare în activitate le este interzis:

sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;
sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea

M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că rațion amentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea

Constituțională de-a lungul anilor, ace asta apreciind că drepturile stabilite

prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr. 20/_ ),

se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în ace st sens că, tot Curt ea Constituțională, prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor

privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu

contravin dispozițiilor constituționale întrucât, "…nici o prevedere din

Constituție nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai

pentru deputați și s enatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum

sunt magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin

legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii.

Diferențierea, în toate aceste cazuri, nu este contrară prevederilor art.16

din Constituție și se justifică prin specificitatea activității acestei

categorii socioprofesionale.";

IV. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în

mod indirect, și/sau mai a les, unui alt "bun"; al reclamantului, respectiv

dreptul la muncă, ce include și dreptul la soldă, precum și cu privire la

calificarea pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un

"element de remunerație";:

Pentru munca pre stată în calitate d e mil itar, recurentului i s-au

recunoscut, o serie de drepturi cu ca racter de remuner ație, printre care

plata soldei și a a ltor drepturi, în ti mpul activității pr opriu -zise, dar și

plata pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de serviciu.

Acestor drepturi le corespunde obligația corelativă a Statului, ca

angajator, prin diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel

cum acestea au fo st reglementate, a vând în vedere fap tul că, la fel ca și

salariul, și pensi a de serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul

raportului de muncă.

De altfel, prin hotărârea din_ în cauza C-262/88

, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group

, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că toate formele de pensie ocupațională constituie un element de

remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a Directivei 96/97/CE a Consiliului din_, de modificare a Directivei 86/378/CEE pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atamen t în tre b ărb aț i ș i

f eme i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de secur itate soc ial ă, as tf el cu m rezul tă

din preambulul acestui act comunitar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -7/93, Bestuur van het Algemeen burgerlijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în cauza C-351/00, P ir kko N ie mi, u n s is te m de p ens ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în

do men iul de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, î n cond iț iile în c are

sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrător i,

prestațiile se plătesc în baza relației acestora de munc ă cu angajatorul

public, în cadrul u nui sistem ce face parte din sistemul general prevăzut

de lege, iar prestațiile depind în mod direct de vechimea în muncă

realizată și sunt calculate pe baza ult imului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea

Directivei 2006/54/CE a Parlamentul ui European și a C onsiliului din _

, as tf el cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mun itar.

Desigur acestea sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de munc ă, d ar cons ider

c ă trebu ie reț inu tă calificarea, garan țiile și implicit, r ecunoașterea ca

drept sui generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe

care Curtea de Justiție a Comunităților Europene o acordă drepturilor

beneficiarilor unor asemenea forme de prestații de se curitate socială,

asimilându-le noțiunii de remunerație, apreciindu -le ca fiind plătite în

baza relației de muncă al acestor lucrători cu an gajatorul public ,

drep tur ile de pens ie av ând c a te me i d is poz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar

aceste raporturi juridice.

De altfel, prin Expunerea de motive a Legii nr.14/2008, de aprobare aOrdonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au

reț inu t ur măto arele: " Prin dobândirea calității de stat membru al Uniunii

Europene, România și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007,

obligația de a transpune aquis -ul comunitar, implicit de a asigurarespectarea princip iulu i eg al ităț ii de ș anse în tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul

schemelor ocupaționale de securitate socială, inclusiv în ceea ce privește

sistemul pensiilor militare de stat, reglementat prin Legea

nr.164/2001.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: " urm are a co nsultărilor bilaterale,

desfășurate între experții Comisiei Europene și reprezentanții

instituțiilor române care se înc adrează în siste mele de pensii

ocupaționale, a rezultat caracterul imperativ al modificării legislației

incidente, sens în care M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a

promovat proiectul Ordonanței de urgență a Guvernului privind

egalitatea de trat ament între bărb ați și femei în c adrul schemelor

profesionale de securitate socială. Acesta transpune dispozițiile

Directivei 86/378/CEE privind apli carea principiului egalității de

tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de

securitate socială, astfel cum a fost modificată prin Directiva

96/97/CE ….";

De al tf el, și Cur te a Europe an ă a Drep tur ilor O mulu i, pr in hotărârea

pronunțată la data de_, în cauza Lombardo contra Italiei, a decis,

în leg ătur ă cu o con testație inițiată de un judecător cu privire la pensia

pe care era îndreptățit prin lege să o primească, că statul, "în

îndeplinirea acestei obligați i nu face uz de puterea s a discreționară și

poate fi comparat, în această privință cu un angajator p rivat, parte într -

un contract de muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la

Luxemburg cu cele reținute de Curtea Europeană a Drep turilor Omului în

cauza anterior menționată, dar și în Cauzele F. Mihăieș și A. Gavril Senteș contra României, r ezultă că dreptul la pensie de serviciu era datorat

recurentului în temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de

militar, po tr iv it d isp oz iț iilor Leg ii nr.164 /2001, cu atât mai mult cu cât, acest

act normativ mai care era în vigoare și la data emiterii deciziei administrative

de recalculare.

As tf el, oblig aț ia S tatulu i trebu ia îndep l in ită as tf el cu m ace as ta a f ost

asu mată, respectiv ca orice " ele men t de re muner aț ie";, iar ace as tă obl ig aț ie nu

po ate f i cons ider ată c a f iind execu tată, po tr iv it pr inc ip iilor gener ale ale drep tulu i

civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii

datorate potrivit pri ncipiului solidarității sociale, oricărui as igurat în sistemul

public, în temeiul Legii nr.19/2000, în temeiul raporturilor de asigurări sociale. Putem afirma că dreptul la pensie militară s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în

specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie de serviciu.

Faptul că tot Statul era cel care trebuia să plătească atât pensia

de serviciu, ca element de remunerație, în calitate de angajator, cât și o

pensie de asigur ări sociale de s tat, a permis pr actic, în speță,

confuziunea celor două drepturi și în final, înlo cuirea dreptului

reclamantului cu un alt drept, nesolicitat de către acesta și care nu

poate constitui o executare a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul munc ii, raporturile de muncă se

bazează pe princi piul consensualită ții și al bunei -cre dințe. În cauză,

reclamantul și-a executat cu bună -credință toate obligațiile sale

decurgând din raporturile de serviciu, mai ales cea privind prestarea

muncii, în condițiile grele menționate anterior, a vând numeroase

interdicții și incompatibilități. În consecință, Statul are obligația de a -

și executa, cu bu nă -credință, toate îndatoririle asumate prin Legea

nr.164/2001, deci să plătească reclamantului -recurent pensia militară,

astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea oblig ațiilor civi le, șianume:

Art.1073 din Codul civil

în vigoare la data la care intimații-pârâți trebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia

"creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se

datorește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentului este, în speță, acela de a obține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre

părți.

În ceea ce privește noul Codul civil,

se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitoru l este ținut să pro cure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană

trebuie să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil,

prevede că obiectul obligației este prestația

la care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, c ontractul valabil î ncheiat are

putere de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil,

prevede că un cont ract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul Statului, ca angajator sui generis.

Pentru aceste con siderente, apreciez că pens iile militare nici nu

puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L egea nr.19/2000,

având în vedere faptul că, potrivit art.7 din această lege: " În sistemulpublic prestațiile d e as igur ăr i soc iale r eprez in tă venituri de înlocuire pentrupierderea to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a ur mare a bătrân eții, invalidității

sau decesului";, ori, pens ia mil itar ă de s tat a recuren tulu i nu po ate f i înc adr ată

în vreun a d in tre ace s te c ategor ii de pres taț ii, av ând în veder e r iscur ile soc iale

l imitativ prev ăzu te în acest articol.

Astfel, pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu

pentru a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru

acoperirea unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în

calitate de militar.

Având în vedere cel e reț inu te de c ătre Cur te a Europe an ă a Drep tur ilor Omului în Cauzele F. Mihăieș și A. Gavril Senteș contra României și luând în considerare disp. art.162 alin.2 din Codul muncii republicat, Statul, în cadrulmarjei sale de apreciere, ave a pos ib il itate a, cu respec tare a c ond iț iilor leg al ităț ii,

neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măs ur i de d imi nu are a pens ie i de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate deangajator sui generis, prin Lege a nr.118 /2010, d ar nu s ă el imin e, pr in Lege a

nr.119/2010, drep tu l la pens ie de serv ic iu ș i s ă-l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii

obl ig aț ie i, cu un al t d rep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t Cur te a Europe an ă a Drep tu rilor

O mulu i în acele aș i c auze amin tite an ter io r, atunc i c ând o d isp oz iț ie leg al ă es te în

v igo are ș i prevede pl ata anu mitor b enef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t

respec tate, au tor ităț il e nu po t ref uza în mo d del iber at pl ata ace s tor a.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială,

consider că recurentul în niciun caz nu putea fi lipsit de dr eptul la

pensie de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult,

nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi

organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.

Trebuie subliniat în acest context și faptul că, bazându-se pe dispozițiile Legii nr.164/2001, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a

încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

De asemenea, perioada în care acesta a încasat lună de lu nă pensia de

serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar,

orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în România, cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin Legea nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2006, iar cel privind pensiile facultative, prin Legea

nr.204/2006, în cond iț iile în c are recure n tul er a pens ion ar d in anul 1983, iar

leg isl aț ia în v igo are î n în tre ag a per io ad ă de pes te 30 de an i î n c are recl aman tul

și-a desf ășur at ac tiv itate a a regle men tat drep tul mil itar ilor l a pens ie spec ial ă.

În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzut că aceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare și, probabil, cu siguranță, în cazul în care nevoile instituțiilor de apărare i-ar fi permis continuarea activității de militar, nu ar fi renunțat la dreptul său la muncă până la vârsta limită stabilită de lege.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței Statului în drepturile recurentului.

Considerente avute în vedere în aprec ierea încălcării de către Stat

a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional

la Convenția pe ntru apărarea d repturilor omului și libertățilo rfundamentale, po rnind de la aspec tele de drept și d e fapt specifice

evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale,

"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D repturilor Omului,

orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene

prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii

Europene

" Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților

recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 d in Constituția Ro mâniei

prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu

pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin Constituție sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î. Curtea de C. și Justiție

a reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( Cauzele James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Maggio și alții împotriva Italiei, Wieczorek împotriva Poloniei), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În Cauza Stec și alții contra Regatului Unit,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi

recunoaște unei persoane un drept la prestație socială, chiar non

contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la Convenție este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. Wieczorek împotriva Poloniei), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că în

evaluarea ingerinței este important să se ia în consider are dacă dreptul

reclamantului de a p rimi pensie în cauză a fost încălcat astfel încât să conducă

la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și n ecesității ingerinței statului în

dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea Statului, în cadrul ingerinței sale, trebuie

subliniat faptul că, acesta, în loc să se abțină de la atingeri aduse drepturilor

acestui particular, în condițiile în care prin sentințele civile nr.338/_ și nr.443/_ ale Curții de Apel C., cu efecte erga omnes,

instanțele de

contencios administrativ au dispus mă suri tocmai în scop ul prevenirii unor

pagube iminente, a emis totuși la data de_, î n temeiul H.G. nr.735/2010,

actul administrativ individual de recalculare a pensiei acestuia.

Statul a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de_ , după pronunțarea de către Î. Curtea de C. și Justiție a deciziei nr.38/_, ce a menținut sentința civilă nr.338/_

a Curții de Apel C. - Secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal-, prin care s-a dispus suspendarea ex ecutării H.G. nr.735/_

Astfel, la data de_, după o lună de la emiterea deciziei de recalculare, Statul a considerat necesar, prin O.U.G. nr.1/2011, constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri,

precum și "ex igențele subliniate de puterea judec ătorească ";,

să stabilească o nouă metodologie de stabilire a pensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform Legii nr.164/2001, până la revizuirea preconizată.

Însă, chiar și la această dată, Statul a luat doar măsuri te mporare și

parțiale de înlăturare a situației nelegale create, în sensul că nu a revocat

actul administrativ individual nelegal, cu repunerea recurentului în

situația anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostul cuantum al pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.

Trebuie avut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestat ă

în cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, Legea nr.164/2001 mai

era în vigoare, dar Guvernul preg ătea intrarea în vigoare a Legii nr.263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din_, la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de_, Legea nr.164/2001.

Prin decizia nr.38/_, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși Legea nr.164/2001 era în vigoare, decizia emisă la data de_, nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de Legea pensiilor militare, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui militar în activitate.

Mai consider că ingerința Statului trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de_, când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H.G. nr.735/2010 de aplicare a prevederilor Legii nr.119/2010, în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării, a primit, o decizie ce într-adevăr îi confirma faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie militară, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului său

, de la suma de 2581 lei, menționată în mandatul de pensie pentru luna decembrie 2010, la cea de 1595 lei, fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O.U.G. nr.1/2011.

De asemenea

, trebuie avut în vedere faptul că recurentul,

în loc să se bucure liniștit de drepturile sale, a fost pus în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.

Pe de altă parte, conform art.6 din O.U.G. nr.1/2011, acesta a fost doar în mod aparent "despăgubit"; și numai cu titlu provizoriu

, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamantul a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îi vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unui act cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de _

și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în

funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare

și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -

sociale care urmează să fie reglement ate, a istoricului l egislației din acel

domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege

, orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai

mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să

fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a Statului Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor

interne și ale armo nizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu

tratatele internaționale la care România este parte, precum și cu jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului.

Consider că, mai ales în situația pensiilor militarilor, categorie din care

face parte recurentul, dacă în cadrul activității de documentare și analiză

științifică, în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în

cazul adoptării unor legi ce tind la refor mări esențiale ale sistemului legislativ, cum este Legea nr.119/2010, se încerca în faza de proiect a acesteia,

recalcularea unei singure decizii de pensie, prin luarea în considerare a tuturor

documentelor doveditoare ale soldelor obținute de pensionar în perioada de

activitate, s-ar fi p utut cu ușuri nță afla atât durata și dificultățile unui

asemenea proces, cât și cuantumul ce ar putea rezulta, deci implicit măsura în

care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor interese

publice.

Se pune aici și problema dacă fondurile cheltuite din bugetul de stat cu aceste recalculări ale pensiilor militare, care, astfel cum rezultă din Ordinele nr.101/2010 și nr.112/2010 ale Ministrului A. N. și din Instrucțiunile nr.191/2010 ale Ministrului Administrației și Internelor, au presupus eforturi considerabile, nu au ajuns să depășească beneficiul adus bugetului prin măsura de eliminare a pensiilor militare, fiind de notorietate, în prezent, faptul că, în urma revizuirii pensiilor militare, marea majoritate a acestora s-au menținut în plată sau au crescut.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C auz a P ădur aru con tr a Ro mân ie i,

Curtea EDO a arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea

trebuie implementat ă cu o claritate și co erență rezonabile pe ntru a evita pe cât

posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care

se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie

subliniat faptul că incertitudinea, fie ea legislativă, administrativă sau

provenind din practicile aplicate de autorități este un fa ctor important ce

trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O.U.G. nr.1/2011, ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantului-intimat o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa Statului în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții.

Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

De altfel, imediat după adoptarea O.U.G. nr.1/2011, M. A. N. a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.

Aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și Comisiei de contestații pensii din cadrul ministerului recurent, fără ca în cadrul acestei proceduri să se revoce decizia de recalculare, fără a se analiza în vreun fel aspectele de nelegalitate invocate de către acest particular.

Mai consider că reclamantul, prin de cizia contestată, așa -zis "de

recalculare"; a pensiei militare, la o dată la care Legea nr.164/2001 mai

era în vigoare, pierzând calitatea pe care o avea dobândită, de pensionar militar, statut de care s-au bucurat în ța ra noastră toți militarii de carieră ce s -au pensionat din anul 1889 și până în prezent, a suferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului pensiei sale, care,

conf or m jur isprudenț e i CEDO, în măsur a î n c are ar f i f ost prop orț ion al ă cu scopul

ur măr it, ar f i in tr at în mar ja de aprec ie re a statului.

În realitate, principala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o intenție de reparație din partea Statului și care va

afecta în timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a

pensiei adoptat în baza Legii nr.119/2010, a H.G. nr.735/2010 și a

O.U.G. nr.1/2011 implică LIPSIREA SA DE STATUTUL DE PENSIONAR

MILITAR și implicit, de PROTECȚIA PE CARE I-O OFEREA A_ LEGEA

NR.164/2001, privind ACTUALIZAREA P. LOR MILITARE, ce prevedea

că:"; a) ori de câte ori se majorează solda de grad și /sau solda funcției

maxime ale cadrelor militare în activitate, potrivit gradului militar și

funcției exercitate, avute la data trecerii în rezerv ă, în raport cu

procentul de stabilire a pensiei în condițiile prevăzu te la art.22-24;

cadrele militare p ot opta pentru ba za de calcul cea mai avantajoasă

luată în considerare la calculul pensiei; b) în funcție de posibilitățile

financiare, în cur sul execuției buge tare, prin indexar e cu un procent

care să acopere cu până la 100% rata inflației, prin hotărâre a

Guvernului, cu exc epția situației de la lit.c), în care a ceste indexări se

regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemn ată pentru recure nt, întrucât

aceste dispoziții, pe care chiar Legea nr.164/2001 le considera în art.48,

ca fiind de "protecție socială";, aveau menirea de a garanta acestuia o

menținere a pensi ei sale la un nive l apropiat ultimul ui venit avut în

viața activă, ori simplele indexări acordate de către Stat, doar atunci

când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului

unitar de pensii p ublice, vor determi na în timp o scăd ere treptată, tot

mai accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în

activitate.

Prin urmare, iată că Statul, prin dec izia de recalculare contestată

în cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data

emiterii acesteia, respectiv a Legii nr.164/2001, drepturi ce decurgeau

din calitatea recl amantului de pen sionar militar, și care au devenit

inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat

drepturile acestuia nu numai la dat a emiterii sale, ci și pe termen lung,

respectiv pentru toată viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, Statul a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către Guvern, care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost

de natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (Cauzele Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009

), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un

echilibru just între ex igențele interesului general al comunității și

imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile

fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are

dreptul la o prot ecție socială adec vată și la prestaț ii de securitate

socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă

și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate

de către Stat, practic, atât pentru acoperirea riscurilor activității militare,

pentru cei aproape 35 de ani de vechime efectivă ca militar.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi l uată ca reper, în cazul recurentului, pensia medie

lunară pe econo mie sau indemniz ația socială pentr u pensionari, ci,

întrucât această măsură a afectat indirect dreptul a cestuia la muncă,

implicit la salariu, controlul de proporționalitate trebuie să porne ască de

la câștigul pe care acesta l -ar fi putut obține din muncă, în calitate de

militar, situație în care este evident că recalcularea pensiei sale la suma

de 1595 lei, constituie o sarcină excesivă pe care ac esta trebuie să o

suporte.

De altfel, politica Statului manifestată încă din anul 2005 în

domeniul stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în

temeiul dispozițiilor Legii nr.19/2000, avea ca principiu: "la condiții egale

de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor

pensiilor, întrucât se raportează chiar de la condițiile de pensi onare care, astfel cum am arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutul

special al beneficiarului

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/_, în procesul adoptării Legii nr. 119/2010

, chiar Consiliul Legislativ

a arătat că: "… atât

în statele membre ale Uniunii Europene, cât și în legislația altor state, există și

alte categorii profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în

funcție de importanța socială a muncii prestate, ….

";.

S-a mai menționat prin același act că: "Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de Statul Român, în vigoare în momentul

stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare

de către stat a p ropriei legislații

, iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că "Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor

să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau int ernaționale,

pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de

cauză în procesele respective

.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr.

873/2010 a Curții Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în funcție în cadrul Înaltei Curți de C. și Justiție au votat, în ședința din_, pentru adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor

Unite ale instanței supreme , de sesizare a instanței de contencios

constituțional cu nec onstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, în

ceea ce privește pe nsiile de serviciu a le magistraților, da r cuprinzând și

considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensi ilor, apreciind că acestea

contravin preveder ilor art.1 din Prot ocolul nr.1 la Con venția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale .

S-a susținut, prin această sesizare, că: "…legea criticată impune o

pierdere ireversibilă a pensiei de servic iu, aceasta echivalând cu o veritabilă

expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și

că: "…legea criticată impune o restrângere cu car acter permanent a exercițiului

dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespec tarea con diției referi toare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s-a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la aceste dispoziții, drepturile

care decurg din contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum

este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția

art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea Europeană a Drepturilor Omul ui a subliniat obli gația autorităților

publice de a mențin e un just echilibru între interesul gene ral și imperativele

protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este

menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana

trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Î ntr -o astfel de

situație, există o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, determinată

de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor

patrimoniale. (Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal

contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drep turilor patrimoniale prevăzută de legea c riticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora

le este aplicabilă o s arcină excesivă și di sproporționată, fără a menține un just

echilibru între int eresul general și imperativele prot ecției drepturilor

fundamentale ale persoanei.

În ceea ce privește pensiile speciale, j urisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, în aplicarea art. 1 din Protocolul n r.1, recunoaște și

ocrotește pensia stabilită pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept

să fie diminuat de cât în cazuri ex ce pționale, cu respec tarea principiului

proporționalității, ceea ce înseamnă că măsura aplicată să fie justificată de

scopul legitim urmărit ( Cauza Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului,

exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Înaltei Curți de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a Curții Constituționale, că Legea nr. 119/2010 ";impune o pierdere ireversibilă a

pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând

atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura

luată, dreptul recla mantului de a prim i pensia cuvenită a fost încălcat astfel

încât s-a ajuns l a o atingere adus ă esenț e i drep tulu i l a pens ie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un "bun"; în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din Convenție, cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu Statul Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin Legea nr.119/2010, care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă o rice cetățean al României are dre ptul la securitate

socială și juridică,

ceea ce presupune c a măsurile luate

, mai ales că privesc domeniul protecției sociale, să nu-l pună pe acesta într -o situație total, substanțial disprop orționată față de c ea în care acesta s e afla la data când a optat pentru a-și valorifica dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în

care, lipsa de previzibilitate a măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -

au permis acestuia să ia m ăsuri personale necesare de atenuare a

riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei ,

cu atât mai mult cu cât

perioada îndelungată în care acesta a încasat lună de lună pensia militară,

a creat acestuia convingerea că își poate orienta întreaga co nduită în

raport cu dispozițiile legale ex istente.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul H. P., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții: M. A. N. B. și C. Sectoriala de P. a M. A. N. B., a anulării deciziei de recalculare a pensiei, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească acestuia pensia militară stabilită prin decizia nr.032088/1983 astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010.

Judecător,

C. M.

Red./Tehnored.:C.M..

#Recalculare Pensie. Jurisprudenta

← Decizia civilă nr. 3502/2013. Recalculare pensie. Asigurări...		Sentința civilă nr. 10303/2013. Recalculare pensie. Asigurări... →

Decizia civilă nr. 442/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 442/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale