Decizia civilă nr. 4531/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4531/R/2013
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat reclamanta B. L. împotriva sentinței civile nr. 12022 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *, privind și pe intimații CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. UI
A. N. și M. A. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 noiembrie 2013 intimații au înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12022 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *
s-a respins acțiunea formulată de reclamanta B. L., împotriva pârâților M. A. N. și C. SECTORIALĂ DE P. A M. UI A. N., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță în rejudecare, a reținut că cererea reclamantei a fost neîntemeiată și a fost respinsă pentru următoarele motive:
Degradarea militară este o pedeapsă complementară care se aplică militarilor și constă în pierderea gradului militar și a dreptului de a purta uniforma militară și nu este un motiv de nulitate a deciziei contestate. Reclamantul și-a păstrat gradul militar în rezervă după emiterea deciziei de revizuire a pensiei,
Revizuirea pensiei militare s-a făcut în baza O.U.G. nr. 1/2011, act normativ care prevede următoarele:
P. le stabilite de art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie potrivit art. 5 alin.4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de_ pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar în vederea efectuării revizuirii revine instituțiilor din sistemul de apărare în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
P. le prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmit conform prevederilor legale din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la dreptul cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual.
La revizuirea pensiei reclamantei stabilită prin decizia contestată, casa de pensii sectorială a avut în vedere datele înscrise în următoarele documente aflate la dosarul de pensie, respectiv situația veniturilor realizate lunar eliberată de unitatea militară 02426 C. -N., fisa de pensie eliberată de U.M. nr. 02145 Constanța, fisa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamanta și care îi dau dreptul la încadrare în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții eliberată de Centrul Militar Zonal Constanța, adeverințe eliberate de foștii angajatori și carnetul de muncă, toate eliberate pentru B. I. ( susținătorul decedat).
Reclamanta nu a contestat hotărârea dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei emisă de Comisia de contestații din cadrul M.Ap.N., astfel că în condițiile art. 151 din Legea nr. 263/2010, această decizie a devenit definitivă.
Față de cele ce preced, instanța a apreciat că susținerile reclamantei cu privire la nelegalitatea revizuirii pensiei a fost neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D:O., orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului.
Potrivit prevederilor art. 20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordante între faptele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a fost adoptată în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, ca o măsură cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 apreciindu-se că diminuarea dezechilibrelor existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice, măsura fiind necesară și pentru menținerea acordurilor cu organismele financiare internaționale. În aceeași expunere s-a arătat că apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale a condus la crearea unui decalaj uriaș între ce mai mare și cea mai mică pensie plătită de stat, iar existența unor acte normative care reglementează organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii îngreunează în mod evident funcționarea sistemului de pensii.
Partea a doua a art. 1 din Protocol înscrie trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate asupra acelui bun, respectiv privarea să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional,
Jurisprudența C.E.D.O. a mai adăugat încă două condiții specifice, respectiv indemnizarea corespunzătoare a titularului dreptului de proprietate și proporționalitatea dintre limitarea dreptului de proprietate și scopul avut în vederea instituirii ei.
Reducerea pensei reclamantei prin revizuirea acesteia reprezintă o ingerință care a avut ca efect privarea lui de o parte din cuantumul pensiei de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2001 abrogată în prezent.
Legea nr. 119/2010 a fost un act normativ accesibil, precis și previzibil.
Stabilitatea economică a țării ca măsură cu caracter excepțional dispusă prin acest act normativ pentru continuarea eforturilor de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 și pentru menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile în ce privește sistemul de pensii publice este o noțiune care se circumscrie celor de scop legitim, de interes general și de cauză de utilitate publică.
Reducerea pensiei reclamantei ca urmare a revizuirii nu a dus la ruperea în defavoarea sa a justului echilibru ce trebuia păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general deoarece reclamantul beneficiază de pensie, are în continuare mijloace de subzistență și nu a suportat o sarcină individuală, excesivă, exorbitantă care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legale de politica sa socială (Hotărârea Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei).
C.E.D.O. a arătat în cauza Hasani contra Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un interes legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv, statul având dreptul de a adopta în domeniul civil prevederi egale noi care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale și a subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan contra Islandei), recunoscându-i statului membru dreptul de a ține seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes care trebuie să primeze celui particular atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale.
Având în vedere prevederile Legii nr. 119/2010 și Jurisprudența C.E.D.O. în materia asigurărilor sociale, instanța a apreciat că echilibrul dintre limitarea pensiei și scopul avut în vedere în momentul transformării pensiei de serviciu în pensie în sistem public nu a fost rupt, fiind astfel respectat art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.
Prin Decizia nr. 871/2010 și nr. 873/2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea Constituțională a constatat că în raport cu dispozițiile art. 44 din Constituție și cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional C.E.D.O., dispozițiile respectivei legi sunt constituționale, respectiv Legea este conformă cu art. 15 alin. 2 referitor la neretroactivitatea legii cu art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, cu art. 44 privind dreptul de proprietate privată, cu art. 47 privitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, cu art. 53 privitor la restrângerea exercițiului unor drepturi și cu art. 153 alin.2, lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Cu ocazia analizării excepțiilor de neconstituționale a Legii nr. 119/2010, Curtea a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente indiferent de modul de clacul specific stabilit de prevederile legilor speciale și anume, pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă să reflecte cuantumul pensiei de serviciu
stabilită de legea specială. Acordarea acestui supliment neavând ca temei contribuția de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie ca element constitutiv ale acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensia specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație eternă a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noi reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea
interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin.2 din Constituție. Legea nr. 119/2010 nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare.
Curtea a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată potrivit interpretării C.E.D.O. a art. 1 din Protocolul adițional în noțiunea de bun, ea reprezintă totuși din această perspectivă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noi legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri.
Curtea a mai reținut că dreptul titularului pensiei de a opta pentru cuantumul mai avantajos prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii constituie un drept câștigat numai în condițiile acestei legi nu și a Legii nr. 119/2010.
Prin Decizia nr. 872/2010, Curtea Constituțională a statuat în privința cuantumului pensiei stabilit potrivit principiului contributivității în sensul că acesta se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea lui nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic si-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiul contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările chiar și temporare referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma acestui principiu afectează substanța dreptului la pensie. Aceasta nu înseamnă că legea nu poate, în viitor, să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însă tot pe principiul contributivității,pentru că în caz contrar, s-a ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu.
Prin Decizia nr. 29/2011, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate sub aspectul respectări principiului neretroactivității legii deoarece în Jurisprudența C.E.D.O. o problemă de retroactivitate a legii este atașată de regulă unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil, premisă care în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale nu este îndeplinită întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a
intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze decisiv soarta procesului.
Recent C.E.D.O. în cauza Ana M. Frimu și alții împotriva României și în cauza Albăluță și alții împotriva României a constatat neîncălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în domeniul public reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. L.
solicitând casarea sentinței atacate cu trimitere spre judecare instanței competente, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost inițial formulată, cu consecința anularii Deciziilor de recalculare a
pensiei emise de M. A. N. - Direcția financiara și menținerea Deciziilor de pensionare inițiale și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin sentința civilă atacată instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâtelor ca fiind neîntemeiată.
Această soluție este nelegală, netemeinică și a fost dată de către instanța fără a intra în cercetarea fondului, după cum va arata în continuare:
Cu privire la motivele de casare arată următoarele:
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 care prevede că:
"...casarea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului...". Astfel instanța de fond nu a analizat motivele de nelegalitate descrise în cererea de chemare în judecată. Așa cum a arătat și prin cererea inițială, nu au contestat doar cuantumul pensiei stabilite prin deciziile de recalculare, ci și faptul că li s-a încălcat statutul de cadre militare.
Cadrele militare sunt în serviciul națiunii și dobândesc grade militare, care pot fi pierdute numai în condițiile legii (degradarea militară). În măsura în care se va admite recalcularea pensiilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, conform art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 735/2010 - astăzi abrogată - se va realiza o degradare a militarilor, cu încălcarea clară a dispozițiilor legale, astfel cum au arătat în acțiunea inițială. Degradarea militară se aplică numai în condițiile expres prevăzute de legea penală cadrelor militare în activitate, în rezervă sau în retragere condamnate la pedeapsa complementară prin hotărâre judecătorească.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama de discriminarea creată între persoanele cu același statut, între cadrele militare și personalul civil, cât și de discriminarea creată între categorii asemănătoare cum ar fi magistrații.
Mai mult instanța a cărei hotărâre înțelege să o atace nu s-a pronunțat asupra cererii subsidiare prin care a contestat modalitatea de calcul a pensiilor stabilite prin deciziile atacate.
Cu privire la motivele de modificare arată următoarele:
În mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că, "Reclamantul nu a contestat hotărârea dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei emisă de Comisia de Contestație din cadrul M.Ap.N., astfel că în condițiile art. 151 din Legea nr. 263/2010, această decizie a devenit definitivă." Aceasta soluție este nelegală și netemeinică întrucât a formulat contestație împotriva deciziei de revizuire a pensiei în termenul legal de la comunicarea deciziei de revizuire, la Comisia de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N. în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, care prevede că: "Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. ui A.
, M. ui Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații"
.
Cum în termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării contestației, potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (4) Din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, Comisia de contestații nu a soluționat contestația depusă, a fost nevoit să promoveze o acțiune la instanța competentă și anume Tribunalul Cluj.
Astfel, prin contestarea la Comisia de contestații din cadrul M. ui Administrației și Internelor a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de
dispozițiile art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii. Această dovadă se află la dosarul cauzei și anume - contestația la Decizia de revizuire și scrisoare recomandată cu confirmarea de primire din partea Comisiei de Contestație din cadrul M.A.I.
De asemenea, art. 153 al. 1 lit. f) prevede că Tribunalele soluționează în primă instanță litigii privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale. Or în speță, din moment ce nu a primit niciun răspuns la contestația pe care a formulat-o în termenul legal la Comisia de Contestații din cadrul M.A.I., consideră că lipsa unui răspuns echivalează cu un răspuns nejustificat și astfel a formulat o cerere de chemare în judecată la instanța competentă.
Nu în ultimul rând arată faptul că, în ședința publică din data de 26 august 2013, a învederat că, prin prisma Legii nr. 241/2013, urmează ca începând din luna octombrie a.c. să se revină la cuantumul pensiei din decembrie 2010. În acest caz urmează ca primul petit să rămână fără obiect, însă petitele subsecvente ar putea fi admise. Astfel a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a vedea ce se va întâmpla începând cu luna
octombrie. Tribunalul a respins această cerere cu motivarea că "fiecare decizie are procedura ei prealabilă".
Având în vedere motivele expuse mai sus, solicită casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța competentă.
În drept, dispozițiile art. 304 și art. 312 Cod proc. civ.
Intimata pârâtă M. A. N. a formulat întâmpinare p
rin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 12022/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat următoarele:
CHESTIUNI PREALABILE:
În temeiul art. 1 din Legea nr. 241/2013, Casa de pensii sectorială a emis pe numele recurentului, decizia pentru punerea înviată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 241/2013, prin care cuantumul pensiei este plătit la valoarea din decembrie 2010.
Raportat la motivele de recurs formulate de reclamant, apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de casare privind degradarea militară.
Contrar afirmațiilor recurentului, prima instanță a analizat motivele de nelegalitate descrise în cererea de chemare în judecată, inclusiv în ceea ce privește așa zisa degradare militară. Astfel, instanța de fond corect a reținut că reclamantul și-a păstrat gradul militar în rezervă și după emiterea deciziei de revizuire a pensiei, iar degradarea militară nu este un motiv de nulitate.
2.2 Referitor la celelalte motive de casare și modificare.
Prima instanță nu a respins acțiunea reclamantului sub aspectul necontestării deciziei de revizuire, ci a intrat în cercetarea fondului și a respins acțiunea pentru considerentele dezvoltate pe larg în cuprinsul hotărârii, cu referire expresă la respectarea, la emiterea deciziei, a legislației interne în domeniu, precum și la faptul că nu au fost încălcate reglementările europene și nici jurisprudența CEDO.
În ceea ce privește cuantumul pensiei, instanța de fond a reținut că, la revizuirea pensiei, Casa de pensii Sectorială a avut în vedere datele înscrise în dosarul de pensie, adică situația veniturilor realizate lunar, fișa de pensie, fișa cu
locurile de muncă în care a lucrat reclamantul.
În fapt, în susținerea cererii sale, reclamantul invocă o așa zisă incertitudine generală, solicitând instanței, ca pe baza acestei incertitudini, neprobate, să admită acțiunea.
De asemenea, reclamantul avea posibilitatea, pentru a face eventuala dovadă a datelor incorecte, pe anumite perioade și ani, să solicite adeverințe de la unitățile în care a fost încadrat.
Fiind în prezența unor înscrisuri (decizia de revizuire și actele aflate în dosarul de pensie, depuse în probațiune prin prezenta), acestea se bucură de prezumția relativă de legalitate până la proba contrarie.
Astfel, decizia atacată a fost emisă cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011, art. 1, art. 3 și Anexei 3- art. 8 din această ordonanță, lege specială în materia revizuiri pensiilor, în ceea ce privește metodologia de calcul, adică s-au luat în calcul toate veniturile expres prevăzute la art. 8 din Anexa 3 din O.U.G. nr. 1/2011.
De asemenea, prin art. 8 și art. 18 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 se instituie o prezumție de corectitudine a datelor existente în evidența casei de pensii sectoriale.
Prin decizia de revizuire, stabilită în temeiul OUG nr. 1/2011, intimatul a îndeplinit în totalitate exigențele prevăzute de actul normativ anterior arătat. Mai mult decât atât, contestatorul afirmă că cele înscrise în decizie sunt conțin date vădit incomplete și incorecte, invocând doar faptul că nu are alte documente care pot dovedi veniturile, fără a proba în nici un fel această afirmație.
Or, contrar afirmațiilor reclamantului, conform cărora pârâții nu au făcut dovada corectitudinii și integrității datelor cuprinse în tabelul anexat deciziei, la dosarul cauzei a fost depus dosarul de pensie al reclamantului, dosar ce cuprinde
"Situația veniturilor realizate lunar" și Fișa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamatul și completarea acesteia, documente ce au stat la baza întocmirii tabelului anexat deciziei.
În fapt, reclamantul încearcă să răstoarne sarcina probei, inadmisibilă în materia asigurărilor sociale.
Așa după cum a precizat mai sus, instituțiile abilitate au întocmit, pe baza documentelor deținute, tabelul cu "Situația veniturilor realizate lunar" și Fișa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamatul, potrivit metodologiei prevăzute de dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011, care sunt înscrisuri originale, iar acestea au stat la baza emiterii deciziei de revizuire.
Așa după cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamant, acesta nu a adus nici o probă cu privire la pretinsele inexactități de ordin general pe care le invocă.
Cum reclamantul nu a probat că a solicitat eliberarea unei adeverințe, necesară dovedirii pretențiilor sale, în sensul contestării faptului că înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de revizuire sunt neconforme cu documentele deținute de pârâtă, solicitare aflată în sarcina sa, potrivit prevederilor art. 3 alin.(l) din O.G. nr. 33/202l("Certificatele și adeverințele se eliberează numai la cererea scrisă a persoanei sau a persoanelor îndreptățite ori a mandatarului acestora și numai în situația în care confirmarea, respectiv atestarea dreptului sau faptului, le privesc în mod direct.) instanța de fond corect a reținut că acesta nu și-a probat afirmațiile.
Mai mult, reclamantul, potrivit prevederilor art.2 alin.(l) din O.U.G. nr. 1/2011, poate să solicite direct Casei de pensii sectoriale revizuirea pensiei la cererea sa, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, din care să rezulte alte date și elemente decât cele utilizate la revizuire, perioade referitoare la drepturi caracter salarial, perioade referitoare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, până la data de 1 ianuarie 2014, pensia fiind revizuită tot începând cu data de 1 ianuarie 2011.
În ceea ce privește Ordinul M. ui apărării naționale M.S.132/2010, clasificat, precizează că acesta se aplică numai cadrelor militare în activitate, nu și pensionarilor.
Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede expres la art. 29 alin.(l) că "sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora", iar la alin.(2) că "în domeniul apărării naționale încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții se realizează pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate ".
În cuprinsul Legii nr.263/2010 nu se regăsește o dispoziție referitoare la cadrele militare trecute în rezervă/retragere înainte de intrarea în vigoare a legii, respectiv_, similară art.9 alin.(5) din legislația anterioară, respectiv Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat. Acest articol prevedea expres că respectivele condiții de muncă (mai favorabile), se acordă și pentru cadrele militare trecute în rezervă înainte de intrarea în vigoare a legii, respectiv_ .
In schimb, pe baza principiului legal al ierarhiei actelor normative, orice modificare sau completare (favorabilă sau, eventual, nefavorabilă) a locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.1294/2001 este aplicabilă numai cadrelor militare în activitate cărora trebuie să li se aplice "legislația în vigoare la data încadrării acestora", așa cum solicită, imperativ, textul susmenționat din lege.
Subliniază și faptul că potrivit art.74 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordinele și celelalte acte normative emise de conducătorii ministerelor trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Ca urmare, nici în Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.S. 132/2010, ca act subsecvent Hotărârii Guvernului nr. S. 1019/2010, nu se putea prevedea că acesta s-ar aplica și cadrelor militare trecute în rezervă/retragere, până la data intrării în vigoare a acestuia.
Această prevedere ar putea fi inserată, eventual, numai în situația completării/modificării de către legiuitor a art.29 din Legea nr.263/2010 în sensul precizat anterior.
Față de cele mai sus prezentate, raportat la aplicarea Ordinului M.S nr. 132/2001 în cazul său, precizează că M. A. N. a fost obligat să respecte și să aplice întocmai prevederile legale în materie, fără a face speculații și interpretări eronate și personale ale acestora.
Relevant este faptul că Legea nr. 263/2010 este suverană si impune aplicarea celor două acte normative numai cadrelor militare în activitate asa după cum rezultă și din titulatura acestora), fără a exista și o excepție. Nu Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.S. 132/2010 impune aplicarea numai cadrelor militare în activitate, ci legea.
Or, Legea nr. 263/2010 este aplicabilă și reclamantului, în situația în care Legea nr. 164/2001 a fost abrogată expres, iar potrivit art. 171 din Legea nr. 263/2010 la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul prezentei legi.
2. 5. În ceea ce privește susținerea conform căreia există diferențe între veniturile prevăzute în Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 1 și cele înscrise în tabelul anexat deciziei.
Precizează că prevederile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 1/2011 (potrivit cărora, în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei 1, dar nu mai puțin de salariu brut/net pe economie) sunt aplicabile doar în cazul perioadelor pentru care nu au fost identificate veniturile lunare individuale realizate.
Or, în cuprinsul Situației veniturilor realizate lunar este stipulat faptul că
"Veniturile tipărite cu litere aldine (stil italic) sunt introduse în baza art. 1 alin.
(4) din O.U.G. nr. 1/2011 în locul veniturilor neidentificate ca urmare a consultării exclusiv a bazei de date unice la data eliberării prezentei situații", iar din analiza datelor înscrise în situație rezultă că au fost identificate venituri pentru întreaga perioadă de activitate, în acest caz nefiind incidente prevederile art. 1 alin(4) din O.U.G. nr. 1/2011.
Mai mult, O.U.G. nr. 1/2011 se aplică tuturor beneficiarilor preveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, prevăzut în Anexa nr. 1 reprezintă un criteriu unitar ce se are în vedere exclusiv în situația în care nu se pot identifica venituri realizate lunar, fiind cunoscut că nu cadrele militare din cadrul M. ui A. N. aveau cele mai mari solde.
În ceea ce privește susținerea reclamantului conform căreia "decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută.
Din dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011, dar și din preambulul acestui act normativ, reiese că procesul de revizuire vizează pensia reclamantului și nu decizia de recalculare emisă în baza metodologiei de calcul prevăzute de
H.G. 735/2010. Așa cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 18 din anexa nr. 3 a actului normativ menționat, determinarea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarul de pensionare și nu a celor înscrise în decizia de recalculare emisă în baza H.G. nr. 735/2010. Nici în cuprinsul O.U.G. nr. 1/2011 și nici în preambul sau în anexe, nu se face vreo referire la deciziile de recalculare.
Așadar, decizia de revizuire contestată de reclamant nu are ca temei decizia de recalculare emisă potrivit metodologiei de recalculare prevăzute de H.G. nr. 735/2010, pentru ca un eventual viciu al acestora din urmă, să aibă drept consecință nulitatea absolută a celor dintâi.
Este de remarcat faptul că procesul de recalculare/revizuire a pensiilor militare are ca singur temei Legea nr. 119/2010 și nu metodologiile de calcul prevăzute de H.G. 735/2010 și O.U.G. nr. 1/2011.
Prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011, decizia de recalculare a pensiei din decembrie 2010, emisă potrivit metodologiei de calcul prevăzute de
H.G. nr. 735/2010 nu mai produce efecte, fiind menținută în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la data emiterii unei noi decizii de revizuire (contestate în prezent).
Raportat la afirmația reclamantului conform căreia contestația sa vizează motive de nelegalitate a aplicării unui act normativ cu efecte retroactive, încălcarea principiului dreptului câștigat și speranței legitime și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiționat la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborate cu art. 14 din Convenție, prima instanță corect a respins acțiunea, pentru motivele reținute în cuprinsul acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare,
Curtea reține c[ recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului, Curtea reține că criticile recurentului nu sunt fondate, deoarece tribunalul prin sentința atacată a expus în mod corespunzător considerentele ce au stat la baza constatării netemeiniciei pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar argumentele din cuprinsul sentinței susțin soluția pronunțată.
Cum în cuprinsul hotărârii recurate au fost fiind analizate pe larg pretențiile și apărările formulate de părți prin raportare la temeiurile de drept invocate și probele administrate, iar în raport de considerentele expuse, instanța de recurs poate exercita controlul asupra legalității și temeiniciei sentinței recurate, Curtea apreciază că nu se impune casarea hotărârii pronunțate de
instanța de fond.
Cu privire la această critică, în cadrul căreia s-a invocat nepronunțarea asupra cererii subsidiare prin care a contestat modalitatea de calcul a pensiilor stabilite prin decizia atacată, mai sunt de reținut, tot sub aspectul ei ca neîntemeiat că prevederile art. 287/2 din C.pr.civ. prevăd că "îndreptarea,
lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului ci numai în condițiile art. 281- 281/2.";
Statuând asupra legalității deciziei de pensie contestate, tribunalul a analizat și critica referitoare la degradarea militară, reținând că "degradarea militară este o pedeapsă complementară care se aplică militarilor și constă în pierderea gradului militar și a dreptului de a purta uniforma militară și nu este un motiv de nulitate a deciziei contestate. Reclamantul și-a păstrat gradul militar în rezervă după emiterea deciziei de revizuire a pensiei.";
De asemenea, prima instanță a făcut referire în mod expres și la pretinsa stare de discriminare invocată prin acțiune, reținând incidența în cauză a Deciziei nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii. În același sens, prin invocarea în considerentele sentinței a hotărârii pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Abaluță și alții împotriva României, practic instanța și-a însușit implicit și considerentele acestei hotărâri, în cuprinsul căreia s-a reținut de către instanța europeană că "(…) În ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea reamintește că o distincție este discriminatorie în sensul art. 14 din Convenție dacă îi lipsește o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea susține că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că măsurile criticate de reclamanți nu au fost de natură să îi facă pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, și reclamanții nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari (…).";
Prin acțiunea formulată în fața primei instanțe, reclamantul nu a formulat o cerere subsidiară de contestare a modului de calcul a pensiei, iar din examinarea cuprinsului cererii de chemare în judecată se constată că printre argumentele invocate de reclamant nu se regăsesc cele privitoare la existența unor erori sau omisiuni la stabilirea cuantumului pensiei, astfel încât Curtea constată că în mod vădit nefondat s-a susținut în recurs că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra cererii subsidiare de contestare a modului de calcul a pensiei.
Într-adevăr, instanța de fond a făcut referire și la faptul că reclamantul nu a contestat hotărârea dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de
revizuire a pensiei și că aceasta a devenit definitivă, însă Curtea apreciază că deși această concluzie se dovedește a fi eronată și urmează a fi înlăturată, ea nu este de natură să conducă la modificarea hotărârii, deoarece nu a constituit unicul argument ce a stat la baza adoptării soluției. Curtea va înlătura aceste considerente din cuprinsul sentinței, deoarece conform dispozițiilor cuprinse în art. 151 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, sunt definitive doar hotărârile comisiei de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N. emise cu ocazia soluționării contestațiilor care nu sunt atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare, or, la data promovării acțiunii, contestația adresată de reclamant Comisiei de Contestații din cadrul M. ui A. N. nu era soluționată, astfel încât nu se poate susține că decizia de pensie ar fi fost rămasă definitivă ca urmare a necontestării.
În mod corect prima instanța a respins cererea de amânare formulată de reclamant la ultimul termen de judecată, deoarece reglementările adoptate prin Legea nr. 241/2013, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică si siguranță națională nu au avut nici o înrâurire asupra deciziilor de pensie emise anterior, iar legalitatea deciziei de pensie contestate în speță urma a fi verificată doar în funcție de prevederile legale în vigoare la data emiterii acesteia, motiv pentru care critica formulată în recurs sub acest aspect se constată a fi nefondată.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incident motivele de recurs invocate.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. L. împotriva sentinței civile nr. 12022 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr.
_ *, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din _
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. N. M. I. T.
GREFIER
N. N.
Red.N.M./dact.L.C.
2ex./_ Jud.fond: P. U.
| ← Decizia civilă nr. 3482/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 2348/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
