Decizia civilă nr. 3482/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3482/R/2013
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. | M. | |
GREFIER: | G. | C. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. T. împotriva sentinței civile nr. 2682 din 14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, av. I. V. și reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic R. Costică, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 august 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare.
Se comunică reprezentantului reclamantului recurent un exemplar din întâmpinare.
Instanța pune în discuția părților existența unui dosar având ca obiect contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei, privind pe reclamant, cu nr._ *.
Reprezentanții părților confirmă existența acestui dosar.
Instanța dispune listarea din sistemul Ecris a unei copii a sentinței pronunțată în acest dosar care se va atașa prezentului dosar.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar copia deciziei nr. 52456 privind revizuirea pensiei reclamantului în baza O.U.G. nr. 1/2011 emisă în_, precizând că este a cincea decizie de recalculare emisă pe numele reclamantului. Solicită în probațiune să fie depuse la dosar statele de plată sau copii certificate ale acestora, în temeiul art. 172 C.pr.civ., pentru a dovedi faptul că veniturile luate în calcul la stabilirea pensiei nu sunt reale.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea cererii în probațiune privind depunerea statelor de plată, arătând că prima instanță corect a precizat că nu se răstoarnă sarcina probei, reclamantul trebuia să răstoarne prezumția relativă dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, în sensul că există o situația a veniturilor lunare întocmite conform statelor de organizare și acest document se bucură de prezumția relativă de legalitate până la răsturnarea acesteia.
Curtea, deliberând, având în vedere obiectul cererii, motivele concrete invocate în motivele de recurs, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul reclamantului recurent.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând în plus față de acestea că a fost adoptată Legea nr. 241/2013 prin care legislativul a dispus ca începând cu luna octombrie 2013 cuantumul pensiilor militare să revină la cel din decembrie 2010. Din expunerea de motive rezultă că din cauza distrugerii arhivelor nu s-au putut dovedi veniturile. Instanța de fond nu a motivat niciodată de ce sunt corecte veniturile din cele 64 luni în care acestea sunt mai mici decât cele prevăzute în Anexa 1. Prin noul act normative,
legiuitorul recunoaște că sunt greșite veniturile și dispune revenirea la cuantumul pensiilor din decembrie 2010, însă această greșeală este îndreptată doar parțial, astfel că cererea formulată rămâne parțial cu obiect, pentru că nu se precizează nimic cu privire la diferențele de veniturile din ianuarie 2012- septembrie 2013, motiv pentru care, în subsidiar, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată conform dovezii de la dosar.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele formulate în întâmpinare. Cu privire la Legea nr. 241/2013 arată că acțiunea a rămas fără obiect pentru viitor, având în vedere că s-a dispus revenirea la cuantumul din decembrie 2010, iar cu privire la trecut în art. 2 din această lege se face referire la faptul că diferențele nu se recuperează. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 8861/117/_ pe rolul Tribunalului C., precizată ulterior, reclamantul S. T. a contestat decizia de revizuire a pensiei nr.52456/_ emisă de C. de P. S. a M.
A. N., solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu pârâții: CASA DE PENSII S. A M. A. N. și
M. A. N., să dispună constatarea nulității absolute a deciziei de revizuire a pensiei, menținerea deciziei nr. 097676/_ de stabilire a cuantumului pensiei, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu și pensia revizuită, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume, precum și anularea hotărârii nr.16298 din_ a Comisiei de Contestații din cadrul M. A. N. .
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a îndeplinit procedura prealabilă formulând contestație în termenul legal, însă, în termenul legal de 45 de zile, comisia de contestații nu a soluționat contestația depusă, astfel că, în lipsa unui răspuns la contestația formulată de acesta, este
îndreptățit să se adreseze instanțelor de judecată.
Reclamantul a mai arătat că decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută, având în vedere împrejurarea că modifică decizia de recalculare emisă în temeiul dispozițiilor HG nr. 735/2010, precum și luând în considerare cele dispuse prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia nr. 38/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a mai susținut că pensiile militare nu pot fi recalculate/revizuite pe baza principiului contributivității și nu pot fi incluse în sistemul unitar de pensii publice, că fondul total alocat pensiilor militare a crescut și că decizia de revizuire a pensiei a fost emisă după expirarea termenului legal.
S-a invocat și nelegalitatea deciziei de revizuire întrucât s-au încălcat legislația in vigoare, Constituția României, principiile nediscriminării și dreptului la proprietate conținute în tratatele privind drepturile omului la care România este parte. Reclamantul menționează că revizuirea pensiei sale s-a făcut prin încălcarea principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.2 din Constituția României.
S-a mai arătat că datele menționate în tabelul anexat deciziei contestate sunt eronate și incomplete, nefiind evidențiate premiile, sporurile și indemnizațiile acordate de-a lungul carierei militare, decizia de revizuire a pensiei neavând la bază o evidență reală a veniturilor realizate.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.U.G.nr.1/2011, ale Legii nr. 119/2010, Legii nr.19/2000, cele ale Legii nr.263/2010 și tratatele privind drepturile omului.
Pârâtul M. A. N., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al Casei de P. S., a depus la judecarea cauzei în primă instanță întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2682 din 14 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a respins ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamantul S.
T. împotriva pârâților:C. S. DE P. A M. A. N. și M.
A. N. .
Pentru a pronunța această sentință civilă, prima instanță a reținut următoarele:
Rreclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, drepturile sale fiind stabilite prin Decizia nr.097676/_ emisă de M. A. N. .
Ulterior, pensia sa a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011, în mod succesiov, fiind stabilit un cuantum de 4140 lei prin Decizia emisă la data de_ de C. S. de P. din cadrul MApN (f.73). Decizia a fost la Comisia de Contestații din cadrul M.Ap. N, contestația sa fiind respinsă prin Hotărârea nr. 16298/_ (f.148).
Cu privire la critica reclamantului constând în aceea că decizia de revizuire a pensiei nu a avut la bază o evidență reală a veniturilor care trebuiau luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la OUG nr. 1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada integralității și realității acestor venituri, instanța a reținut că potrivit art. 1 alin.2 și 3 din OUG nr. 1/2011, "Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea. Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.";
Astfel, s-a constatat că nu reclamantului îi revine obligația de a depune la
C. S. de P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor date nereale, nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru care nici aceste critici cu caracter general nu au fost de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, prima instanță a reținut că acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau
imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C.proc.civ..
De asemenea, potrivit art. 1 alin.4 din același act normativ în temeiul căruia a fost emisă decizia de revizuire a pensiei, "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
Astfel, s-a constatat că nu pot fi reținute susținerile reclamantului cu privire la faptul că veniturile din buletinul de calcul pe anumite perioade sunt mai mici decât veniturile din OUG 1/2011, atât timp cât nu a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 4 alin.4 din OUG nr. 1/2011.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamant pentru că decizia ar revizui o altă decizie lovită de nulitate absolută, instanța a reținut că procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, apoi în temeiul OUG nr. 1/2011, astfel că nu a prezentat relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare. De asemenea, față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, instanța a apreciat că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M. A. N. . Nici faptul că termenul de revizuire a pensiilor prevăzute de OUG nr. 1/2011 a fost depășit nu a putut fi reținut ca un motiv de nulitate a deciziei de revizuire emise în temeiul acestui act normativ.
Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al dreptului câștigat, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, prin care s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010, constatându-se că aceste dispoziții sunt constituționale, în raport cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, Curtea Constituțională a pronunțat și Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate, constatându-se că normele supuse analizei Curții sunt constituționale.
Instanța fond a reținut totodată și concluziile Deciziei nr. 29/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum
rezultă în mod expres din considerentele deciziei. Astfel, instanța supremă a statuat că instanțele de drept comun ar putea proceda la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impune în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a arătat însă că "în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin.
(2) din Legea nr. 47/1992, republicată.";
Referitor la argumentul privind discriminarea invocat de reclamant, prin aceeași decizie pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că
"instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.(…)";. În cuprinsul aceleiași decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a realizat o analiză de compatibilitate a prevederilor legale în discuție cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenție, concluzionând asupra compatibilității prevederilor din legea națională cu dispozițiile art. 1din Protocolul 1 la Convenție.
Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța a reținut că prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României s-a reținut că, "deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat
(a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).";
Curtea EDO a statut că "statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea a respectat alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11), Curtea subliniind că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor, și că în această privință, reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea Europeană a statuat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.
În fine, instanța a reținut și concluziile Curții de la Strassbourg în Cauza Abăluță și alții împotriva României, expuse în Decizia pronunțată l adat de 15 mai 2012, în cuprinsul căreia a reiterat faptul că deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, că statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile și veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice și sociale, Curtea a considerat că autoritățile
naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care se acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil. În speță, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii, în această privință, Curtea constatând că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 astfel că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Curtea a reținut, de asemenea, și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum și că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuție în sensul legii. În consecință, reclamanții nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuțiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor.
Iar în ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea EDO a reiterat argumentele expuse în Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.
Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, prima instanță a reținut că inițial reclamantul a avut o pensie în cuantum de 3581 lei, iar în urma recalculării, cuantumul acesteia a crescut la suma de 4140 lei, astfel că această recalculare nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului. De asemenea, acesta nu a dovedit că se află într-o situație specială, iar reducerea cuantumului pensiei este de natură a-l lipsi de mijloacele de trai.
Pentru toate aceste motive, instanța de fond a respins acțiunea formulată de către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. T., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul susține că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind sarcina probei și, prin aceasta, i-a fost încălcat dreptul la apărare consacrat de art.24 din Constituție și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Se susține astfel că sarcina probei privind veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia revine pârâților, întrucât înscrisurile originare privind veniturile pe care le-a realizat sunt deținute de aceștia. Conform art.172 al.1 C.pr.civ., instanța poate ordona părții care deține un înscris privitor la pricină să-l înfățișeze. Mai mult, conform al.2 al aceluiași articol "cererea de înfățișare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părților sau dacă însăși partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris ...";.
În acest sens, recurentul susține că a solicitat instanței depunerea de către M.Ap.N. la dosar a statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate, precum și a fișei de personal, cu gradele militare și cu funcțiile pe care le-a îndeplinit.
De asemenea, pentru a se putea verifica dacă s-a făcut încadrarea corectă în condiții de muncă, recurentul a solicitat ca pârâtul M.Ap.N. să depună Ordinul M.Ap.N. nr.M.116/_ pentru aprobarea Normelor metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții, emis în baza art.7 din
H.G. nr. 1294/2001, modificat și completat prin Ordinul nr. MS.132/_ emis
în baza H.G. nr. S1019/_, precum și fișa cu locurile de muncă în care a lucrat și care îi dau dreptul la încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții (Anexa nr.3 la Ordinul M.Ap.N. nr.M.116/_ ).
Instanța de fond i-a respins recurentului cererile în probațiune formulate, motivând că sarcina probei în dovedirea propriilor susțineri privind cuantumul veniturilor obținute revine reclamantului.
Se afirmă că certificarea deciziei de revizuire prin semnare și ștampilare nu înseamnă asumarea vreunei răspunderi pentru corectitudinea și integralitatea veniturilor în baza cărora s-a făcut revizuirea, ci atestă doar faptul pensia revizuită a fost stabilită pe baza datelor cuprinse în tabelul atașat deciziei și intitulat "Date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare".
Recurentul mai susține că nimeni nu-și asumă nicio responsabilitate pentru corectitudinea datelor cuprinse în tabelul atașat deciziei de revizuire, care nici măcar nu este semnat. Pentru a i se da posibilitatea să facă o minimă verificare a realității și integralității veniturilor lunare cuprinse în tabelul atașat deciziilor pe care le contest ar fi trebuit, cel puțin, ca în acest tabel să fie evidențiate distinct drepturile salariale și cele asimilate acestora, așa cum sunt prevăzute în art.8 al. 1 din Anexa 3 (Metodologia de calcul) la O.U.G. nr.1/2011. Or, se arată că sunt completate doar coloanele "Salariul" și "Total lunar", nefiind evidențiate sporurile, indemnizațiile, premiile, etc., așa cum se prevede în art. 8 al.1 din O.U.G. nr.1/2011. Mai mult decât atât, se arată că este evident că o mare parte din veniturile lunare consemnate în tabel sunt greșite (mai mici decât cele reale).
Astfel, recurentul arată că, pentru un număr de cel puțin 103 de luni din activitatea sa veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia sunt mai mici decât cele reale, aspect pe care l-a probat prin depunerea situației cu perioadele în care veniturile menționate în tabelul atașat deciziei de revizuire sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa nr.1 la O.U.G. nr.1/2011.
Se mai arată că interpretarea logică a art.l al.4 din O.U.G. nr.1/2011 (care face trimitere la anexa nr. l) nu poate fi decât aceea că, în situația în care nu se pot identifica veniturile realizate, criteriul unitar instituit este venitul minim aferent gradului și funcției minime corespunzătoare gradului. Prin urmare, se apreciază nu numai că s-a stabilit un criteriu unitar, ci s-a precizat că acest criteriu îl constituie venitul minim pe care îl putea avea un cadru militar cu un anumit grad militar, încadrat pe funcția minimă corespunzătoare gradului său.
Recurentul consideră astfel că, față de această interpretare a dispoziției art. l al.4 din O.U.G. nr.1/2011, este evident că dacă au fost "găsite" venituri mai mici decât cele din anexa nr.1, înseamnă că acestea sunt mai mici decât cele reale. Explicațiile pot fi multiple: consemnarea venitului net în loc de cel brut, consemnarea venitului din rubrica "rămas de plată" (fără includerea 3 eventualelor rețineri din venit), caracterul ilizibil al unor state de plată, graba și folosirea de personal necalificat în crearea "bazei de date", etc.
Se mai susține că actele din dosarul de pensie depuse în copie de pârâta C. de P. S. a M.Ap.N. nu pot suplini înscrisurile a căror depunere a fost solicitată în probațiune deoarece:
-situația veniturilor realizate lunar emisă de U.M. 02426 C. -N. nu este un înscris originar și, prin urmare, nu poate face dovada indubitabilă a veniturilor sale. U.M.02426 C. -N. nu este deținătoarea înscrisurilor originare (state de plată și ordine de zi pe unitate) în baza cărora să poată elibera adeverințe. Pe de altă parte, nu are nici o garanție că datele din statele de plată și din ordinele de zi pe unitate au fost preluate în mod corect și complet de către
unitățile care dețin aceste înscrisuri originare. Eliberarea situației privind veniturile - act care trebuie să ateste indubitabil (să adeverească) o stare de fapt - trebuie să respecte prevederile legale privind eliberarea adeverințelor. Astfel, art.
5 din O.G. nr.33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale prevede că: "Certificatele și adeverințele eliberate vor conține, în mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită, și menționarea documentului din care rezultă acestea."
-fișa de pensie este lipsită de relevanță sub aspectul analizat deoarece a fost întocmită în temeiul prevederilor Legii nr.164/2001 conform cărora baza de calcul a pensiei era stabilită prin luarea în considerare doar a veniturilor din ultimele 6 luni (ultima lună) de activitate și nu prin luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate.
-fișa cu locurile de muncă în care a lucrat și care îi dau dreptul la încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, cu toate completările ulterioare, nu a fost actualizată conform modificărilor și completări lor aduse Ordinului M.Ap.N. nr. M.116/_ prin Ordinul nr. MS.132/_ emis în baza H.G. nr. Sl019/_ .
Recurentul mai arată că decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie, care este lovită de nulitate absolută.
Conform principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituție și practicii Î.C.C.J. (decizia nr. 2199 din_ ), suspendarea H.G.nr.735/2010, prin sentința civilă nr.338/2010 a Curții de Apel
C. a avut efecte erga omnes, fiind vorba de suspendarea unui act administrativ cu caracter normativ. De altfel, chiar în motivarea deciziei I.C.C.J. nr.38/_, prin care s-a dispus suspendarea acestui act, este consacrat caracterul erga omnes al suspendării.
Recurentul mai arată că, pentru motivele pe care le-a expus în cererea de chemare în judecată, suspendarea aplicării H.G. nr.735/2010 prezintă relevanță în sensul că determină inclusiv nulitatea deciziilor de revizuire, nu doar a celor de recalculare.
Se mai invocă faptul că, limitându-se la evocarea unor argumente de principiu care ar putea justifica revizuirea pensiilor de serviciu în general, instanța de fond nu a făcut o analiză completă și pertinentă a reglementărilor europene și a practicii C.E.D.O. sub aspectul incidenței lor asupra revizuirii pensiei, ajungând astfel la concluzia greșită că acestea nu au fost încălcate.
Astfel, recurentul consideră că revizuirea pensiei s-a făcut cu nerespectarea condiției legalității ingerinței în dreptul de proprietate, care presupunea ca legea prin care au fost desființate intempestiv pensiile militare de stat aflate în plată să aibă un character previzibil, cerință care nu este îndeplinită în cauză, cu atât mai mult cu câtreclamantul, a trecut în rezervă cu drept de pensie militară de stat în urma adoptării O.G. nr.7/1998, act normativ impus de necesitatea reducerii efectivelor militare învedera aderării României la structurile euro-atlantice.
De asemenea, se invocă caracterul nerezonabil al reglementărilor privind revizuirea pensiilor militare, ce rezultă, în primul rând, din schimbarea inadmisibilă a naturii juridice a acestora.
Recurentul mai arată că pensiile militare nu pot fi calculate pe baza principiului contributivității deoarece contributivitatea se poate aplica doar în cazul acelor activități în care cantitatea și calitatea muncii pot fi apreciate și evaluate anterior încheierii unui contract de muncă și pentru desfășurarea cărora se plătește o contraprestație echivalentă (salariu, retribuție, etc), conform reglementărilor stabilite de Codul muncii.
Pe de altă parte, se arată că pensia militară de serviciu a fost acordată și în considerarea faptului că pensionarii militari au o situație specială față de alți pensionari, în sensul în care în funcție de necesități pot fi mobilizați sau concentrați, nefiind retrași complet din activitatea profesională (pensionarii militari aflați în rezervă fac parte-conform Legii nr.446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare și Statutului cadrelor militare - din rezerva operațională).
Se mai susține că revizuirea pensiilor militare prin aplicarea principiului "contributivității" nu se poate face în mod corect și complet, motivul principal fiind acela că nu există o evidență a veniturilor obținute de către fiecare militar care să fie opozabilă ambelor părți (angajator și angajat), iar crearea unei baze de date complete în acest sens este imposibilă. Recurentul susține că această bază de date privind veniturile realizate în trecut nu va putea fi niciodată completă din motive obiective: lipsa unor state de plată, caracterului ilizibil al statelor de plată întocmite cu mulți ani în urmă și redactate cu cerneală de slabă calitate și/sau scrise de mână, etc.
Se mai invocă faptul că revizuirea pensiei s-a făcut cu nerespectarea condiției existentei unui scop legitim, fiind de notorietate că fondul total destinat plății acestor pensii nu a scăzut ci, dimpotrivă, a crescut. Creșterea fondului de pensii a fost confirmată chiar de șeful Direcției Financiar-Contabile a M.Ap.N., care, în declarația din_, aflată până de curând pe site-ul oficial al M.Ap.N, arăta că la aproximativ 86% dintre pensionari le-au crescut pensiile, iar creșterea medie este de 34%, adică de 572 lei. Și mai relevante în acest sens sunt afirmațiile fostului ministru al apărării naționale inserate în comunicatul Biroului de presă al M.Ap.N. nr. 268 din_ aflat, de asemenea, pe site-ul oficial al M.Ap.N: "P. le militare au fost recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale OUG nr. 1/2011, acte normative care, de altfel, au bulversat sistemul pensiilor militare, au creat mari nedreptăți și în loc să aducă economii la buget au crescut cheltuielile cu aproximativ 30 la sută".
În aceste condiții, se apreciază că scopul legitim nu poate fi invocat doar împotriva unui număr mic de pensionari militari, prin sacrificarea intereselor cărora să se poată justifica procesul de recalculare/revizuire a pensiilor militare.
De asemenea, se arată că revizuirea pensiei s-a făcut cu nerespectarea condiției proporționalității, semnificativ sub aspectul neîndeplinirii cerinței proporționalității fiind nu doar cuantumul, ci, în primul rând, caracterul permanent al anulării pensiei de serviciu și al diminuării cuantumului pensiei, măsură care nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei economice.
Referitor la jurisprudența C.E.D.O. reținută de către instanța de fond, recurentul arată că aceste hotărâri instituie două condiții pentru ca intervenția statului într-un sistem de pensii aflate în plată să fie permisă, condiții a căror îndeplinire în cauză tribunalul nu a analizat-o.
Prima condiție este aceea ca intervenția să aibă drept scop stabilirea unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, cu alte cuvinte reducerea, în condițiile crizei economice, a cheltuielilor bugetare, în speță a fondului total de pensii. Or, recurentul arată că, așa cum a arătat mai sus, este evident că această condiție nu este îndeplinită întrucât fondul total necesar plății pensiilor militare, ca urmare a revizuirii lor, a crescut.
Cea de-a doua condiție impune ca mijloacele folosite să nu se dovedească în mod evident lipsite de un temei rezonabil. Or, recurentul consideră că lipsa temeiului rezonabil în cazul revizuirii pensiilor militare este evidentă din moment ce nu pot fi identificate toate veniturile realizate, calculul pensiei revizuite
făcându-se în mare parte pe baza unor date nereale, prin luarea în considerare a unor venituri mai mici decât cele reale.
Se mai susține de către recurent că în cauza "Abăluță ș.a. contra României", Curtea E.D.O. nu a cunoscut faptul că efectul revizuirii pensiilor militare a fost unul contrar scopului declarat inițial (reducerea cheltuielilor) și că veniturile reale ale foștilor militari activi nu mai pot dovedite.
Pentru aceste motive, recurentul solicită, în principal, casarea hotărârii atacate, cu reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
M. A. N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea dispozițiilor sentinței atacate.
Analizând recursul formulat de reclamantul S. T., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat,
pentru următoarele considerente:
Recurentul avea stabilită, prin decizia nr.097676/_ o pensie militară de serviciu, în temeiul O.G.nr.7/1998, care a fost periodic actualizată, astfel încât, în luna decembrie 2010, aceasta era în sumă brută de 4480 lei.
Prin decizia nr.52456/_ emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-Contabilă, s-a recalculat această pensie militară în temeiul Legii
nr.119/2010 și a H.G. nr.735/2010, începând cu data de_, stabilindu -se în
favoarea acesteia o pensie de asigurări sociale de stat în sumă brută de 1881 lei.
Această decizie put ea fi contes tată co nform disp.art.14 a lin.1 din H.G.
nr.735/2010, în termen de 30 de zile d e la comunicare la c omisia de contestații
pensii.
Curtea reține că, practic, trecerea de la o categorie de pensie la alta, respectiv de la pensia militară de serviciu, la o pensie de asigurări sociale stabilită potrivit "algoritmului de calcul a Legii nr.19/2000"; s-a făcut prin această decizie nr.52456/_ emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-
Contabilă- în temeiul Legii nr.119/2010.
Se mai reține că O.U.G. nr.1/2011, menținând provizoriu în plată fostul cuantum al pensiei de serviciu, a instituit doar o etapă de revizuire a cuantumului pensiei militarilor, în condițiile respectării art.1 lit.a) și b) din Legea nr.119/2010, în aplicarea căreia a fost dată, deci în aceleași condiții a recalculării pensiilor de serviciu.
În consecință, chiar dacă recurentului i s-a plătit același cuantum al pensiei până la data de_, acesta i s-a plătit în temeiul art.1 din Legea nr.119/2010 coroborat cu O.U.G. nr.1/2011, fără a i se recunoaște prin acesta dreptul la pensia de serviciu pe care o avea în temeiul Legii nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât art. 7 alin.1 din O.U.G. nr.1/2011 prevede că, în cazul pensiilor prevăzute la art. 5 și 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după caz, în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1, iar în alin.2 că sumele de plată se vor achita până cel târziu la data de 31 decembrie 2012, iar sumele de recuperat se rețin din drepturile de pensie, în condițiile legii.
Curtea constată în acest sens că Statul nu a revocat, după adoptarea
O.U.G. nr.1/2011 decizia de recalculare a pensiei recurentului, nr.52456/_
emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-Contabilă, cu repunerea
acestuia în situația an terioară,
ci a menținut în plată doar fostul cuantum al
pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.
Se cunoaște din întreaga doctrină că un act normativ
(în speță O.U.G. nr.1/2011) nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept,
în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului de a-i fi plăti tă în continuare, ș i începând c u data de_, o pensie militară de serviciu în cuantum de 4480 lei, nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie, respectiv a unui act administrativ unilateral cu caracter individual care, în speță, nu a mai fost emis în acest sens după data de_ .
Decizia nr.52456/_
emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-Contabilă a fost contestată de către recurent și, în dosarul nr._
*, a fost respinsă această contestație, prin sentința civilă nr.2344/_, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2913/R din_, fiind
menținută(cu majoritate de opinii), c a fiind legală și temeinică această
decizie de pensie.
În prezenta cauză, recurentul-reclamant a contestat decizia nr. 52456/_ emisă de M. A. N. -C. de P. S. și hotărârea nr.16298 din_ a Comisiei de Contestații P. din cadrul M.Ap.N.
Astfel, prin decizia nr.52456/_ emisă de M. A. N. -C. de P. S. -au fost revizuite drepturile de pensie ale recurentului, în baza
O.U.G. nr.1/2011, începând cu data_, acestea fiind stabilite în sumă brută de 4140 lei.
Această decizie a fost contestată de către recurent, la Comisia de Contestații P., la data de_ . Prin hotărârea nr.16298 din_, Comisia de Contestații din cadrul M.Ap.N. a respins punctele I și II din contestație.
Trebuie subliniat în cauză faptul că decizia de revizuire emisă în
temeiul O.U.G. nr.1/2011, contestată în cauză, nu revi zuiește cuantumul
pensiei militare de serviciu pe care recurentul o avea stabilită potrivit Legii nr.164/2001, ci pensia de asigurări sociale stabilită acestuia, începând cu data de_, potrivit "algoritmului de calcul a Legii nr.19/2000";, prin decizia nr.
52456/_ emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-
Contabilă - în temei ul Legii nr.119/2010. precum și cea s tabilită prin decizi a
nr.52456/_ .
Curtea constată că, deși recurentul contestă în cauză doar decizia de revizuire a drepturilor sale de pensie și hotărârea prin care s-a soluționat, în procedura prealabilă, contestația sa, majoritatea motivelor invocate de către aceasta prin acțiune și prin cererea de recurs privesc de fapt nelegalitatea recalculării pensiei sale și îndreptățirea sa la menținerea pensiei de serviciu dobândite conform Legii nr.164/2001, respectiv cele privind nerespectarea principiilor dreptului câștigat și a nediscriminării, precum și cele privind încălcarea art.1 din Protocolul adițional la Convenția EDO și a jurisprudenței C.E.D.O..
F iind cenzur ată îns ă de c ătre ins tanț a de jur isd icț ie a as igur ăr ilor soc iale, în dosarul nr._ *, cu putere de lucru judecat, legalitatea acestei decizii de pensie, ce a marcat trecerea de la categoria pensiei militare de serviciu, la cea de
as igur ăr i soc iale în s is te m publ ic, Cur te a reț ine c ă în c auz ă în mod corec t pr ima
ins tanț ă a resp ins to ate mo tivele de con tes taț ie f or mul ate de către recl aman t
pr iv ind îndrep tăț ire a aces tu ia în con tinu are l a pl ata une i pe ns ii spec iale ,respectiv, cele privind suspendarea H.G.nr.735/2010-prin sentința civilă nr.338/2010 a Curții de Apel C. -,reglementările europene și jurisprudența C.E.D.O. invocate în legătură cu încălcarea dreptului la proprietate prin desființarea intempestivă a pensiilor militare de stat aflate în plată.
În ceea ce privește decizia de revizuire nr.52456/_ emisă de M.
A. N. -C. de P. S.
, se rețin următoarele:
Potrivit disp.art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010: "În situația în care, ulterior stabilirii și /sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa teritorială, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.";
Prin urmare, în temeiul O.U.G. nr.1/2011 și a disp.art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010, prin deciziile de revizuire nr. 52456/_ și nr. 52456/_
, au fost revizuite drepturile de pensie stabilite prin decizia de recalculare a pensiei.
În cauză nu se poate reține încălcarea prin decizia de revizuire contestată a principiului drepturilor câștigate, având în vedere faptul că, astfel cum am menționat anterior, fiind menținută de către instanțele de asigurări sociale, ca fiind legală și temeinică, decizia de recalculare, recurentul avea stabilită, începând cu data de_, o pensie de asigurări sociale de stat, calculată potrivit principiilor/algoritmului Legii nr.19/2000.
Mai mult, nu se poate reține în cauză nici că prin această decizie de revizuire a pensiei recalculate ar fi fost încălcat dreptul la un "bun"; garantat de disp.art.1 din Protocolul adițional la Convenția EDO și a jurisprudenței C.E.D.O., având în vedere faptul că recurentului i s-a acordat prin aceste acte administrative dreptul la aceeași categorie de pensie, respectiv la o pensie de asigurări sociale în sistem public, care era deja stabilită prin decizia de recalculare și care a fost majorată la suma brută de 4140 lei, față de cea stabilită prin decizia de recalculare nr. 52456/_, de 1881 lei.
În ceea ce privește criticile privind modul în care au fost stabilite în mod efectiv drepturile de pensie revizuite ale recurentului-prin decizia de revizuire contestată în cauză-și modul în care prima instanță a soluționat cererile probatorii ale reclamantului, se rețin următoarele:
Recurentul susține că a solicitat primei instanțe, în temeiul disp.art.172 al.1 Cod.proc.civilă, depunerea de către pârâtul M.Ap.N. la dosar a statelor de plată, a ordinelor de zi pe unitate, a fișei de personal, cu gradele militare și cu
funcțiile pe care le-a îndeplinit, precum și a Ordinului M.Ap.N.nr.M.116/_ pentru aprobarea Normelor metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții, emis în baza art.7 din H.G.nr.1294/2001, modificat și completat prin Ordinul nr.MS.132/_ emis în baza H.G. nr. S1019/_, cu fișa cu locurile de muncă în care a lucrat și care îi dau dreptul la încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, însă această cerere nu i-a fost aprobată.
O.U.G. nr.1/2011-actul normativ în baza căruia a fost emisă d ecizia de
revizuire a pensiei reclamantului, contestată în cauză -a fost emis, conform
expunerii de motive, întrucât:";nu au fost identificate d ocumentele necesare
dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru
aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra
valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru
cei care nu au preze ntat acte care să dov edească veniturile o bținute, în funcție d e
care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe
economie";.
Guvernul a mai justificat adoptarea acestui act normativ, prin necesitatea "…instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să
identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare
pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat
,";
Conform art.1 din O.U.G. nr.1/2011
, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și
b) din Legea nr.119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc
, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
(2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a
veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării
revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare,
ordine publică și siguranță națională în cadrul căr ora beneficiarul și -a
desfășurat activitatea.
(3) Instituțiile prevăzute la alin.2 transmit datele necesare revizuir ii la
casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie
2011.
În aplicarea acestor dispoziții au fost comunicate Casei Sectoriale de P. din cadrul M.Ap.N., datele care au fost găsite în arhivele ministerului privind veniturile lunare realizate de către reclamant și condițiile în care acesta și-a desfășurat activitatea, precum și alte elemente necesare stabilirii pensiei acestuia potrivit dispozițiilor Legii nr.119/2010, date care au stat la baza stabilirii pensiei revizuite a acestuia.
Documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de revizuire se află depusă de către intimat la filele nr.36-59 dosar de fond.
Astfel, prin adeverințele nr.1684/_ și nr.348/_ eliberate de U.M.02426 C. -N. (filele nr.46-53 dosar de fond), intitulată "Situația veniturilor realizate lunar"; au fost menționate toate veniturile realizate de către recurent, acest act purtând mențiunea că: "…a fost eliberat pe baza datelor din arhivele M. A. N., în vederea revizuirii pensiei militare";, fiind semnat și parafat.
Aceaste adeverințe, ce au stat la baza emiterii buletinului de calcul a pensiei, îndeplinesc astfel toate condițiile cerute de disp.art.5 din O.G.nr.33/2002,
respectiv, conțin menționarea documentelor din care rezultă datele a căror atestare se solicită și, potrivit art.4 alin.2 sunt semnate, înregistrate, datate și ștampilate de către instituția emitentă.
Conform d isp. ar t.7 d in acee aș i ordo n anț ă
, nerespectarea prevederilor acestui act normativ de către persoanele abilitate să semneze certificate sau adeverințe atrage răspunderea disciplinară, contravențională, materială, civilă sau penală, după caz, conform dispozițiilor legale în vigoare.
De altfel, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.171 din Legea
nr.263/2010, l a d ata in tr ăr ii în v igo are a aces te i leg i, pens iile d in s is te mul publ ic
de pens ii ș i al te d rep tur i de as igur ăr i soc iale, inclus iv c ategor iile de pens ii
prev ăzu te l a ar t.1 d in Lege a nr.119/2010, dev in pens ii în înț elesul aces te i leg i, se
reține că, în speță, sunt aplicabile disp.art.125 din H.G.nr.257/2011 privindaprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010
, potrivit cărora an g ajator ii s au or ice alț i deț in ător i de arh ive sun t d irec t
r ăspunz ător i, în cond iț iile leg ii, de leg al itate a, ex ac titate a ș i c orec titud ine a d atelor ,
ele men telor ș i inf ormaț iilor pe c are le î nscr iu, în b az a doc u men telor deț inu te, în
adever ințele pe c are le el ibere az ă în ve dere a s tab il ir ii, rec alcul ăr ii s au rev izu ir ii
drepturilor de pensie.
În ceea ce privește fișa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamantul și care îi dau dreptul la încadrare în locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, aceasta este înregistrată sub nr.P 22446/_ (fila nr.57 dosar de fond). Curtea reține că această fișă cuprinde și rubrica
intitulată "Nu mărul ș i d ata O.Z.U./d ocu men tulu i în b az a c ăru ia s -a f ăcu t
înc adr are a";
, în care sunt menționate în mod expres ac tele în b az a c ăror a
reclamantul a fost nominalizat ca pres tân d munc ă în cond iț iile spec if ic ate.
Prin urmare, prin documentația ce a stat la baza deciziei de revizuire contestate, s-au depus asemenea înscrisuri oficiale, privind veniturile lunare realizate de către reclamant și condițiile de muncă în care acesta și-a desfășurat activitatea, pentru a căror valabilitate instituțiile emitente și-au asumat răspunderea, menționând că au fost eliberate pe baza actelor ce se găsesc în arhivele ministerului sau specificând chiar în mod expres actele de nominalizare pentru condiții deosebite/speciale, în acest mod M.Ap.N. îndeplinindu-și în cauză sarcina de a proba legalitatea și temeinicia deciziei emise.
Față de aceste înscrisuri oficiale, ce se bucură de o prezumție de legalitate, recurentul nu a înțeles să se înscrie în fals, ci să solicite, ca probe în dosar, depunerea de către minister a tuturor actelor: state de plată, ordine de zi pe unitate, fișa de personal, cu gradele militare și cu funcțiile pe care le-a îndeplinit, acte privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții, din perioada de aproximativ 37 de ani în care reclamantul a avut calitatea de militar, situație în care în mod corect prima instanță a respins aceste probe solicitate, ca nefiind concludente, întrucât avea deja la dosar adeverințe doveditoare eliberate de către instituțiile competente, care și-au asumat astfel răspunderea pentru cele înscrise în aceste acte.
De altfel, există desigur un specific al recalculării pensiilor de serviciu al militarilor, dar aceasta nu poate să conducă la o răsturnare bruscă a situației recunoașterii unor adeverințe legal emise de către angajatori, având în vedere faptul că, atât casele de pensii, în practica administrativă de stabilire și recalculare a pensiilor, cât și jurisdicția asigurărilor sociale, în cenzurarea legalității deciziilor de pensie emise, au valorificat în permanență adeverințe legal emise de către angajatori, care și-au asumat, în condițiile legii, răspunderea pentru aceste înscrisuri emise în baza documentelor aflate în arhive, privind veniturile lunare realizate de către angajați și condițiile de muncă, fără a se solicita însă acestor angajatori vreodată depunerea la dosar a tuturor actelor ce au stat la baza adeverințelor emise.
În ceea ce privește Ordinul M.Ap.N.nr.M.116/_, modificat și completat prin Ordinul nr.MS.132/_ emis în baza H.G. nr. S1019/_, Curtea reține că acesta nu putea fi necesar instanței de asigurări sociale în acest litigiu, întrucât nominalizarea activității militarilor, în temeiul dispozițiilor actelor normative în vigoare, potrivit procedurii prevăzute de H.G. nr.1294/2001, ca fiind desfășurată în condiții deosebite sau speciale de muncă, este o problemă a unităților în care aceștia au prestat munca, care au emis acte administrative în acest sens, astfel cum rezultă din fișa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamantul, astfel încât în jurisdicția asigurărilor sociale nu se putea efectua sau schimba o asemenea încadrare.
Prin urmare, pentru aplicarea corectă de către fostele unități militare în care reclamantul și-a desfășurat activitatea a dispozițiilor acestui ordin, acesta ar fi trebuit să cheme în judecată, în contencios administrativ, respectivele unități, în situația în care se considera prejudiciat pentru nerecunoașterea unei anumite perioade ca fiind încadrată în condiții deosebite sau speciale de muncă.
În competența instanței de asigurări sociale cade doar verificarea modului în care casele de pensii au valorificat înscrisurile ce le-au fost puse la dispoziție de către unitățile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, sau de către recurent-dacă acestea există-în vederea calculului pensiei.
Pentru toate aceste considerente, nu se poate constata în cauză încălcarea dreptul la apărare al reclamantului, garantat de art.24 din Constituție și a
dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Se reține ca fiind nefondat și motivul de recurs invocat de către recurent potrivit căruia, pentru un număr de cel puțin 103 de luni din activitatea sa, veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia sunt mai mici decât cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime prevăzut în anexa nr.l la O.U.G. nr.1/2011, în mod corect prima instanță reținând că este de competența legiuitorului stabilirea metodologiei de stabilire a pensiei de asigurări sociale în sistem public, iar acesta a stabilit în mod expres, în art.1 alin.4 din ordonanță, că acești indicatori menționați în anexa nr.1 vor fi folosiți doar în cazul în care nu pot fi identificate veniturile realizate de către militar pentru anumite perioade.
Prin urmare, nefiind declarate ca fiind false înscrisurile ce au stat la baza stabilirii pensiei revizuite, nefiind depuse la dosar de către reclamant, în contradovadă, probe din care să rezulte faptul că veniturile luate în considerare și condițiile de muncă stabilite nu corespund realității și, mai mult, nefiind formulate de către reclamant, după comunicarea de către M.Ap.N. a documentației ce a stat la baza deciziei de revizuire contestate, critici concrete privind erori de stabilire a drepturilor de pensie, inclusiv prin valorificarea eronată a datelor din înscrisurile depuse la dosarul de pensie, în mod corect prima instanță a constatat ca fiind nefondată contestația reclamantului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.
T. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. T. împotriva sentinței civile nr.2682 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: R. -M. V. .
| ← Decizia civilă nr. 3628/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 4531/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
