Decizia civilă nr. 56/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 56/R/2013
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N. C. împotriva sentinței civile nr. 1492 din 5 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată C. JUDEȚEANĂ DE P. M., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. ui M. sub nr.3243/100/_, reclamanta NIȚULESCU C. a chemat în judecată pe pârâta C. JUDEȚEANĂ DE P. MARAMUREȘ, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare a întregului venit asigurat, respectiv a sporurilor menționate în adeverința nr. 838/_ emisă de S.C. "ICPM"; S.A. B. M., iar noile drepturi recalculate să fie acordate începând cu data de_ .
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că dreptul la pensie al reclamantei a fost stabilit prin decizia de pensionare nr. 241512/_ . Reclamanta a solicitat pârâtei calcularea pensiei cu luarea în considerare a sporurilor menționate în adeverința nr. 838/_ emisă de S.C. "ICPM"; S.A. B.
M., prin care se certifică că, în perioada 1987-1998, reclamanta a beneficiat de spor pentru munca prestată în acord, iar pentru veniturile astfel realizate, în temeiul Decretului nr. 389/1972 s-a achitat cota de 15% la bugetul asigurărilor sociale, aceste venituri având un caracter permanent.
Pârâta a refuzat valorificarea acestor venituri susținând că în conformitate cu prevederile legale în vigoare, aceste venituri nu pot fi luate în considerare la calcularea pensiei.
Reclamanta a mai arătat că veni- turile certificate prin adeverințele depuse au avut un caracter permanent, astfel încât se impun a fi valorificate având în vedere dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005 și art. 10 din Legea nr. 3/1997, respectiv art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 și art. 107 alin. 4 din Legea nr. 263/2010.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea contestației ca nefondată. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă în anul 2010, pensia fiindu-i sta- bilită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 19/2000.Cererea reclamantei de înscriere la pensie a fost soluționată prin emiterea deciziei de pensionare nr. 241512/_, iar prin adresa din_ i s-a răspuns reclamantei în sensul că, nu se poate lua în calcul la stabilirea pensiei perioadele trecute în adeverință, întrucât sporul pentru munca prestată în acord nu este un spor cu caracter permanent.
Perioadele trecute în adeverință sunt anterioare datei de_ astfel că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 164 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 19/ 2000, potrivit cărora, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, pe lângă salariile înregistrate în carnetul de muncă se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
Referitor la susținerea reclamantei că asupra acestui spor s-a achitat con- tribuția de asigurări sociale, pârâta a precizat că până la data de_, contribuția de asigurări sociale se datora doar de către angajator nu și de către salariat, iar în ce privește contribuția pentru pensia suplimentară reglementată de art. 64 din Legea nr. 3/1977, sporul pentru munca în acord era exceptat de la plata acestei contribuții, acesta nefiind enumerat în categoria sporurilor asupra cărora se calcula contribuția pentru pensia suplimentară.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1492 din 5 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș
, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta N. C. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII MARAMUREȘ.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ce privește introducerea acțiunii în obligația de a face, raportat la mo- mentul stabilirii dreptului la pensie, este de reținut că, dispozițiile art. 169 din Legea nr. 19/2000, în prezent abrogate, au fost preluate de noua lege, respectiv de Legea nr. 263/2010, care în art. 107 alin. 3 prevede că, pensia poate fi re- calculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, fără însă a se stabili un termen în care această recalculare trebuie solicitată.
T. a constatat că reclamanta este beneficiara pensiei începând cu data de_, pensia acesteia fiind calculată în conformitate cu Legea nr. 19/2000 și stabilită prin decizia nr. 241512/_ . Odată cu cererea de stabilire a dreptului la pensie, reclamanta a solicitat pârâtei luarea în calcul a veniturilor menționate în adeverința nr. 838/_ . Cererea reclamantei de înscriere la pensie a fost soluționată prin emiterea deciziei de pensionare nr. 241512/_, fără a se lua în calcul adeverința, cu motivarea că sporul pentru munca prestată în acord nu este un spor cu caracter permanent, fapt adus la cunoștința recla- mantei prin adresa emisă sub același număr și dată ca decizia de pensionare.
Prima instanță a mai reținut că decizia de pensionare nu a fost atacată, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 19/2000, aceasta este definitivă în întregul ei, respectiv, adeverința de care se prevalează reclamanta a fost analizată prin decizia de pensionare, iar decizia nu a fost atacată, astfel încât
soluția privind neluarea acesteia în calcul de către pârâtă este definitivă și nu mai poate face obiectul unei analize.
Față de considerentele reținute, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanta N. C. .
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamanta N. C. ,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța fondului a apreciat că cererea de recalculare a pensiei prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate menționate adeverința mai sus identificată ar fi de fapt o contestație la decizia de pensionare, cerere care ar fi tardiv introdusă în raport cu data comunicării deciziei de pensionare și ca atare, a respins acțiunea reclamantei.
Recurenta apreciază soluția instanței ca netemeinică și nelegală în raport cu următoarele:
- instanța fondului practic a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de chemare în judecată, excepție care nu a pus-o în discuția părților și a soluționat cauza pe această excepție cu încălcarea dispozițiilor art.136 Cod procedură civilă;
-din răspunsul dat de pârâtă, respectiv adresa nr. l41.692/_ (anexa nr.l a întâmpinării depusă de pârâtă în dosarul de fond) rezultă că referirea la adeverința nr.838 iar din cererea depusă de reclamantă pentru înscrierea la pensie (anexa 2 a întâmpinării ) rezultă că acestei din urmă cereri s-a anexat o altă adeverință.
Se mai invocă faptul că textele de lege aplicabile recalculării nu instituie un termen în care să se solicite recalcularea drepturilor de pensie, data depunerii cererii prezentând relevanță doar sub aspectul momentului de la care vor fi acordate drepturile recalculate, ca atare nu există niciun termen de prescripție care să nu fi fost respectat.
În raport cu cele mai sus arătate, recurenta a arătat că, întrucât instanța fondului a soluționat cauza pe excepție, care nu a fost pusă în discuția părților, se impune admiterea recursului, casarea sentinței fondului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș.
În drept, se invocă prevederile art.312 alin. 5, art.304 punctul 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 ianuarie 2013, pârâta C. Județeană de P. M.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat de reclamanta N. C.,
prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a reținut că decizia nr. 241512/_ emisă de C. Județeană de Pensii Maramureș cuprinde motive privind neluarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr. 838/_ eliberată de
S.C. "ICPM"; S.A. B. M. .
În fapt, intimata a menționat asemenea motive, privind nevalorificarea acestor venituri, doar în adresa nr.141692/_ a Casei Județene de Pensii Maramureș-fila nr.7 dosar de fond-ce nu poate constitui o decizie de pensie în sensul disp.art.87 din Legea nr.19/2000, pentru a fi contestată conform acestor prevederi.
Se mai constată că, prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat de fapt recalcularea drepturilor sale de pensie prin luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr. 838/_ eliberată de S.C. "ICPM"; S.A. B. M., în temeiul disp.art.169 din Legea nr.19/2010.
Prin decizia nr. 19/2011 pronunțată de cătr e Î . Curte de
Casție și Justiție, în recursul în interesul legii
referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, la data de_, instanța supremă a reținut următoarele:
"Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000
și Legea nr. 3/1977
, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 4/2005
privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000
.
La pct. I-V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005
sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005
, cât și cu Legea nr. 19/2000
, în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000
fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 4/2005
se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr.
19/2000
, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.";
De asemenea, s-a mai reținut că:
"În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000
, Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 4/2005
fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul
Legii nr. 3/1977
, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea
nr. 19/2000
, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000
și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005
.";
Deși în cauză aplicabile sunt tocmai dispozițiile Legii nr.19/2000, în mod greșit intimata consideră că cele stabilite prin această decizie nu sunt obligatorii pentru instanțe.
De altfel, prin decizia nr.30/2009, Î. Curtea de C. și Justiție a analizat care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie doar prin raportare la în art. 164 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005, cu a căror interpretare diferită a fost investit prin recursul în interesul legii, fără a avea în vedere și prevederile Legii nr.57/1974.
Ori, Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea
muncii prevedea, în art.8 și forma de retribuire în acord sau cu bucata.
Art.117 alin.3 din Le gea nr.57/1974 stab ilește că în activitate a de cercetare
științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt
care "putea stimula productivitatea muncii și realiz area unor venituri
suplimentare";.
Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a veniturilor suplimentare realizate în acord, poate avea drept consecință neluarea acestora în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatului, din moment ce caracterul permanent al acestora și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverința depusă la dosar.
Mai mult, potrivit art.1 lit.b) din Precizările M. ui Muncii și Protecției
Sociale și M. ui Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992
pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări
sociale, nr. 1. din 10 iulie 1992, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câ știgului brut
realizat de salariați, indiferent
de durata contractului de muncă, de forma de salarizare
utilizată
și de forma de proprietate a unității în care lucrează.
Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, câștigul to tal, astfel cum este
definit prin art.9 din Legea nr.57/1974.
Art.1 din Legea nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Astfel, Curtea reține că în mod eronat intimata a refuzat să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate în acord global menționate în adeverința nr. 838/_ eliberată de S.C. "ICPM"; S.A. B. M., angajatorul asumându-și răspunderea în
ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, Decretului nr.232/1986, Legii nr.49/1992 și O.U.G. nr.31/1998, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Angajatorul a mai menționat prin această adeverință faptul că pe toată perioada angajării reclamantei s-au achitat lunar cotele de C.A.S..
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamanta N. C., se va modifica în tot sentința primei instanțe și se va admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de P. M., pârâta fiind obligată să emită o nouă decizie de pensie în favoarea reclamantei cu luarea în calcul a veniturilor constând în acord global menționate în adeverința nr. 838/_ emisă de ICPM B. M., începând cu data de_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta N. C. împotriva sentinței civile nr. 1492 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de P. M. și, în consecință:
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de pensie în favoarea reclamantei cu luarea în calcul a veniturilor constând în acord global menționate în adeverința nr. 838/_ emisă de ICPM B. M., începând cu data de_ .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | |||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. -R. | M. |
G.
G. C.
Red.C.M.;
Tehnored.:C.M./M.S.;
2 ex./_ :
Jud. fond: C. V.
| ← Decizia civilă nr. 3614/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 6866/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
