Decizia civilă nr. 3008/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3008/R/2013
Ședința publică din data de 11 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: D. C. G.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta V. R. împotriva sentinței civile nr. 488 din 26 martie 2013, pronunțate de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe intimații pârâți CASA DE PENSII A M.
A. ȘI I. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D.
G. A F. P. M., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta, prin avocatul său, a transmis prin fax la dosar o cerere de judecată a cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Se constată și că la data de 29 mai 2013 intimata D. G. a F. P.
M. a înregistrat în cauză întâmpinare iar la data de 10 iunie 2013 s-a depus întâmpinare de către C. de P. Sectorială a M. Afacerilor Interne.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere solicitarea părților, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin contestația înregistrată sub numărul de dosar_ la Tribunalul Maramureș, contestatoarea V. R. a chemat în judecată C. de P. Sectorială a M. A. și I. solicitând în principal admiterea contestației și, pe cale de consecință, anularea deciziei 1. /_ contestate prin care i-a fost revizuită pensia în ceea ce privește cuantumul acesteia, ca fiind nelegală și netemeinică; menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr. 1. emisă la data de 12 iunie 2008 în baza Legii nr. 164/2001; menținerea naturii juridice a pensiei reclamantului și anume aceea de pensie de serviciu; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre decizia privind pensia de serviciu nr. 1. emisă la data de 12 iunie 2008 în baza Legii nr. 164/2001 și decizia atacată prin prezenta contestație, calculată de la scadență și până la plata efectivă a acesteia.
În subsidiar, solicită admiterea contestației și recalcularea cuantumului pensiei, având în vedere aplicarea greșită a dispozițiilor legale în vigoare, cu cheltuieli de judecată care vor fi ocazionate de purtarea prezentului proces.
În motivare a arătat că împotriva deciziei contestate a formulat contestație adresată Comisiei de Contestații de pe lângă Ministerul Administrației și Internelor, prin care a solicitat anularea deciziei privind revizuirea pensiei însă, până în prezent contestația nu a fost soluționată.
C. de P. Sectorială a M. A. și I. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Ulterior, contestatoarea a formulat o completare prin care solicită și anularea deciziei de revizuire a pensiei 1. /_, menținerea în plată a pensiei de serviciu și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre decizia privind pensia de serviciu și decizia atacată, de la scadență și până la plata efectivă, pentru aceleași considerente învederate în acțiune introductivă.
Se anexează decizia 1. /_, date și elemente care au condus la stabilirea punctajului mediu anual și al stagiului de cotizare.
Mai formulează o precizare a contestației prin care solicită anularea hotărârii 6532/_ prin care i-a fost respinsă contestația prealabilă formulată împotriva deciziei de revizuire a pensiei întrucât în cuprinsul hotărârii nu se face referire la niciunul dintre argumentele de fapt și de drept invocate.
Printr-o altă precizare solicită anularea hotărârii 9669/_ prin care i-a fost admisă doar în parte contestația prealabilă împotriva deciziei de revizuire.
Își completează din nou contestația în sensul că solicită chemarea în judecată a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice pentru opozabilitatea hotărârii în partea referitoare la menținerea (cel puțin a unei părți) din partea necontributivă a pensiei a cărei plată a fost suprimată ca efect a aplicării Legii 119/2010, invocând în acest sens decizia 29 din_ a Înaltei Curți de C. și Justiție.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P.
M. a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 488 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._,
a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S.
R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P.
M. și s-a respins contestația formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă în totalitate contestația formulată și completată de contestatoarea V. R. împotriva pârâtei C. de P. Sectorială a M. A. și I. B., pentru anularea hotărârii nr. 6532/_ emisă de Comisia de Contestații, pentru anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 1. /_, menținerea în plată a pensiei de serviciu 1. /_ în baza Legii 164/2001 și plata diferențelor bănești dintre cele două pensii, pentru anularea hotărârii nr. 9669 din_ emisă de Comisia de Contestații și pentru anularea deciziei nr. 1. din_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a fost beneficiara unei pensii speciale stabilită în baza Legii nr. 164/2001, în prezent abrogată prin Legea nr. 263/2010.
Conform art. 5 al. 4 din Legea 119/2010 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.
Decizia de recalculare a stabilit dreptul la pensie a contestatoarei începând cu_, însă ulterior, prin decizia de revizuire 1. /_, calculul pensiei s-a făcut prin raportare la veniturile efectiv realizate de către aceasta în perioada în care a activat ca și cadru militar, fiindu-i recunoscut cuantumul revizuit tot începând cu_ în baza O.U.G. nr. 1/2011. În aceste condiții, susținerile contestatoarei apar ca neîntemeiate câtă vreme respectarea principiului contributivității se reflectă în cuantumul pensiei stabilită în baza Legii nr. 119/2010 din momentul în care a încetat în puterea legii dreptul la încasarea pensiei de serviciu.
De asemenea, nu pot fi primite susținerile contestatoarei în sensul producerii unei discriminări, atât timp cât HG 735/2010 a fost abrogată, fără a produce efecte asupra dreptului la pensie cuvenit contestatoarei, iar prin O.U.G. nr. 1/2011 au fost înlăturate eventualele situații inechitabile în care beneficiarii nu puteau prezenta actele necesare pentru dovedirea veniturilor realizate în termenul stipulat. Conform art. 2 al. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 2/2011, drepturile de pensie revizuite se cuvin de la data de_, dacă cererea de revizuire și toate actele doveditoare sunt depuse la C. de P. Sectorială până la_ .
În cazul contestatoarei revizuirea pensiei s-a efectuat în raport cu stagiul total de cotizare valorificat până la data încheierii procesului de recalculare, așa cum este prevăzut la art. 3 al. 1 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011.
Determinarea cuantumului pensiei revizuite s-a efectuat prin împărțirea punctajului mediu anual la stagiul complet de cotizare de 20 ani, conform prevederilor art. 6 al. 2 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011.
În considerarea celor de mai sus hotărârea 6532/_ emisă de Comisia de Contestații este legală și temeinică, iar cererea contestatoarei de anulare a acestei hotărâri este nefondată.
Pe fondul cauzei, instanța a mai reținut că prin decizia nr. 871/2010 Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din Legea nr. 119/2010 atât în raport cu art. 44 din Constituție cât și cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport de criticile formulate, dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010, s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 53, critici care au fost înlăturate.
Această decizie a fost confirmată în mod repetat prin decizia nr. 75/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 178/_ și decizia nr. 1286/29 septembrie 2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 845/_ .
În esență Curtea Constituțională a reținut că pensia de serviciu este compusă din două elemente: pensia contributivă și un supliment din partea statului care nu are la bază contribuție la sistemul de asigurări sociale. Prin urmare, dobândirea drepturilor la pensia specială nu poate fi considerat un drept câștigat, reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupră cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 al. 2 din Constituție.
Textele legale criticate afectează pensiile speciale doar pentru viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie nu sunt afectate. De asemenea, Legea nr. 119/2010 nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare. Curtea Constituțională a mai
statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu din perspectiva art. 1 din Primul Protocol, ea reprezintă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Prin decizia nr. 29/_ Înalta Curte de Casație și Justiție dată în interesul legii, a reținut că în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, deoarece în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 (1) din Convenție ( ca de exemplu Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din_ ), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziei de revizuire a pensiei nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Nu în ultimul rând în cauzele conexate Ana M. Frimu și alții împotriva R. iei și Cauza Constantin Abăluță și alții împotriva R. iei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către S. R. a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, reținând și faptul că reformarea sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei, reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamanții suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială, atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, ceea ce nu este cazul reclamantului în speță, întrucât pensia sa revizuită este de 2367 lei.
În ceea ce privește anularea hotărârii 9669/_ a Comisiei de Contestații și a deciziei de revizuire a pensiei nr. 1. /_, tribunalul a reținut:
Contestatoarea a contestat decizia de revizuire nr. 1. /_ întrucât la revizuirea pensiei nu au fost luate în calcul sporurile cuvenite pentru condiții de muncă speciale. Comisia de Contestații luând în considerare adeverința nr. 73259/_ emisă de Inspectoratul de Poliție al județului M., admite în parte contestația și stabilește ca la revizuirea pensiei contestației, pentru perioada_ -_ și_ -_ să fie valorificate veniturile realizate de contestatoare corespunzător activității desfășurate ce se încadrează în alte condiții de muncă, potrivit legii, respectiv contestatoarea beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective cu 50% conform art. 14 lit. c din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011.
Așadar hotărârea 9669/_ emisă de Comisia de Contestații este temeinică și legală, a luat în considerare la revizuirea pensiei conform art. 2 al. 2 lit. a adeverința doveditoare depusă de contestatoare. Cum contestatoarea nu a dovedit cu alte adeverințe alte venituri nu puteau fi valorificate în cadrul procesului de revizuire a pensiei, cererea de anulare a hotărârii 9669/_ emisă de Comisia de Contestații este nefondată.
Cu privire la cererea de anulare a deciziei de revizuire a pensiei nr. 1.
/_ și menținerea în plată a pensiei de serviciu, tribunalul a constatat că hotărârea 9669/_ Comisia de Contestații a luat în considerare un stagiu de cotizare de 24 ani, 2 luni și 29 zile în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar ca urmare a valorificării adeverinței 73259/_ emisă
de IPJ M. contestatoarea a beneficiat de majorarea punctajelor lunare realizate în perioada_ -_ ,_ -_, cu 50% conform art. 14 lit. c din Anexa 3 la OUG 2/2011, ajungând la un cuantum al pensiei de 2687 lei majorat față de cel stabilit în decizia de revizuire 1. /_ .
Cum contestatoarea nu a dovedit alte sporuri cuvenite pentru contribuția de muncă specială cererea de anulare a deciziei de revizuire a pensiei 1. /_ este nefondată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a constatat că această excepție este întemeiată întrucât emitentul deciziei de revizuire a pensiei este C. Sectorială de
P. a M. A. și I., litigiul privind această decizie de revizuire a pensiei se dispută între contestatoare și organul emitent al deciziei de revizuire,
"ingerința"; statului în ceea ce privește suprimarea părții necontributive din pensia specială nu implică chemarea în judecată a S. ui R., această
"ingerință"; și criteriul proporționalității raportat la art. 1 din Protocolul adițional la CEDO reprezintă o chestiune de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta
, solicitând în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii și de o manieră simplistă.
În mod greșit a apreciat prima instanță că prevederile legale menționate nu ar avea un caracter retroactiv și că nu aduc atingere principiului dreptului câștigat, câtă vreme măsura a vizat revizuirea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice.
Sunt citate considerente din cuprinsul deciziei nr. 375/2005, nr. 57/2006 nr. 120/2007 și nr. 830/2008 a Curții Constituționale a R. iei prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legale câștigate anterior.
În avizul consultativ dat de Consiliul legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii se arată că: "În cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au un caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după intrarea în vigoare a proiectului, nu și la situațiile deja existente"; și că "pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui, implicit, o aplicare retroactivă a legii";, de asemenea, că
"Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. R.
, în vigoare, la momentul calculării. O recalculare a acestor pensii, care au fost acordate legal, ar însemna o încălcare de către stat a propriei legislații, iar a o modifica retroactiv, ar avea repercursiuni asupra caracterului de stat de drept";.
Cu toate acestea, legiuitorul român a adoptat O.U.G. nr. 1/2011, încălcând principiul constituțional mai sus enunțat.
De asemenea, în mod greșit reține prima instanță că nu se aduce atingere principiului dreptului câștigat, consacrat de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene care arată că "dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse"; și stipulat, în mod expres, în practica CEDO și în opinia Curții Constituționale care a stabilit că "în cazurile în care, din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat va fi mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior
stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior";.
Greșită este și opinia primei instanțe potrivit căreia nu poate fi vorba despre privarea de un bun; aceasta s-a limitat a reține, superficial, doar că "nu s- a produs o reducere substanțială"; a cuantumului pensiei, însă a omis să cerceteze și să combată toate argumentele pe care recurentul le-a invocat în susținerea încălcării flagrante a dreptului de proprietate.
Astfel, O.U.G. nr. 1/2011 încalcă Constituția R. iei în ceea ce privește neretroactivitatea legii civile și garantarea dreptului la proprietate privată. S-a încălcat un drept dobândit de către recurent, identic sau similar dreptului de proprietate, ca urmare a prestației pe care a executat-o și a statutului special care i-a fost conferit de Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
Greșită este și opinia primei instanțe potrivit căreia nu poate fi vorba despre privarea de un bun, care a omis să cerceteze toate argumentele recurentului în susținerea încălcării flagrante a dreptului de proprietate.
Fiind vorba despre un drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul Legii nr. 164/2001, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel înseamnă o adevărată naționalizare sau confiscare, fiind diminuată cu peste 75%.
Recurentul a avut un drept de proprietate asupra pensiei sale, câtă vreme nu doar a avut o speranță legitimă în realizarea și primirea ei, ci a și primit-o efectiv. Referitor la existența bunului și incidența încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este invocată pe larg o amplă practică CEDO, citându-se din hotărârile pronunțate în cauzele Muller contra Austriei, Pravednaya ela R. iei, Comisia EDH, 15 ianuarie 1998, nr. 19734/92m X c/Italia, CEDO-M. a Cameră, csassagnou și alții împotriva Franței, Pressos Compania Naviera SA și alții contra Belgia, Sfintele mănăstiri împotriva Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994, Broniowski împotriva Poloniei, Akdivar și alții împotriva Turciei, Yagtzilar și alții împotriva Greciei, Jantea împotriva R. iei.
În ceea ce privește existența unei ingerințe, reducerea pensiei prin decizia de revizuire atacată și lipsirea acestuia de a mai primi vreodată sumele de bani de care beneficia anterior, reprezintă o ingerință gravă, care a avut ca efect privarea de bunul lui, în sensul avut în vedere de teza a doua din primul paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
În ceea ce privește condiția ca privarea de proprietate să fie prevăzută de lege, această condiție este îndeplinită, întrucât O.U.G. nr. 1/2011 este un act normativ precis, accesibil și previzibil în sensul jurisprudenței CEDO.
În ceea ce privește condiția ca ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică, potrivit expunerii de motive a O.U.G. nr. 1/2011 această Ordonanță de urgență a fost adoptată "Întrucât în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";.
Preambulul acestui act normativ nu menționează nicio cauză de utilitate publică.
În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței cu scopul urmărit, aceasta se verifică dacă s-a menținut un "just echilibru"; între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.
Or, prin O.U.G. nr. 1/2011 nu s-a conferit posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate, iar Guvernul României nu a invocat nicio circumstanță extraordinară pentru a proceda în această manieră abuzivă.
În mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a S. ui R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice atâta vreme cât prin decizia nr. 29/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii (respins) S. are calitate procesuală pasivă raportat la partea necontributivă a pensiei.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M.
a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, în sensul menținerii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință solicită respingerea contestației formulată de reclamantă.
Prin întâmpinarea formulată, C. de P. Sectorială a M. Afacerilor Interne
a solicitat respingerea recursului.
În motivare a arătat, în esență, că întrucât termenul prevăzut de Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor, nu a fost suficient pentru identificarea documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, Guvernul României a adoptat, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția R. iei, republicată, O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională și pentru că s-a considerat necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Conform dispozițiilor art. 6 din acest act normativ, pensionarii au primit începând din luna ianuarie 2011 un cuantum al pensiei identic cu cel din luna decembrie 2010, până la data la care s-a realizat revizuirea pensiei, conform procedurii instituite de O.U.G. nr. 1/2011.
C. de P. Sectorială a M.A.I. a revizuit pensia recurentei-reclamante la_, pe baza principiului contributivității, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, cu obligația de a lua în considerare documentele care atestă veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare, iar apoi a procedat la revizuirea pensiei acesteia în baza adeverințelor care atestă veniturile realizate lunar, transmise de către unitatea/unitățile în care contestatoarea a lucrat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin art.1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr.19/2000, calculate pe baza veniturilor realizate.
În aplicarea acestui act normativ, Ministerul Administrației și Internelor Apărării Naționale a emis în_ decizia 1. prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit în favoarea reclamantei pensia de asigurări sociale în cuantum de 1584 lei, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001, în cuantum brut de 3281 lei.
Ulterior, în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, a fost emisă decizia de revizuire contestată în prezenta cauză, stabilindu-se un cuantum al pensiei de 2367 lei.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestații la Comisia de Contestații din cadrul M. A. și I., cu consecințele reținute în sentință și necontestate prin recurs.
Curtea constată că, deși se contestă prin acțiune deciziile de revizuire emise în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, criticile principale privesc în fond procesul de recalculare a pensiilor reglementat prin prevederile Legii nr. 119/2010, reclamanta recurentă invocând faptul că prin înlocuirea pensiei militare cu pensia de asigurări sociale ar fi pierdut un drept câștigat, acela de a se bucura de pensia specială, în cuantumul ce i s-a stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 164/2001. În acest sens, solicită anularea deciziilor de revizuire și repunerea în dreptul la pensia specială de militar.
În ceea ce privește motivele de recurs prin care se critică practic măsura legislativă a recalculării pensiilor militare, cu referiri la practica CEDO considerată aplicabilă și la principiile constituționale privind neretroactivitatea legii civile și protecția dreptului de proprietate, Curtea de Apel reține următoarele: În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin Decizia nr.
29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor de stat ale militarilor) nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea 119/2010 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 decizii care au un caracter obligatoriu, în limitele controlului de constituționalitate.
Curtea de Apel mai notează că aceeași orientare a instanței constituționale din deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010 a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea Legii nr.119/2010 - ex. Decizia nr.1579/_ .
Jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocat de recurentă.
De asemenea, Curtea de Apel mai reține că prin Decizia nr. 153/23 februarie 2012 Curtea Constituțională, analizând critici privind încălcarea prin dispozițiile OUG nr. 1/2011 a prevederilor constituționale privind
neretroactivitatea legii civile și dreptul de proprietate, a reținut următoarele:
"Curtea reține că autorii excepției pornesc de la premisa că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 este actul normativ care prevede eliminarea părții necontributive din calculul pensiei militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor. Astfel, Curtea reține că autorii sunt nemulțumiți, în realitate, de dispozițiile Legii nr. 119/2010, lege care a eliminat partea necontributivă a pensiilor de care beneficiau militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor și reiterează motive de neconstituționalitate care s-au mai formulat în termeni similari în raport cu actualele prevederi ale Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, și ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Cu privire la acestea, Curtea s-a pronunțat, în cadrul controlului a priori de constituționalitate, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al R. iei, Partea
I, nr. 433 din 28 iunie 2010, și prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010 (…).
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 raportată la art. 15 alin. (2) din Constituție, referitor la principiul neretroactivității legii, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile ordonanței de urgență criticate reglementează pentru viitor, după intrarea ei în vigoare, măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, avându-se în vedere necesitatea instituirii unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit, în
intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010, să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.";
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv, OUG nr. 1/2011 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantei, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art.
1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantei ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a prevederilor menționate.
Totodată, se constată că atributul statului de a modifica sistemul de calcul al pensiilor, precum și regimul juridic al pensiilor, a fost confirmat și prin deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Abăluță și alții contra R. iei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.
Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
Mai mult, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. iei, relevantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că
"…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata
prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic
c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R. iei, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În raport de această jurisprudență relevantă în cauză, precum și de dezlegările obligatorii ale Înaltei Curți de C. și Justiție din Decizia nr. 29/2011 reținute pe larg de instanța de fond, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță ca fiind nefondate criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii.
De asemenea, în condițiile în care pensia revizuită a reclamantei este într- un cuantum superior pensiei medii pentru limită de vârstă în R. ia, iar reclamanta nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și Decizia nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de Apel apreciază, la fel ca și instanța de fond, că, în raport de probele administrate, nu se poate reține că
reclamanta suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
În mod evident, nu poate sta la baza unei hotărâri judecătorești avizul consultativ dat de Consiliul legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii, la care face referire recurenta, în condițiile în care legea este etalonul față de care se raportează situațiile de fapt în procesul de judecată, iar pe de altă parte, la controlul de constituționalitate și de convenționalitate practicat, conform celor ce preced, asupra acestei legi, nu s-a constatat încălcarea principiilor pe care se întemeiază recurenta.
Față de soluția de respingere a recursului pe fond, apare ca lipsită de eficiență, de finalitate, analizarea motivului de recurs privitor la modul de soluționare în primă instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, motiv pentru care va fi omisă ca superfluă cercetarea acestuia.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V. RODDICA împotriva sentinței civile nr. 488 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
I. T. | M. | N. | D. C. G. |
aflat în CO, semnează Președintele instanței,
V. M.
G. ,
N. N.
aflată în CO, semnează prim grefier
M. lena T.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. C. M.
| ← Sentința civilă nr. 15662/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 1958/2013. Contestație decizie... → |
|---|
