Acces la justiţie. Redeschiderea unui proces soluţionat irevocabil în situaţia existenţei unui „defect fundamental”. Înlăturarea dispoziţiilor legale privind prescripţia dreptului la acţiune.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 4333 din data de 20.05.2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani Secția a II- a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal la data de 25.02.2011, reclamantul R.S. a formulat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani cerere de revizuire a Sentinței nr. 482/25.10.2006 a Tribunalului Botoșani Secția Comercială Contencios Administrativ și Fiscal, în sensul anulării Raportului de Evaluare a Performanțelor Profesionale ale reclamantului pentru anul 2005 , Raport încheiat la data de 21.12.2005.
Ca o consecință a admiterii cererii de revizuire, reclamantul a mai solicitat și anularea Deciziei nr. 11 din 31.01.2007 emisă de pârâtă, repunerea sa pe funcția de execuție deținută anterior emiterii respectivei Decizii, acordarea tuturor drepturilor bănești cuvenite majorate și recalculate cu indicii de inflație începând cu data emiterii Deciziei nr. 11/2007 până la data integrării efective pe funcția de execuție deținută.
În fapt cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.4 Cod procedură civilă, Legea 188/1999 și Legea nr. 554/2004.
Prin Sentința nr. 3871 din 31.10.2012 Tribunalul Botoșani Secția a II- a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a disjuns judecata cu privire la capetele de cerere având ca obiect:
- anularea Deciziei nr. 11/30.01.2007 emisă de pârâtă;
- repunerea pe funcția de execuție deținută anterior emiterii Deciziei nr. 11/30.01.2007;
- acordarea tuturor drepturilor bănești cuvenite, majorate și indexate cu indicii de inflație la data plății efective începând cu data de 30.01.2007 până la data reintegrării efective pe funcție;
formarea unui nou dosar cu acest obiect, pentru care a fixat termen de judecată, în vederea administrării de probe, la data de 05.12.2012.
Dosarul nou format a fost înregistrat sub nr. 6586/40/2012, iar la termenul de judecată fixat în vederea soluționării cererii, pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă cu motivarea că dreptul la acțiunea în anularea Deciziei nr. 11/2007 este prescris în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Susține pârâta că în cauză pentru a opera întreruperea prescripției trebuia ca reclamantul să introducă o cerere de chemare în judecată având ca obiect aceste act administrativ și nu un altul, cum este cazul în speță - s-a solicitat anularea raportului de evaluare.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri.
Față de excepția invocată de pârâtă reclamantul a pus concluzii oral în fața instanței, prin care a solicitat respingerea ei, susținerile sale cu privire la această excepție fiind consemnate în practicaua prezentei sentințe.
Pe fond, în dovedirea solicitărilor sale reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința nr.4476 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Botoșani a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.S. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Botoșani, a dispus anularea Deciziei nr. 11/30.01.2007 emisă de pârâtă și pe cale de consecință a obligat pârâta să repună reclamantul pe funcția de execuție deținută anterior emiterii Deciziei nr. 11/30.01.2007 și a obligat pârâta să plătească reclamantului toate drepturile bănești cuvenite, majorate și indexate cu indicii de inflație la data plății efective începând cu data de 30.01.2007 până la data reintegrării efective pe funcție.
Potrivit art. 137 cod procedură civilă instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune, față de care a reținut următoarele:
Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual pot fi introduse într-un termen de maxim 6 luni.
Datele de la care începe să curgă acest termen sunt însă diferite, funcție de momentul în care se naște dreptul la acțiune.
Este adevărat că reclamantul s-a mai judecat pentru acest obiect atât în dosarul nr. 709/40/2007, unde a renunțat la judecată, dar și în dosarul 2347/99/2010 (pe rolul Tribunalului Iași), care a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune și a respins ca inadmisibilă cererea de constatare a nulității absolute a Deciziei nr. 11/2007.
S-a mai reținut că, așa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 11/2007, măsura dispusă față de reclamant a fost justificată de "acordarea calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanțelor profesionale individuale obținut pentru îndeplinirea criteriilor de performanță în anul 2005 de funcționarul public R.S.";.
Raportul de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului pentru anul 2005, încheiat la 21.12.2005 și contrasemnat la 24.05.2006 a fost anulat de către instanța de contencios administrativ abia la data de 31.10.2012, situație în care apreciază tribunalul , dreptul reclamantului de a cere anularea actului subsecvent reprezentat de Decizia nr. 11/2007, s-a născut abia la această dată.
Prin urmare termenul de 6 luni, raportat la această situație juridică nouă, nu era împlinit la data introducerii prezentei cereri, motiv pentru care tribunalul va respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 11/30.01.2007 (filele 6 -7 dosar) s-a dispus că începând cu data de 01.02.2007 se acordă funcționarului public R.S. un preaviz de 30 de zile calendaristice în conformitate cu prevederile art. 842 alin. 3 din Legea nr. 188/1999. Prin același act administrativ s-a stabilit că după expirarea perioadei de preaviz reclamantului îi încetează raportul de serviciu , prin eliberarea din funcția publică deținută, pentru incompetență profesională în conformitate cu prevederile art. 84 lit. c și art. 842 lit. d din Legea nr. 188/1999.
Așa cum rezultă din considerentele aceleiași decizii, măsura dispusă față de reclamant a fost determinată de "acordarea calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanțelor profesionale individuale obținut pentru îndeplinirea criteriilor de performanță în anul 2005 de funcționarul public R.S.";, precum și de Sentința nr. 482/25.10.2006 a Tribunalului Botoșani menținută prin Decizia nr. 3/2007 a Curții de Apel Suceava, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a Raportului de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului pentru anul 2005, încheiat la 21.12.2005.
Prin Decizia nr. 664/2012 a Curții de Apel Suceava Raportul de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului pentru anul 2005, încheiat la 21.12.2005 și contrasemnat la 24.05.2006 a fost declarat parțial - fals, iar prin Sentința nr. 3871 din 31.10.2012 Tribunalul Botoșani Secția a II- a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a anulat în totalitate respectivul act administrativ.
Având în vedere acest aspect instanța a apreciat că reclamantul trebuie să fie pus în situația anterioară emiterii Raportului de evaluare a performanțelor sale profesionale pentru anul 2005; în acest sens tribunalul a apreciat că situația anterioară încheierii respectivului act nu poate fi restabilită decât prin desființarea retroactivă a actului subsecvent, respectiv a Deciziei nr. 11/2007 emisă de pârâtă și repunerea reclamantului pe funcția deținută anterior emiterii ei.
În consecință, având în vedere principiile efectelor anulării actelor juridice reglementate de Codul Civil și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis cererea reclamantul și pe cale de consecință a anulat Decizia nr. 11/30.01.2007 emisă de pârâtă. Totodată, în vederea înlăturării retroactive a efectelor Raportului de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului pentru anul 2005, a obligat pârâta să repună reclamantul pe funcția de execuție deținută anterior emiterii Deciziei nr. 11/30.01.2007.
Întrucât reclamantul a fost lipsit, începând cu data de 30.01.2007 de veniturile salariale corespunzătoare muncii prestate, în baza unui act administrativ nelegal, tribunalul a obligat pârâta să-i plătească acestuia toate drepturile bănești cuvenite, majorate și indexate cu indicii de inflație la data plății efective începând cu data de 30.01.2007 până la data reintegrării efective pe funcție.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani.
În motivarea recursului s-au învederat următoarele:
În ceea ce privește excepția invocata referitoare la prescrierea dreptului la acțiune formulata împotriva Deciziei nr. 11/2007, in mod cu totul eronat apreciază instanța ca "dreptul reclamantului de a cere anularea actului subsecvent reprezentat de Decizia nr. 11/2007, s-a născut abia la aceasta data" respectiv 31.10. 2012, când a fost anulat de către instanța de contencios administrativ "raportul de evaluare a performantelor profesionale ale reclamantului pentru anul 2005, încheiat la 21.12.2005 si contrasemnat la 24.05.2006".
Potrivit art. 1(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "orice persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau, ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termen legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce l-a fost cauzata".
Potrivit art. 11 (1) "Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la :
- data comunicării refuzului la plângerea prealabilă;
- data comunicării refuzului nejustificat la soluționarea cererii;
- data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
- data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin.(1) lit.h) calculat de la comunicarea actului administrativ emis in soluționarea favorabila a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
- data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de un an de la comunicarea actului administrativ, data luării la cunoștința, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
În speța de față termenul de 6 luni curge de la data de 05.02. 2007, când reclamantul a luat la cunoștința sub semnătura de Decizia nr. 11 din 30. 01.2007, prin care a fost eliberat din funcția publica de execuție de consilier superior cl. I tr. 1 la serviciul colectare, executare silita persoane fizice si persoane juridice când din cadrul Administrației Finanțelor Publice Municipale Dorohoi si nu de la data de când aceeași instanța in mod eronat a anulat raportul de evaluare a performantelor profesionale .
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 14.02.2007, ce a format obiectul dosarului nr. 709/40/2007, reclamantul R.S. a solicitat in regim de urgenta, in contradictoriu cu Direcția Generala a Finanțelor Publice Județeană Botoșani, suspendarea Deciziei nr. 11/30.01.2007 motivat de faptul ca Decizia nr. 3/18.01.2007, a Curții de Apel Suceava care a stat la baza emiterii de către Direcția Generala a Finanțelor Publice Județeană Botoșani a Deciziei nr. 11/30.01.2007, a fost supusa cailor extraordinare de atac respectiv contestației in anulare.
Ulterior și-a precizat acțiunea in sensul ca a solicitat si anularea Deciziei nr. 11 din data de 30.01.2007 comunicata acestuia la data de 05.02.2007, in temeiul art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
La termenul din data de 26.07.2007, reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 11 din 30.01.2007, cerere asupra căreia nu a mai revenit in termenul legal prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, la data de 13.08.2008, ce a format obiectul dosarului nr. 3704/40/2008, reclamantul R.S. a chemat in judecata Direcția Generala a Finanțelor Publice Județeană Botoșani, pentru refuzul nejustificat de a rezolva unele cereri in termenul legal, constând in neacordarea unor drepturi pretinse si in refuzul de a-l despăgubi pentru pagubele pricinuite prin actele sale.
Tribunalul Botoșani, investit cu soluționarea acestei acțiuni prin sentința nr. 298 din 27.02.2009, pronunțata in dosarul nr. 3704/40/2008, a respins ca inadmisibila excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 11/2007, si ca nefondata acțiunea in acordarea drepturilor bănești.
Sentința Tribunalului Botoșani nr. 298 din 27.02.2009, a rămas irevocabila prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr.767 din 23.04.2009.
Prin acțiunea introdusa inițial la Tribunalul Botoșani sub nr. 4700/40/2009 și ulterior sub nr. 2347/99/2010 la Tribunalul Iași, reclamantul R.S. a chemat in judecata Direcția Generala a Finanțelor Publice Județeană Botoșani, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 11/2007.
Instanța de fond, Tribunalul Iași, analizând cu prioritate excepția prescrierii dreptului la acțiune prin prisma art. 137 Cod procedura civila a reținut ca reclamantul a avut calitatea de funcționar public, prin Decizia nr. 11/2007 emisa de Direcția Generala a Finanțelor Publice
Județeană Botoșani, dispunându-se încetarea raportului de serviciu, după expirarea perioadei de preaviz ce începe cu data de 1 februarie 2007.
Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de R.S. de către Curtea de Apel Iași prin Decizia nr. 590/CA/din 01.11.2010.
Prin anularea în totalitate a raportului de evaluare consideram că, instanța de fond a depășit limitele stabilite de instanța penala care, așa cum rezulta din conținutul Deciziei nr. 664/2012 a anulat doar comentariile contrasemnatarului si fisa de reevaluare întocmită de inculpatul Z.I., menținând raportul de evaluare întocmit de evaluatorul M.C. și care a acordat calificativul "satisfăcător".
Ținând cont de acest aspect, instanța de fond ar fi trebuit sa stabilească si procedura de urmat pentru punerea in executare a sentinței pronunțate.
"Pe cale de consecința", anulând raportul de evaluare, revizuientul nu poate fi repus pe funcția deținuta anterior cu consecința acordării tuturor drepturilor salariale așa cum instanța (același judecător) a dispus prin sentința pronunțata in prezenta cauza, disjuns din dosarul nr. 2253/40/2011, motivat de faptul ca pentru a putea fi reintegrat în funcția publica deținuta anterior, revizuientul trebuie sa aibă calitatea de funcționar public și să dețină un raport de evaluare a performanțelor profesionale cu un calificativ cel puțin "satisfăcător", ceea ce acesta nu deține.
Poate ocupa o funcție publica persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 54 din Legea nr. 188/1999 respectiv:
- are cetățenia romana și domiciliul în România ;
- cunoaște limba română scris și vorbit;
- are vârsta de minim 18 ani;
- are capacitate deplină de exercițiu;
- are o stare de sănătate corespunzătoare funcției publice, atestată pe baza de examen medical de specialitate;
- îndeplinește condițiile de studii prevăzute de lege;
- îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice, etc,
Ori, potrivit dispozițiilor menționate, nicio persoană care își pierde calitatea de funcționar public nu poate să o redobândească prin altă cale (administrativă, judecătorească) decât în condițiile expres prevăzute .
Instanța penală prin Decizia nr. 664/2012, a anulat doar înscrisurile intitulate comentariile persoanei care contrasemnează si fisa de reevaluare a calificativului, înscrisuri care exced metodologiei de evaluare a performantelor profesionale individuale ale funcționarilor publici - publicata în Monitorul Oficial al României Partea 1 nr. 757/29.10.2003.
Tot din eroare instanța dând dovada de superficialitate constata ca reclamantul " a fost lipsit, începând cu data de 30.01.2007, de veniturile salariale corespunzătoare muncii prestate, in baza unui act nelegal si obliga parata "sa-i plătească acestuia toate drepturile bănești cuvenite, majorate și indexate cu indicii de inflație la data plații efective începând cu data de 30.01.2007 pana la data reintegrării efective pe funcție".
Reclamantul nu a fost lipsit de veniturile corespunzătoare muncii prestate în baza unui act nelegal începând cu data de 30.01.2007
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamatul intimat R.S. a învederat următoarele:
În speța de față nu se impune prescripția prevăzută de art. 11 din Legea nr.554/2004 ci prescripția prevăzută de art. 324 al. 1, pct. 3 adică : termenul de revizuire este de o lună și se va socoti…31 "în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4 din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale care a declarat fals înscrisul";. În dosarul penal nr. 47/222/2009* pronunțarea s-a dat la data de 3.07.2012. Certificatul constatator nr. 47/222/2009* a fost eliberat pe data de 5.07.2012, iar pe data de 6.07.2012 a înaintat cerere de repunere pe rol a dosarului nr.253/40/2011 care a fost suspendat conform art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Arată reclamantul intimat că dosarul nr. 6586/40/2012 este disjuns din dosarul nr. 2253/40/2011.
Toate aceste aspecte de excepție privind prescripția, invocate de pârâtă, le-a explicat și motivat prin memoriul depus la dosar la data de 7.12.2012, pronunțarea fiind amânată pentru 12.12.2012.
Apreciază că instanța de fond foarte bine a reținut și constatat acest aspect privind excepția invocată de pârâtă și solicită Curții să constate că prin motivarea deciziei nr. 11/2007 emisă de către pârâtă regăsim "acordarea calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanțelor individuale obținut la îndeplinirea criteriilor de performanță în anul 2005 de funcționarul public R.S.";.
Pe fondul cauzei arată că instanța de fond a reținut și constatat legal și temeinic că prin decizia nr. 664/2012 a Curții de Apel Suceava, Raportul de evaluare a performanțelor sale profesionale pentru anul 2005, încheiat la 21.12.2005 și contrasemnat la 24.05.2006 a fost declarat parțial fals, iar prin sentința nr. 3871/31.10.2012 Tribunalul Botoșani a anulat în totalitate respectivul act administrativ.
Prin decizia nr.4333/20.05.2013, Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul; a modificat în parte sentința 4476/2012 a Tribunalului Botoșani în sensul că, a obligat pârâta să plătească reclamantului toate drepturile bănești cuvenite majorate și indexate cu indicii de inflație la data plății efective începând cu data de 16.07.2007 până la data reintegrării efective pe funcție; a menținut celelalte dispoziții.
Instanța de recurs a constatat că nu este dată excepția prescripției dreptului la acțiune.
Această excepție nu trebuie raportată în speță doar la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 și la sentința nr. 421/27.04.2010 pronunțată de Tribunalul Iași (dosar nr. 2347/99/2010 (fila 394) ) întrucât dispozițiile legale invocate și sentința invocată sunt doar componente ale unui puzzle mult mai complex.
Aspectul esențial din cauză e acela că prin decizia penală nr. 664/2012 pronunțată de către Curtea de Apel Suceava s-a desființat în totalitate înscrisul intitulat "constatările persoanei care contrasemnează"; și fișa de evaluare a calificativului din data de 24.07.2006 pentru partea vătămată R.S., întocmite de către inculpatul Z.I., în calitate de contrasemnatar al raportului de evaluare a părții vătămate.
Ulterior, prin sentința nr. 3871/31.10.2012 pronunțată de către Tribunalul Botoșani (dosar 2253/40/2011 - fila 32), irevocabilă, s-a anulat raportul de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului.
În cuprinsul deciziei penale menționate se menționează că "Întrucât partea vătămată nu a fost de acord cu calificativul obținut, inculpatul Z.I., în calitate de șef al Administrației Finanțelor Publice Dorohoi, a dispus constituirea unei comisii în vederea analizării activității acestuia și, verificând rezultatele consemnate de către comisia respectivă a apreciat că prima evaluare nu corespunde realității, în sensul că activitatea părții vătămate R.S. a fost mult mai slabă decât s-a consemnat în primul raport, astfel că, la data de 24.05.2006, i-a acordat nota 1,33 și calificativul nesatisfăcător. Aceasta a avut drept consecință eliberarea din funcție a părții vătămate pentru incompetență profesională, prin decizia nr. 11 din 30.01.2007 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Botoșani";.
Așadar, raportul de evaluare și documentele accesorii sunt actele care stau la baza deciziei nr. 11 și care au dus la eliberarea din funcție a reclamantului.
Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care implică între altele ca soluția dată în mod definitiv unui litigiu de către instanțe ( în speță sentința civilă nr. 421/2010 pronunțată de Tribunalul Iași) să nu mai fie pusă în discuție. Același principiu implică și respectarea dispozițiilor legale privind normele ce reglementează prescripția.
Pe de altă parte, trebuie menționat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt admise excepții de la principiul securității raporturilor juridice (principiu ce presupune respectarea autorității de lucru judecat și a normelor legale ce reglementează prescripția) atunci când excepțiile sunt necesare datorită unor circumstanțe esențiale și imperative ( Lenskaya c. Rusiei, 28730/03, Bota c. României, 16382/03, Eugenia și Doina Duca c. Moldovei) sau justificate de circumstanțe riguroase și de substanță (Ryabykh c. Rusiei, 52854/99).
De altfel, Curtea EDO a acceptat în jurisprudența sa modificarea unor hotărâri definitive și executorii în situația unor "defecte fundamentale"; ( Ralinichenko c. Rusiei, 19136/04, Lenskaya c, Rusiei). Astfel au fost considerate defecte fundamentale neîndeplinirea procedurii de citare sau circumstanțele nou descoperite.
Așadar principiul securității juridice nu este unul absolut. Curtea însăși a recomandat uneori redeschiderea unor procese ca fiind cea mai potrivită măsură reparatorie (Lungoci c. României, 62710/00).
Curtea a apreciat că în speță, decizia penală nr. 664/2012 și sentința nr. 3871/2012 fac dovada existenței unor motive și aspecte noi, serioase și de substanță, neexistente la data pronunțării hotărârilor judecătorești invocate de recurentă, motive și aspecte ce se încadrează în noțiunea de "defect fundamental"; noțiune ce se aplică mutatis mutandis și în speța de față.
Nu poate fi admis faptul că actele ce au stat la baza emiterii deciziei nr. 11 să fie desființate și anulate iar decizia să producă în continuare efecte.
Nu i se poate refuza reclamantului analiza pe fond a cauzei prin reținerea excepției prescripției.
Conform jurisprudenței constante a CEDO, atunci când accesul unei persoane la judecător este restrâns de lege sau de circumstanțele cauzei, revine Curții să statueze în ultimă instanță cu privire la respectarea exigențelor Convenției; ea trebuie să se convingă că limitările impuse nu restrâng accesul respectivei persoane într-o asemenea manieră sau măsură încât dreptul este atins chiar în substanța sa. În plus, o asemenea limitare nu se conciliază cu articolul 6 pct. 1 decât dacă are un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Curtea a apreciat că în speță este justificată judecarea pe fond a cererii reclamantului întrucât se realizează un just echilibru între interesul reclamantului de a-i fi analizată cauza pe fond și nevoia de a asigura buna administrare a justiției și efectivitatea sistemului judiciar. În circumstanțele speței, reținerea excepției prescripției constituie doar un formalism excesiv ce ar îngrădi nejustificat dreptul de acces la instanță al reclamantului.
În plus, Curtea își însușește argumentele primei instanțe care a considerat decizia nr. 11/2007 un act subsecvent raportului de evaluare, termenul de prescripție pentru anularea actului subsecvent curgând ulterior anulării actului principal - raportul de evaluare.
În ceea ce privește motivele de recurs privind fondul cauzei, Curtea de Apel Suceava a reținut că este întemeiat parțial doar motivul privind perioada pentru care s-au acordat drepturile salariale. Astfel, așa cum rezultă din adresa nr. 13428/14.05.2013 emisă de către DGFP a Județului Botoșani ( fila 335) și din actele medicale depuse la dosar, reclamantul a beneficiat ulterior emiterii deciziei nr. 11 de concediu medical, până la data de 15.07.2007. Din cuprinsul aceleiași adrese rezultă că certificatele medicale din perioada 16.07.2007-7-08.2007 nu au fost plătite.
Celelalte motive de recurs ce privesc fondul cauzei nu sunt întemeiate. Câtă vreme destituirea din funcție a fost nelegală, principiul repunerii părților în situația anterioară impune reîncadrarea în funcție a reclamantului.
Susținerile din recurs privind depășirea limitelor stabilite de instanța penală sunt neîntemeiate câtă vreme, așa cum s-a învederat anterior, prin decizia penală nr. 664/2012 s-a reținut că mențiunile din raportul de evaluare au avut drept consecință eliberarea din funcție a reclamantului.
În plus, prin sentința nr. 3871/2012 a Tribunalului Botoșani s-a anulat raportul de evaluare ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 11. În aceste împrejurări, susținerile din recurs privind reglementarea procedurii de evaluare sunt lipsite de relevanță. Lipsa unei evaluări nu îi este imputabilă reclamantului. Art. 89 din Legea nr. 188/1999 ce reglementează reintegrarea pe funcție nu instituie nici o condiție pentru reintegrare. Reintegrarea efectivă e o problemă de executare a hotărârii judecătorești.
Reintegrarea în funcție a reclamantului nu echivalează cu o angajare în funcție pentru a se verifica toate condițiile cerute de lege calității de funcționar public. Reintegrarea își produce efectele în mod direct în temeiul hotărârii judecătorești prin care s-a dispus această măsură.
| ← Contestaţie act fiscal. Analiza activităţii contribuabilului.... | Partaj judiciar. Motive de recurs.. Jurisprudență Partaj → |
|---|
