Decizie emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Momentul la care se raportează evaluarea bunului preluat abuziv.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 4476 din data de 24.05.2013
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 19.07.2011 și înregistrată sub nr. 760/39/2011, reclamantul C.V. a chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, pentru ca pe calea acțiunii în contencios administrativ, să se dispună anularea Deciziei nr. 9324/19.11.2011 emisă de pârâtă, în sensul stabilirii despăgubirilor pentru imobilul "Moara T.";la suma de 185.000 lei (conform expertizei efectuată de evaluator ANEVAR O.S.), în loc de suma de 10.420 lei (suma stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 40118/CC/28.05.2008), obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 10.420 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a precizat faptul că acțiunea a fost promovată în temeiul Legii nr. 10/2011, că a fost admisă, constatându-se că are dreptul la despăgubiri pentru imobilul "Moara T."; prin măsuri reparatorii. A mai precizat că ulterior, prin încheierea din data de 29 iunie 2010 a Tribunalului Suceava i-a fost admisă cererea de completare dispozitiv în sensul că în denumirea "Moara T."; intră și anexele: casa tip P, moara de porumb-construcție S+P+E, moara porumb cu roata verticală și admisie inferioară, utilaje, magazie cereale tip P, atelier reparații tip P, grajd+șură tip P, șopron+magazie lemne tip P, canal aducțiune apă.
Pârâtul Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII - în raport de prevederile enunțate în temeiul art. 13 alin. 1 și al art. 16 alin. 7, din Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, având în vedere și dispoziția nr. 280 din 16.08.2010, prin care a fost abrogat dispoziția nr. 26 din 01.02.2008 emise de Primarul Comunei H., județul Suceava cu număr de dosar 40118CC/28.05.2008 precum și raportul de evaluare cu același număr i-a fost eliberat titlu de despăgubire în favoarea reclamantului C.V. în cuantum de 10.420 RON, sumă stabilită prin acest raport și înregistrat la același număr.
Legal citată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la contestația formulată de către reclamant în dosarul nr. 9324/19.01.2011 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, motivat de faptul că în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cel care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ, înainte de a se adresa instanței competente, trebuie să solicite autorității emitente, revocarea, în tot sau în parte a acestuia. Numai după parcurgerea acestei etape, reclamantul dacă se consideră în continuare nemulțumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ.
Cum reclamantul nu a urmat procedura prealabilă, întrucât nu a depus vreo plângere în termenul de 30 zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 se impune admiterea acestei excepții. Pe fondul cauzei pârâta a pus concluzii de respingere a cererii introductive a reclamantului, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei reclamantul a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului "Moară T."; ce a aparținut autorilor săi, fiind deposedați abuziv, ca urmare a deportării în Germania.
Prin Dispoziția nr. 229/2006 emisă de Primăria Comunei H. a fost respinsă notificarea reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 528/2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția civilă, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, a fost recunoscut reclamantului dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul "Moara T.";, situată în Comuna H. fără a fi incluse și anexele, așa cum, de altfel, și reclamantul recunoaște în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Ulterior, primarul a emis Dispoziția nr. 26/2008 prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului "Moară T."; compusă din: casă tip parter în suprafață de 85 m.p., moară de porumb în suprafață de 50 m.p., magazie de cereale în suprafață de 70 m.p., atelier reparații 28 m.p., grajd cu șură 130 m.p., șopron magazie de lemne 50 m.p. și canal 100 ml, acordându-se măsuri reparatorii pentru acest imobile.
Prin încheierea din data de 29.06.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 528/13.03.2007 a tribunalului Suceava (dosar nr. 3526/86/2006) în sensul că: imobilul moară este compus din casă tip parter 85 m.p. și moară de porumb tip subsol, parter și etaj - 50 m.p., ambele construite din lemn și acoperite cu țiglă, magazie cereale - 70 m.p., atelier reparații - 28 m.p., grajd cu șură - 130 m.p., șopron magazie de lemne - 50 m.p., toate din lemn și acoperite cu țiglă și canal de 100 m.c. din piatră și beton.
Dosarul aferent Dispoziției nr. 26/2008 a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, această etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct. 26 din OUG nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V Secțiunea I intitulată " Valorificarea titlurilor de despăgubire";.
A subliniat faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 26/2008, a fost transmis de Primăria comunei H., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 40118/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat.
Ulterior acestei analize, dosarul a fost transmis evaluatorului desemnat de către Comisia Centrală, în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru imobilul compus din casa tip parter 85 m.p. și moara de porumb tip subsol, parter și etaj - 50 m.p., ambele construite din lemn și acoperite cu țiglă, magazie cereale - 70 m.p., atelier reparații - 28 m.p., grajd cu șură - 130 m.p., șopron magazie de lemne - 50 m.p., toate din lemn și acoperite cu țiglă și canal de 100 m.c. din piatră și beton.
După efectuarea raportului de evaluare în dosarul de despăgubire cu nr. 40118/CC, acesta a fost comunicat reclamantului C.V.
Dispozițiile legale ale pct. 16.13 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1095/2005 care statuează: "raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în acre acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale";.
A precizat că reclamantul nu a înțeles să facă obiecțiuni, adresa înregistrată cu nr. 3935/31.01.2011 la care s-a răspuns prin adresa nr. 3935/RG/1191/L10/22.02.2011, a fost făcută după emiterea deciziei. A atașat, în copie, adresele menționate.
Cuantumul stabilit în raportul de evaluare efectuat de evaluatorul autorizat, în dosarul de despăgubire nr. 40118/CC, a fost stabilit la valoarea de piață, în sumă de 10.420 RON.
Având în vedere aceste aspecte, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 9324/19.01.2011 prin care a fost emis titlu de despăgubire în cuantum de 10.420 RON.
Prin urmare, Decizia nr. 9324/19.01.2011 este legală, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale mai sus arătate.
Prin încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca tardiv invocată, excepția lipsei procedurii prealabile de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru.
În cauză a fost administrată proba cu o expertiză în specialitatea "evaluarea proprietății imobiliare"; (f.9-33 Volum II și supliment la raportul de expertiză (f.53-56 - volumul II). Prin sentința nr.367 din 12 noiembrie 2012 Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ"; formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria primului Ministru, a anulat decizia nr. 9324/19.01.2011 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru și a obligat pârâta să emită titlul de despăgubire în favoarea reclamantului în sumă de 176.200 lei. Totodată, a constatat că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției s-a reținut că prin sentința civilă nr. 528/13.03.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr. 3526/86/2006 s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul "Moară T."; situat în comuna H., județul Suceava. Prin încheierea de ședință din 29.06.2010 pronunțată în dosarul nr. 3526/86/2006 a fost lămurit dispozitivul sentinței nr. 528/2007 în sensul că despăgubirile se cuvin pentru imobilul "Moară T."; compus din casă tip parter - 85 mp; moară de porumb tip subsol+parter+etaj - 50mp construită din lemn și acoperită cu țiglă; magazie cereale - 70mp; atelier reparații - 28 mp; grajd cu șură - 130 mp; șopron magazie de lemn - 50 mp, toate din lemn și acoperite cu țiglă și canal de 100 mc din piatră și beton.
La data de 16.08.2010 Primarul comunei H. a emis dispoziția nr. 280/2010 prin care a fost respinsă cererea reclamantului de restituire în natură a imobilului "Moară T."; cu toate anexele descrise în încheierea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 528/2007 a Tribunalului Suceava cu propunerea de acordare de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile Titlului nr. VII din Legea nr. 247/2005.
Întreaga documentație, conținând și un raport de evaluare a imobilului întocmit de expert evaluator S.O., a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru dosarul fiind înregistrat sub nr. 40118/CC/2008. După ce acesta a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, conform art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dosarul a fost comunicat evaluatorului stabilit de Comisia Centrală în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După întocmirea raportului de evaluare acesta a fost comunicat atât reclamantului, la data de 14.12.2010, cât și pârâtei. Urmare a întocmirii raportului de expertiză întocmit de SC X SRL Iași pârâta a emis decizia nr. 9324/19.01.2011 prin care a acordat cu titlu de despăgubiri reclamantului suma de 10.420 lei.
La data de 31.01.2011 reclamantul s-a adresat pârâtei cu cerere prin care contesta raportul de expertiză întocmit de SC X SRL Iași și solicita ca, la stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru imobilul "Moară T."; pârâta să aibă în vedere raportul de expertiză întocmit de expert evaluator atestat ANEVAR O.S.
Pârâta susține, în principal, faptul că reclamantul nu mai putea să conteste decizia nr. 9324/19.01.2011 de stabilire a despăgubirilor atâta timp cât nu a formulat obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit de SC X SRL Iași, societate desemnată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform art. 16 alin. 5 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și ale pct. 16.11 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin HG nr. 1095/2005.
Invocă pârâta dispozițiile pct. 16.13 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin HG nr. 1095/2005 care stabilesc că: "Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale.";
Curtea a constatat că dispozițiile legale invocate se referă la obligația evaluatorului de a răspunde la obiecțiunile formulate de persoanele îndreptățite solicitante și de a comunica răspunsul la obiecțiuni atât acestora cât și Comisiei Centrale. Textul nu impune o procedură prealabilă obligatorie pe care persoana îndreptățită la despăgubiri trebuie să o urmeze anterior promovării acțiunii în instanță. De asemenea, dispozițiile art. 16.13 alin. 4 nu stabilesc un termen în care persoana îndreptățită la despăgubiri trebuie să conteste raportul de expertiză și nici nu stabilește o sancțiune în situația în care aceasta nu formulează obiecțiuni la raportul de evaluare. Sancțiunea decăderii poate interveni numai în situația în care legiuitorul a stabilit un termen în care trebuie îndeplinit un anumit act de procedură.
Singurul act care poate fi contestat în instanță este decizia Comisiei de stabilire a despăgubirilor și nu raportul de evaluare. Or, condiționarea admiterii contestației formulate împotriva deciziei Comisiei de îndeplinirea unei proceduri care nu prevede un termen și o sancțiune în cazul neîndeplinirii și care, în principiu, a fost stabilită în favoarea persoanei îndreptățite ar îngrădi în mod nejustificat accesul reclamantului la justiție și ar duce la încălcarea dispozițiilor art. 6 și 13 din Convenția europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Analizând pe fond decizia nr. 9324/19.01.2011 emisă de pârâtă, instanța a constatat că valoarea despăgubirilor acordate reclamantului pentru imobilul "Moară T."; a fost stabilită în conformitate cu raportul de evaluare întocmit de SC X SRL Iași la suma de 10.420 lei.
La dosarul cauzei a fost depus de către reclamant și un raport de evaluare a aceluiași imobil întocmit de expert evaluator S.O. care a stabilit valoarea bunului imobil la suma de 185.000 lei.
În cursul cercetării judecătorești a fost întocmit un al treilea raport de evaluare, expert evaluator acreditat ANEVAR ing. C.S., care a stabilit valoarea bunului imobil "Moară T."; la suma de 176.200 lei.
Curtea a reținut concluziile acestui raport de expertiză pentru următoarele motive:
În primul rând raportul de evaluare întocmit de expert evaluator Scrobac Ovidiu este un raport extrajudiciar și nu a fost însușit de ambele părți, pârâta arătând expres în întâmpinare că se opune acestei probe. Ori, dispozițiile art. 201 - 2014 stabilesc clar procedura de administrare a probei cu expertiză tehnică, aceasta putând fi efectuată numai în dosarul instanței cu respectarea principiului contradictorialității.
Referitor la raportul de expertiză întocmit de SC X SRL Iași în procedura administrativă, instanța a constatat faptul că valoarea de 10.420 lei (situată mult sub valoarea de piață a imobilelor) a rezultat în urma erori săvârșite de expert. Astfel, expertul a avut în vedere, la stabilirea valorii imobilelor care au aparținut autorilor reclamantului un grad de uzură fizică nerecuperabilă a elementelor cu viață lungă corespunzător unei vârste efective scriptice a construcțiilor de 82 de ani (la data efectuării expertizei). Ori, construcțiile au fost preluate abuziv de la autorii reclamantului în anul 1949 când aveau o vârstă scriptică de 21 ani.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 8 din Legea nr. 10/2001 "valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului."; Din dispozițiile legale citate rezultă că legiuitorul a avut în vedere valoarea de piață a imobilelor de la data soluționării notificării dar așa cum acestea se prezentau la data preluării abuzive. Aceasta este singura interpretare care se poate da textului legal citat atâta timp cât se referă la construcții care nu mai există la data evaluării iar textul prevede că evaluarea se face în baza informațiilor furnizate expertului.
Raportul de expertiză întocmit de expert evaluator C.S., pe de altă parte, a avut în vedere dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 care stabilesc că "valoarea construcțiilor expropriate și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului."; A precizat expertul că evaluarea s-a făcut pe baza datelor furnizate de reclamant, a planșelor foto prezentate și pe baza informațiilor obținute de la vecini. Chiar dacă expertul se referă la un alt text legal decât cel aplicabil în speță se observă că, în realitate, art. 11 alin. 5 aplicabil imobilelor expropriate reia prevederile art. 10 alin. 8 aplicabil imobilelor preluate abuziv.
De asemenea, expertul arată clar, în cuprinsul expertizei de ce a folosit metoda costurilor de înlocuire nete pentru construcții și cea a capitalizării veniturilor pentru utilajele morii și explică pe larg în Anexa I la raportul de evaluare cum se determină valoarea construcțiilor și utilajelor prin metodele prezentate. În raportul de expertiză întocmit de SC X SRL Iași nu este explicată metoda de evaluare folosită, ci este prezentat numai calculul valorii fiecărei construcții în parte, instanța neavând posibilitatea să verifice dacă valoarea stabilită de expert este corectă sau nu.
Deși, și raportul de expertiză întocmit de expert C.S. este criticabil dintr-un punct de vedere, anume faptul că stabilește un grad de uzură al construcțiilor corespunzător unei vechimi de 38 de ani, întrucât acest lucru îl poate prejudicia doar pe reclamant iar acesta și-a însușit concluziile lui, instanța va reține valoarea imobilului "Moară T."; stabilită prin acest raport.
Întrucât valoarea despăgubirilor acordate reclamantului prin decizia nr. 9324/19.01.2011 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, instanța a admis acțiunea și, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a anulat decizia cu obligarea pârâtei să emită titlul de despăgubire în favoarea reclamantului în sumă de 176.200 lei.
Împotriva sentinței a declarat decurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru București.
Se arată în motivele de recurs că, nelegal s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la contestația formulată de către reclamant la Decizia nr.9324/19.01.2011 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, întrucât reclamantul nu a depus plângere în termenul de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, de la data comunicării actului.
Susține recurenta că, reclamantul, anterior emiterii deciziei, nu a contestat raportul de evaluare. Or, în aceste condiții reclamantul nu mai avea posibilitatea că conteste raportul de evaluare după emiterea deciziei.
Cu privire la fondul cauzei arată că unul din cele mai importante principii este acela al prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit art.9 din Legea nr. 10/2001, republicată, " imobilele preluate în mod abuziv […] se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini";.
Așadar, persoanele ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, dar care nu au fost demolate vor primi imobilul în starea în care se află în momentul formulării cererii de restituire. Chiar dacă degradarea imobilelor s-a produs din motive independente de voința fostului proprietar, persoanele îndreptățite nu pot obține altă formă de reparație materială și nici nu pot să obțină o despăgubire pentru lipsa de folosință sau degradările cauzate imobilelor din culpa statului expropriator.
Dacă în situația imobilelor existente acestea se restituie în starea în care se află (existând situații în care s-au restituit imobile grav avariate), pentru similitudine de tratament se apreciază că și în situația imobilelor demolate, evaluarea trebuie făcută luând în calcul indici de corecție corespunzători uzurii actuale a imobilului.
Un alt text de lege care vine în sprijinul acestei interpretări este și reglementarea din art.10 alin 8 și 9, Legea 10/2001 : " (8) Valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de informații puse la dispoziția evaluatorului.
(9) Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.";
Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, prin decizia nr.4476/24.05.2013, a admis recursul formulat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, împotriva sentinței nr. 367 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 760/39/2011, intimat fiind reclamantul C.V.; a casat sentința nr. 367 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 760/39/2011, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Suceava.
Examinând recursul, Curtea a reținut următoarele:
În cauză nu este dat motivul de recurs privind lipsa procedurii prealabile, atâta timp cât in mod corect prin încheierea din 28.11.2011, prima instanță a respins, ca tardiv invocată această excepție, constatând incidența prevederilor art.109 alin.2 și art.103 alin.1 Cod procedură civilă, pârâta fiind decăzută din dreptul de a se apăra invocând neîndeplinirea procedurii prealabile.
Mai mult, în recurs se critică din nou lipsa procedurii prealabile, fără ca, în fapt, să fie aduse critici de nelegalitate pentru sancțiunea decăderii reținută de prima instanță.
Nu poate fi reținută nici critica privind necontestarea anterioară a raportului de evaluare, atâta timp cât legislația în materie nu cuprinde o cale de atac și termenul în care se poate exercita, dispozițiile pct. 16.13 alin.4 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005 fiind lapidare sub acest aspect.
Mai mult, nefiind reglementat un termen de contestare a raportului de evaluare, se poate trage concluzia că și la acest moment reclamantul poate invoca obiecțiuni la raportul de evaluare.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că divergența dintre părți privește momentul care trebuie avut în vedere pentru stabilirea valorii imobilului preluat abuziv.
Astfel, reclamantul consideră că trebuie avută în vedere valoarea de piață a imobilelor de la data soluționării notificării, dar așa cum acestea se prezentau la data preluării abuzive, opinie însușită și de prima instanță, iar pârâta arată că este necesară o evaluare a imobilului la valoarea de piață de la data preluării, ținând seama de uzura intervenită până la momentul evaluării.
Curtea constată că opinia corectă este cea a pârâtei.
Astfel , dacă în situația imobilelor existente acestea se restituie în starea în care se află, pentru similitudine de tratament, și în situația imobilelor demolate, evaluarea trebuie făcută luând în calcul indici de corecție corespunzători uzurii actuale a imobilului.
Această concluzie rezultă din coroborarea art.9 din Legea nr.10/2011, conform căruia " imobilele preluate în mod abuziv […] se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini"; și a art.10 alin.1: " În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent";, cu art.10 alin.8, care prevede că: "valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului";.
Ori, nu este posibil ca la restituirea în natură, imobilul să fie preluat în starea care se află la data cererii de restituire, cu uzura fizică cauzată de trecerea timpului, iar, la restituirea prin echivalent, bunul să fie evaluat la starea în care se afla la data preluării, fără a ține seama de uzura intervenită în intervalul de timp de la preluarea abuzivă până la restituire.
Este însă de observat că, prin acțiunea introductivă reclamantul a arătat că valoarea stabilită de către pârâtă, respectiv suma de 10.420 lei, este derizorie, caz în care este necesar a arăta dacă față de cele reținute mai sus, expertiza reflectă standardele de evaluare conform art.10 alin.8 din Legea nr.10/2001.
În aceste condiții, Curtea a constatat că, în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă, este necesară casarea sentinței atacate cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul Suceava, instanță devenită competentă potrivit art.20 alin.1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, modificat prin art. X din Legea nr.2/2013, ocazie cu care se vor administra probe pentru stabilirea valorii imobilului preluat abuziv ținând seama de indicii de corecție corespunzători uzurii actuale a imobilului.
| ← ART. 320/1 Cod procedură penală. Revenirea de la aplicarea... | Contestaţie act fiscal. Analiza activităţii contribuabilului.... → |
|---|
