Accesiune imobiliară artificială. Indemnizarea constructorului de bună-credinţă. Mod de calcul
| Comentarii |
|
În sensul art. 494 alin. (3) C.civ., dreptul de creanţă al constructorului de bună-credinţă, fiind întemeiat pe principiul restituirii îmbogăţirii fără justă cauză, este determinabil încă de la naşterea sa, respectiv din momentul edificării construcţiei. În consecinţă, „valoarea materialelor de construcţie şi preţul muncii” sunt acelea de la data ridicării construcţiei, stabilite prin administrarea de probe judiciare sau extrajudiciare şi nu, exclusiv, prin determinarea, conform art. 251 C.fisc., a valorii impozabile a unei clădiri.
Secţia civilă, Decizia nr. 260 din 19 septembrie 2008
Prin sentință, Judecătoria Botoșani a admis atât acțiunea în grănițuire, cât și cererea reconvențională, obligând pe reclamant să plătească pârâtului contravaloarea anexelor beci, magazie și grajd, construite pe terenul acestuia cu bună-credință de autorul pârâtului.
La determinarea valorii anexelor gospodărești instanța a avut în vedere certificatul de atestare fiscală eliberat la 30.05.2007, act ce afirmă o valoarea mai mare de impozitare decât aceea din cererea reconvențională.
Sentința a fost menținută, prin respingerea apelului și respectiv recursului declarate de reclamantă.
Curtea de Apel Suceava a admis contestația în anulare introdusă de reclamanta I.M., întemeiată pe art. 318 teza a II-a C.proc.civ., a anulat în parte hotărârea dată în recurs și a dispus rejudecarea recursului numai cu privire la motivul prevăzut de art. 304 C.proc.civ., referitor la nepronunțarea instanței de apel asupra criticii vizând valoarea anexelor gospodărești susținută de expertiza depusă.
Reluând judecata în aceste limite, Curtea a constatat următoarele:
Articolul 261 alin. (2) pct. 5 C.proc.civ., dar și art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului obligă instanțele la motivarea hotărârilor, respectiv la arătarea tuturor argumentelor de fapt și de drept care le-au format convingerea și pentru care s-au înlăturat cererile părților. Aceasta presupune examinarea efectivă și în mod real a tuturor mijloacelor și elementelor de probă folosite de părți, cel puțin din perspectiva pertinenței.
în speță, pentru a susține motivul de apel privind valoarea exagerată a construcțiilor anexe stabilită de judecătorie, reclamanta a depus o expertiză extrajudiciară realizată de M.M.C., probă față de care pârâtul nu a manifestat nici o opoziție, iar instanța a acceptat-o, de vreme ce la 10 decembrie 2007 a respins cererea de a se efectua o cercetare locală pentru a se vedea că valoarea construcțiilor ar fi alta, cu motivarea că „există o expertiză extrajudiciară depusă deja în apel din care rezultă valoarea acestor construcții”. Soluționând apelul în sensul respingerii, tribunalul a reținut doar că valoarea de impozitare este corectă, „neputându-se concepe că veniturile de la bugetul local s-au calculat prin aplicare la alte valori superioare, decât cele reale”. Și nu a făcut vreo referire la acea expertiză.
Or, în condițiile în care instanța nu a avut în vedere concluziile expertizei M., depuse la dosar în legătură directă cu un motiv de apel și nici nu a arătat de ce nu a luat-o în considerare, hotărârea pronunțată încalcă prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., fiind nelegală sub acest aspect.
Constatând că este dat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C.proc.civ. a admis recursul reclamantei și a modificat decizia din apel.
în rejudecare, Curtea a reținut că potrivit art. 251 C.fisc., valoarea impozabilă a unei clădiri se determină prin înmulțirea suprafeței construite desfășurate a clădirii exprimată în metri pătrați cu o valoare rezultată dintr-un tabel cuprins în lege, estimată în funcție de tipul clădirii, indicat generic, eventual ajustat cu un coeficient de corecție în funcție de zona din cadrul localității și rangul acesteia. Aceste criterii, cu un pronunțat caracter general ce au stat la baza calculării valorii din certificatul de atestare fiscală nu pot constitui expresia prejudiciului real cauzat constructorului de bună-credință, respectiv pârâtului L.C. care este îndreptățit să primească valoarea unor construcții bine individualizate. O asemenea valoare rezultă din expertiza M., unde se arată prețul tehnic actualizat total al anexelor. La calculul acestei valori s-au avut în vedere caracteristicile tehnice concrete pentru fiecare anexă, anul construirii și respectiv uzura, toate descrise în anexa 5 a expertizei. Acest mod de calcul exprimă valoarea despăgubirilor datorate de reclamantă mai mult decât valoarea de impozitare, care are la baza criterii generale de natură fiscală și nu starea reală a construcțiilor.
| ← Titluri executorii emise în baza unor titluri de creanţă care... | Grăniţuire. Inadmisibilitatea acţiunii în grăniţuire... → |
|---|
