Exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Acte ce semnifică acceptarea voluntară tacită a moştenirii
| Comentarii |
|
Nu semnifică acceptarea tacită a moştenirii plata unor cheltuieli, cum sunt cele de înmormântare, efectuate din considerente de morală, de respect faţă de memoria defunctului (pietatis causa). În schimb, preluarea, deţinerea ori folosinţa unor bunuri succesorale (care prin natura, numărul şi valoarea lor exclud ideea unor amintiri de familie) constituie, indubitabil, acte de acceptare tacită a moştenirii.
Secţia civilă, Decizia nr. 860 din 30 septembrie 2008
Prin decizia nr. 860/30.09.2008, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul V.I. împotriva deciziei civile nr. 58/05.01.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunța această decizie, a reținut că în ceea ce privește prima critică formulată de recurent, în sensul că nu s-a analizat în mod just certificatul de moștenitor, certificat din care rezultă că anumiți moștenitori au renunțat la moștenirea rămasă de pe urma defunctului V.I., aceasta este nefondată, întrucât instanțele au apreciat corect că nu era obligatoriu atașarea dosarului notarial, care se păstrează de fapt timp de 10 ani, fiind dat apoi la topit, dar au ținut cont la pronunțarea încheierii interlocutorii de acest act, reținând în mod legal calitatea de moștenitori acceptanți a defunctei V.M., a intimaților N.C., V.I. cotele acestora și bunurile ce compun masa succesorală.
Mergând pe aceeași linie, în ceea ce privește succesiunea defunctei V.M. și în această privință criticile formulate de recurent cu privire la moștenitorii rămași de pe urma acesteia sunt total nefondate, dat fiind faptul că din probatoriile administrate în cauză cu acte și martori, rezultă că toți intimații au acceptat tacit moștenirea conform dispozițiilor art. 689 C.civ., îndeplinind cele două condiții, voința succesibilului de a accepta moștenirea și respectiv, conduita acestora, condiții din care rezultă indirect intenția de a accepta pur și simplu moștenirea.
Legat de acest aspect, intimații au făcut dovada că au contribuit la înmormântarea defunctei V.M., că ei au făcut toate pomenile necesare și mai mult au primit fiecare din moștenire, intimații N.C. și V.V. au primit casa de locuit și terenul aferent, iar intimații V.I.I., T.N., T.M. și T.A. au primit diferite suprafețe de teren.
De asemenea, prin încheierea din 7.05.1991 depusă la dosar de recurent s-a dispus suspendarea procedurii referitoare la dezbaterea succesiunii defunctei în vederea stabilirii moștenitorilor acesteia, procedură care nu a fost finalizată niciodată și care nu produce, în aceste condiții, nici un efect juridic în ceea ce privește calitatea persoanelor îndreptățite la moștenirea defunctei.
Nu în ultimul rând, este neîntemeiată și cererea formulată de recurent în sensul de a se administra noi probatorii în cauză care să clarifice moștenitorii acceptanți și cotele ce le revin acestor, întrucât ambele instanțe au administrat probe la cererea părților, le-au interpretat în mod corect, a stabilit succesiunea celor doi defuncți, moștenitorii rămași de pe urma acestora și cotele ce le revin, recurentul nu a produs dovezi din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută de către instanță.
(Judecător Popa Aurelia)
| ← Servitute de trecere. Constituire prin titlu | Dol. Sancţiune. Nulitate relativă a actului juridic. Invocare... → |
|---|
