Grăniţuire. Inadmisibilitatea acţiunii în grăniţuire între coproprietari
| Comentarii |
|
Deoarece acţiunea în grăniţuire are ca finalitate delimitarea unei proprietăţi exclusiv limitrofe, aceasta este inadmisibilă între coproprietari cu privire la fondul ce formează obiectul coproprietăţii.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 160 din 19 februarie 2008
Prin sentința civilă nr. 195/17.04.2006 pronunțată de Judecătoria Toplița, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta T.L. în contradictoriu cu pârâtul T.L., de asemenea a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul T.L. și, în consecință s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea pârâtului-reclamant reconvențional T.L. înscris în CF nr. 205 Toplița, și terenul folosit de reclamanta T.L., înscris în CF nr. 6884 Toplița, conform liniei punctate din planul de situație întocmit de expertul tehnic Ș.G., și anume: la stradă pe o lățime de 0,58 m față de gardul existent, la linia bucătăriei de vară pe o lățime de 0,48 m față de gardul existent, la linia salciei vechi existente la hotar pe o lățime de 0,35 m față de gardul existent, iar în fundul grădinii pe o lățime de 0,30 m de gardul existent. De asemenea, s-a luat act de renunțarea din partea reclamantei T.L. la judecata capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului să-i lase în liniștită și pașnică posesie și folosință terenul în suprafață de 75 m și 60-40 cm lățime, cu cheltuieli de judecată.
Apelul formulat de reclamanta T.L. a fost admis prin decizia civilă nr. 194/19.10.2006 și, în consecință, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantă, s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul reclamantei și imobilul pârâtului pe locul gardului existent conform liniei continue din planul de situație întocmit de expertul Ș.G.; s-a respins cererea reconvențională și s-a luat act de renunțarea la judecată față de petitul 1 din acțiunea reclamantei, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului.
Recursul formulat de pârât a fost admis de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 72/R/31.01.2007, s-a casat decizia atacată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de apel.
în esență, Curtea de Apel Târgu Mureș a constatat incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., raportat la art. 167 alin. (2) C.proc.civ. și art. 105 alin. (2) C.proc.civ., deoarece au fost administrate probe cu încălcarea principiului contradictorialității.
Prin decizia civilă nr. 164/16.10.2007, Tribunalul Harghita a procedat la rejudecare și reanalizând probele administrate, a respins apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 195/17.04.2006 a Judecătoriei Toplița și a obligat reclamanta la cheltuieli de judecată.
Și această decizie a fost atacată cu recurs, reclamanta solicitând modificarea sa și, în consecință, admiterea acțiunii principale și stabilirea liniei de hotar pe actualul amplasament, cu cheltuieli de judecată.
în drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut că ar fi coproprietară a imobilului. în realitate, susține reclamanta, este unică proprietară a imobilului, dovadă în acest sens fiind schița plan a construcției pe care nu ar fi putut-o obține dacă nu avea cota de 1/1 parte din imobil.
în altă ordine de idei, reclamanta susține că linia de hotar dintre cele două proprietăți trece prin aliniamentul gardului, așa cum a stabilit experta F.I., concluziile celuilalt expert fiind greșite, în condițiile în care pârâtul este înscris în CF doar pentru 500 mp, și nu cu terenul de 2291 mp, măsurătorile și calculele nu corespund cu realitatea.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivului de nelegalitate invocat, Curtea constată că recursul reclamantei este fondat, din următoarele considerente:
în fapt, reclamanta și pârâtul folosesc terenuri care se învecinează, delimitarea fiind făcută de un gard. Trebuie însă precizat că, atât reclamanta cât și pârâtul, sunt unici proprietari doar pentru o parte din terenul pe care îl folosesc și pentru care au solicitat stabilirea liniei de hotar.
Reclamanta are un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 1150 mp, înscris în CF 6716 Toplița, dar în același timp este coproprietară în cotă de 250/4250 mp pentru terenul înscris în CF 6884 Toplița.
Pe de altă parte, pârâtul este proprietar doar pentru terenul în suprafață de 500 mp., conform titlului de proprietate, dreptul său fiind întabulat în CF 205 Toplița, doar pentru 500 mp din totalul de 2291 mp.
Se observă din raporturile de expertiză că s-a cerut grănițuirea pentru toată parcela folosită de pârât de 2291 mp, deși este proprietar doar pe o parte din teren, respectiv pentru 500 mp.
De menționat este faptul că la atribuirea terenului pârâtului prin titlu de proprietate, nu s-a stabilit exact amplasamentul acestui teren de 500 mp, în parcela de 2291 mp din Cartea Funciară.
La rândul său, reclamanta a cerut stabilirea liniei de hotar, nu doar pentru terenul de 1150 mp, pentru care este unic proprietar, dar și pentru restul, pentru care este coproprietară. Experții au identificat parcela folosită de reclamantă nu doar pentru cea înscrisă în CF 6716, ci și cea înscrisă în CF 6884 Toplița. Dovadă în acest sens fiind cele două numere topografice din ambele cărți funciare, în care se află terenul folosit de reclamantă.
în consecință, Curtea constată că, atât reclamanta cât și pârâtul, au solicitat stabilirea liniei de hotar între proprietăți pe care nu le dețin ca unici proprietari. în aceste condiții, nu doar acțiunea reclamantei apare ca inadmisibilă pentru că tinde să stabilească drepturi și obligații pentru persoane care nu sunt părți în cauză, încălcându-se principiul contradictorialității, dar și cererea reconvențională a pârâtului reclamant T.L.
Sub acest aspect, atât prima instanță cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri cu încălcarea dispozițiilor legale în materie și, în consecință, Curtea va admite recursul, va modifica conform art. 312 alin. (1) C.proc.civ. decizia atacată, va admite apelul și va schimba hotărârea judecătoriei, în sensul respingerii cererii reconvenționale, cu consecința respingerii cererii de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată.
| ← Accesiune imobiliară artificială. Indemnizarea constructorului... | Servitute de trecere. Ipoteza în care „înfundarea” este... → |
|---|
