Accesiune imobiliară naturală. Dobândirea proprietăţii în temeiul art. 502 C. civ.
| Comentarii |
|
C. civ., art. 502, art. 644, art. 645, art. 1890
Potrivit art. 502 C. civ., „dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs, părăsind vechea sa albie, această albie se împarte între proprietarii mărginaşi”, care nu sunt obligaţi să plătească nicio despăgubire proprietarului pe terenul căruia râul şi-a făcut o nouă albie, deoarece acest fenomen a avut loc în mod natural, ca urmare a schimbării în mod natural a cursului respectivului fluviu sau râu.
Pentru ca proprietarii terenurilor riverane să dobândească proprietatea terenului care a constituit vechea albie a râului trebuie ca schimbarea cursului râului să fi intervenit în mod natural, fără nicio intervenţie din partea omului. în situaţia în care s-au făcut lucrări de regularizare a cursului râului, acest fapt determinând modificări ale parcelelor riveranilor, nu sunt incidente dispoziţiile art. 502 C. civ.
C.A. Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 76/R din 16 ianuarie 2006, în C.A. Cluj B.J. 2006, Ed. Sfera Juridică, p. 57
Prin sentinţa civilă nr. 3893 din 14 aprilie 2004 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca, s-a admis în parte acţiunea civilă înaintată de reclamanta Cooperativa M. Cluj împotriva pârâtelor Cooperativa M.A.D. Cluj, S.C.C.A. M., C.V. şi Administraţia Naţională Apele Române prin Direcţia Apelor Someş Tisa - Sucursala Bazinală. S-a dispus dezmembrarea imobilului din CF 11726 Cluj-Napoca, nr. top. 7797, astfel: imobilul cu nr. top. nou 7977/1 în suprafaţă de 80 mp; imobilul cu nr. top. nou 7977/2 în suprafaţă de 890 mp; imobilul cu nr. top. nou 7977/3 în suprafaţă de 81 mp. S-a dispus înscrierea în cartea funciară
a construcţiilor: atelier prelucrare compus la parter: 8 ateliere, 2 vestiare, 1 sală mese, 2 coridoare, 1 sas, 2 WC, 1 centrală termică, 1 baie,
1 grup sanitar, 1 birou, casă scară, cu suprafaţa utilă de 522 mp, la etaj: 1 casă scară, 3 birouri, 1 grup sanitar, 1 coridor cu suprafaţă utilă de 63 mp, asupra imobilului cu nr. top. nou 7977/2. Au fost obligate pârâtele Cooperativa M.A.D. şi S.C.C.A. M. să încheie cu reclamanta act autentic pentru imobilul cu nr. top. nou 7977/2, în caz de refuz sentinţa ţinând loc de act autentic de vânzare-cumpărare. S-a dispus intabularea, ca bun propriu, cu titlu de drept cumpărare, a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului cu nr. top. nou 7977/2. S-a respins acţiunea reclamantei Cooperativa M. Cluj faţă de pârâta Administraţia Apele Române prin Direcţia Apelor Someş-Tisa ca urmare a admiterii excepţiei calităţii procesuale pasive. S-au respins restul capetelor de cerere formulate de reclamantă.
In motivarea sentinţei se arată că reclamanta Cooperativa M. Cluj a chemat în judecată pârâţii Cooperativa M.A.D. Cluj, S.C.C.A. M., C.V., Administraţia Naţională a Apelor Române prin Administraţia Apelor Someş - Tisa, solicitând să se stabilească faptul că imobilele din contractul de vânzare-cumpărare nr. 675/1999 înscrise în CF 11726, nr. top. 7977, precum şi construcţiile edificate pe acest teren aparţin reclamantei; intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra imobilului teren şi construcţii, cu titlu de drept cumpărare, ca bun propriu.
In cauză a fost efectuată o expertiză de către expert T.M. care a stabilit că imobilul din CF 11726 cu suprafaţa de 1001 mp se află actualmente distribuit sub 3 noi imobile cărora expertul le acordă următoarele nr. topografice: imobilul cu nr. top. 7977/1, în suprafaţă de 80 mp face parte din curtea Arhivei de Filme Cluj; imobilul cu nr. top. 7977/2 în suprafaţă de 890 mp care se află în folosinţa reclamantei şi imobilul cu nr. top. 7977/3 care se află în str. T. în suprafaţă de 31 mp. Restul suprafeţei reclamantei se suprapune parţial peste imobilul cu nr. top. 7974, aflat în proprietatea Municipiului Cluj, şi parţial cu nr. top. 7976, care se află în proprietatea lui C.V.
Acţiunea în prestaţie tabulară a fost respinsă pentru restul suprafeţei de teren până la 1001 mp, deoarece a făcut obiect al convenţiei din anul 1999.
In ce priveşte invocarea accesiunii în temeiul art. 502 C. civ., reclamanta nu a precizat în acţiunea sa şi nu a solicitat ca obiectiv al expertizei pentru a dovedi, în conformitate cu art. 1169 C. civ., care este suprafaţa de teren ce provine ca urmare a regularizării pârâul ui
Nădăşel, astfel că acest capăt de cerere nu a fost admis. Nici capătul de cerere referitor la uzucapiune nu a fost admis.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 2438/A din 8 decembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 8, 9 şi IOC. proc. civ. să se admită recursul, să se caseze cele două hotărâri, iar ca urmare a rejudecării cauzei în fond, să se admită acţiunea cu modificările şi precizările ulterioare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 129 alin. final C. proc. civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Obiectul cererii introductive de instantă formulată de reclamanta
recurentă l-a constituit practic prestaţia tabulară, în baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, intitulat de părţi „Convenţie” şi datat 25 octombrie 1999, având ca obiect „activul secţiei producţie metal 1 situată în str. T., din proprietatea Cooperativei M.A.D. şi SC A M. în proprietatea Cooperativei M., activ înscris în CF 11726, nr. top. 7977, constând din teren în suprafaţă de 278 stj.p. şi construcţii - hală producţie, birouri, grupuri sanitare, cabină poartă”, cu consecinţa intabulării dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil în cartea funciară.
Ulterior, prin numeroase precizări de acţiune, reclamanta a solicitat şi înscrierea construcţiilor, pe carc le-a cumpărat, în cartea funciară, acţiunea fiind extinsă faţă de Statul român, prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca şi faţă de numitul C.V., pe motiv că terenul care aparţine reclamantei, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui valorificare s-a solicitat, se suprapune parţial pe terenurile pârâţilor faţă de care s-a extins acţiunea, modificările apărute fiind determinate de regularizarea cursului pârâului Nadăş, mai apoi acţiunea fiind extinsă şi faţă de Administraţia Naţională Apele Române prin Direcţia Apelor Someş - Tisa, pe motiv că modificările parcelelor se datorează regularizării cursului pârâului Nadăş.
Prin urmare, în esenţă, obiectul cererii deduse judecăţii cu care instanţa a fost învestită şi care a legat instanţa în sensul art. 129 alin. final C. proc. civ. l-a constituit o prestaţie tabulară, cu consecinţa intabulării în cartca funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra
imobilului obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 675/1999, evident, după o prealabilă identificare sub aspectul cărţii funciare a acestui imobil.
Nicăieri în cuprinsul multiplelor precizări şi extinderi de acţiune formulate în faţa Tribunalului Cluj, reclamanta nu a formulat un petit în sensul constatării dobândirii dreptului său de proprietate asupra surplusului de teren existent în zonă, prin uzucapiune sau prin accesiune.
Simpla menţionare în multele precizări de acţiune a faptului că au apărut schimbări în configuraţia parcelelor datorită regularizării cursului pârâului Nadăş şi datorită cărora actualmente pârâul ar avea un curs rectiliniu în niciun caz nu echivalează cu o statuare clară a pretenţiei reclamantei în sensul constatării dobândirii dreptului său de proprietate asupra diferenţei de teren, cu titlu de uzucapiune sau accesiune.
Abia printr-o precizare de acţiune, intervenită după declinarea competenţei de la Tribunalul Cluj în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanta arată că „având în vedere că acest surplus de teren provine din modificările cursului de apă a râului Nadăş, în temeiul art. 502 C. civ., surplusul de teren se împarte între proprietarii marginali. Astfel, suprafaţa de 714 mp teren se va împărţi între C.M.M., pe de o
parte, şi Statul român, pe de altă parte”. In aceeaşi precizare de acţiune, reclamanta arată că „suprafaţa de 130 mp aflată în posesia unei persoane fizice, ocupată de reclamantă din nr. top. 7976, trece de drept în proprietatea acesteia, întrucât facc parte din incinta respectivă de mai mult de 30 de ani (uzucapiune)”. Prin urmare, pentru suprafaţa de 890 mp reclamanta a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare, iar pentru diferenţă a invocat uzucapiunea de 30 de ani, precum şi prevederile art. 502 C. civ.
Potrivit art. 644 C. civ., proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenţie şi prin tradiţiune, în timp ce potrivit art. 645 C. civ., proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau incorporaţiune, prin prescripţie - evident este vorba despre prescripţia achizitivă -, prin lege şi prin ocupaţiune.
Pentru ca solicitarea reclamantei, de a se constata că a dobândit dreptul de proprietate şi asupra unei alte suprafeţe de teren decât cea care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 675 din 25 octombrie 1999, să fie admisibilă este necesar ca reclamanta să fi făcut dovada că dreptul său de proprietate asupra acestei diferenţe de teren a fost dobândit prin unul din mijloacele de dobândire a proprietăţii reglementate de art. 644, art. 645 C. civ.
In ccea ce priveşte uzucapiunea, prin precizarea de acţiune, reclamanta a invocat uzucapiunea de 30 de ani, motivat pe faptul că respectiva diferenţă de teren s-ar găsi în incinta reclamantei de 30 de ani, fară însă să fi precizat exact momentul în carc a început să curgă termenul de 30 de ani şi fară să fi făcut dovada exercitării unei posesii utile propriu-zise şi neviciate, exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, aşa cum pretinde art. 1890 C. civ., text legal care constituie cadrul legal al uzucapiunii de 30 de ani.
Invocarea uzucapiunii de 10 ani, reglementată pe dispoziţiile legii de carte funciară, a fost făcută pentru prima dată prin memoriul de apel şi reiterată apoi prin memoriul de recurs, intrând deci sub incidenţa art. 294 şi art. 316 C. proc. civ.
Potrivit art. 502 C. civ., dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs, părăsind vechea sa albie, această albie se împarte între proprietarii mărginaşi, care nu sunt obligaţi să plătească nicio despăgubire proprietarului pe terenul căruia râul şi-a făcut o nouă albie, deoarece, acest fenomen a avut loc în mod natural, ca urmare a schimbării în mod natural a cursului respectivului fluviu sau râu.
In cauză însă, nu poate fi reţinută incidenţa art. 502 C. civ., câtă vreme schimbarea cursului râului Nadăş nu a intervenit în mod natural, ci ca urmare a unor lucrări de regularizare a cursului râului, aşa cum rezultă din considerentele şi concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmite de ing. T.M., expertul arătând că, urmare a regularizării cursului pârâului Nadăş, au apărut modificări în configuraţia parcelelor din zonă, iar din suprafaţa totală de 1001 mp cumpărată de reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui valorificare s-a solicitat prin prezenta acţiune, doar 890 mp se află în folosinţa efectivă a reclamantei, aferentă nr. top. 7977/2, diferenţa de 80 mp, cu nr. top. 7977/1 făcând parte din curtea Arhivei de Filme Cluj, iar diferenţa de 31 mp cu nr. top. 7977/3 se află în realitate pe str. T., iar nu pe str. T. - precum şi din adresa nr. 2214 din 21 octombrie 2002 a Cooperativei Arta Decorativă şi din adresa nr. 9691 din 23 septembrie 2002 a S.C.C.A. M.
De altfel, dovada că pârâul Nadăş şi-a schimbat cursul ca urmare a unor lucrări de regularizare a cursului acestui pârâu, iar nu în mod natural, este atestată şi de Planul de Situaţie General pentru regularizarea râului Nadăş în raza oraşului Cluj, adoptat pentru PFU nr. 106/1971, întocmit după Planul General de Situaţie din PE nr. 1600/1956, plan întocmit de cătrc C.S.A. - Districtul de Gospodărire a Apelor Cluj, lucrările efective de regularizare fiind apoi executate în perioada
anilor 1974-1977, aşa cum recunoaşte Administraţia Naţională Apele Române - Direcţia Apelor Someş Tisa prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond.
Chiar dacă prin convcnţia de vânzare-cumpărare nr. 675/1999 s-a prevăzut vânzarea către reclamantă a unui teren în suprafaţă de 278 stj.p. (1001 mp), pentru valorificarea cu succes a acestei convenţii de vânzare-cumpărare pe calea unei acţiuni în prestaţie tabulară, este necesar ca vânzătorul să fi fost proprietarul bunului ce formează obiectul convenţiei, respectiv, ca acel bun să existe în materialitatea sa.
Or, chiar dacă în CF nr. 11726 vânzătoarea cooperativa A.D. figurează ca proprietar tabular asupra imobilului cu nr. top. 7977, reprezentând loc de casă lângă Nădăşel în suprafaţă de 278 stj.p., în realitate, faptic, doar 890 mp teren din acest imobil se află în folosinţa reclamantei, diferenţa fiind afectată de alte numere topografice în folosinţa altor persoane fizice sau juridice, persoane cu care reclamanta nu are stabilit niciun fel de raport juridic în virtutea căruia să poată pretinde şi obţine totodată recunoaşterea dreptului său de proprietate pentru diferenţa de teren care excede suprafeţei de 890 mp. De altfel, în cele mai multe cazuri, cartca funciară nu garantează întinderea dreptului de proprietate, ci doar existenţa acestuia, în mod frecvent situaţia faptică necorespunzând cu situaţia scriptică menţionată în cuprinsul cărţii funciare.
Diferenţa de teren existentă în zonă, de 713 mp şi care provine din regularizarea râului Nadăş, ca urmare a lucrărilor de regularizare executate în acest scop conform celor anterior expuse, în niciun caz nu poate fi dobândită de către reclamantă nici pe cale de uzucapiune, nici pe cale de accesiune, având în vedere motivele mai sus precizate.
împrejurarea că vânzătoarea nu este în măsură să-i transmită cumpărătoarei, reclamanta recurentă de azi, în mod valabil, dreptul de proprietate asupra întregii suprafeţe de teren ce a format obiectul convenţiei de vânzare-cumpărare nr. 675/1999, respectiv, asupra întregii suprafeţe de 1001 mp, ci doar asupra unei suprafeţe de 890 mp, în niciun caz nu este de natură să justifice emiterea de pretenţii de către reclamantă asupra unor terenuri învecinate, câtă vreme reclamanta poate uza de prevederile art. 1336 şi urm. C. civ., raportat la art. 1326 şi urm. C. civ.
Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse, constatând că primele două instanţe au pronunţat hotărâri legale, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul.
| ← Drept de autor. încălcare. Răspundere civilă contractuală.... | Lucrări de construire şi de extindere a unei construcţii... → |
|---|
