Drept de autor. încălcare. Răspundere civilă contractuală. Raport de muncă
| Comentarii |
|
Dată fiind complexitatea raportului juridic existent între părţi, consecinţele încălcării dreptului de autor nu pot fi analizate separat în procedura şi la secţia tribunalului ce are în atribuţiune soluţionarea litigiilor privind proprietatea intelectuală, iar clauzele din contractul individual de muncă ce au legătură directă cu obiectul contractului de cesiune de drepturi de autor în procedura şi la
secţia tribunalului ce are în competenţă soluţionarea litigiilor şi conflictelor de muncă.
Cum obiectul cererii de chemare în judecată priveşte încălcarea drepturilor de autor, instanţa de apel a reţinut corespunzător argumentele ce ţin de executarea contractului de cesiune cu referire şi la atribuţiile recurentei ce decurg din fişa postului, conform căreia la rubrica „modalitatea de angajare” este specificat: „contract de muncă + contract cesiune drepturi de autor”.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 9214 din 10 noiembrie 2009, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată la 21.06.2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, reclamantul A.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. H.G. cu obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 RON daune morale pentru nerespectarea de către pârâtă a drepturilor nepatrimoniale de autor, şi anume, dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei; obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor, şi anume dreptul exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii şi a dreptului de comunicare publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public; retragerea din circuitul civil a revistei „Ghidul CASTOR. Fă-ţi casa singur"; obligarea pârâtei la publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanţei de judecată, pe cheltuiala acesteia; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, s-a arătat că în cursul anului 2005, pe coperta revistei „Ghidul CASTOR. Fă-ţi casa singur” au apărut imagini ale proiectului „Casa Jumanca”, fară ca reclamantul, în calitate de autor al acestei opere de arhitectură, să autorizeze apariţia acestor imagini în revista respectivă şi fară ca pârâta să menţioneze numele reclamantului ca şi autor al operei.
Publicarea în revistele de profil a imaginilor aparţinând operei al cărui autor este reclamantul a prezentat pentru acesta atât un interes de ordin moral, cât şi un interes patrimonial, iar asocierea numelui cu sloganul revistei „Fă-ţi casa singur” constituie un prejudiciu grav adus renumelui şi prestigiului profesional, reprezentând o gravă încălcare a legii drepturilor de autor, cât şi a principiilor profesiei de arhitect, anulând ab initio importanţa activităţii arhitectului.
La data de 10.10.2006, pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a numitei A.F., solicitând ca, în cazul admiterii cererii reclamantului, aceasta să fie obligată la plata daunelor acordate reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 1275/18.10.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, ca urmare a respingerii ca neîntemeiate a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei calităţii procesuale pasive, s-a admis în parte acţiunea reclamantului, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale pentru nerespectarea drepturilor de autor patrimoniale şi nepatrimoniale şi s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauzc privind proprietatea intelectuală, prin decizia nr. 150/24.06.2008, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentinţa în parte, în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie şi obligării chematei în garanţie A.F. la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei, precum şi la 78,3 lei cheltuieli de judecată pentru considerentele ce urmează:
Intre pârâtă şi chemata în garanţie, în calitate de cedentă, a existat un contract de cesiune a drepturilor de autor nr. 71/27.01.2004, având ca obiect realizarea de către aceasta din urmă a unor creaţii grafice prin computer, cu caracter publicistic, la cerere, materiale care să fie predate pârâtei-cesionar, în scopul valorificării comerciale, în schimbul unei remuneraţii lunare. Prin acelaşi contract, cesionara avea obligaţia de a valorifica materialele create cu respectarea calităţii de autor a cedentei chemate în garanţie, iar la Cap. 2 (6) se prevedea că cedenta va despăgubi pe cesionară pentru daunele de imagine şi materiale produse ca urmare a încălcării de către cedentă a Legii nr. 8/1996, cedenta asu-mându-şi integral răspunderea pentru consecinţele juridice, suportând o penalitate de 15.000 USD (echivalent în lei), în cazul nerespectării drepturilor de autor definite în 18. Contractul mai prevedea dreptul cesionarei pârâte de valorificare comercială deplină corespunzătoare respectivei lucrări, prin reproducere, difuzare şi prezentare publică, ce se pot realiza şi prin intermediul publicaţiilor editate de către cesionară.
Contractul a fost modificat prin actul adiţional nr. 1/18.03.2004, în sensul stabilirii remuneraţiei nete a cedentei la valoarea de 11.300.270 lei ROL.
Chemata în garanţie a fost angajata pârâtei în perioada în care a apărut revista „Ghidul CASTOR. Fă-ţi casa singur”, ediţia 2004, conform contractului individual de muncă nr. 1838/2002 şi actelor adiţionale la acesta, raporturile de muncă încetând la data de 16.01.2005, prin demisie.
Potrivit „Fişei postului Art Director - coordonator IT”, chemata în garanţie avea obligaţii specifice, cum ar fi: „să comande, să selecteze fotografii şi ilustraţiile pentru toate publicaţiile companiei, să negocieze cu fotografii contractele privind cesiunea de drepturi, să urmărească, să controleze şi să supervizeze fiecare etapă în realizarea unui proiect, să supervizeze execuţia machetelor publicaţiilor companiei şi să aducă
propuneri de îmbunătăţire dacă este cazul”. Astfel, în calitatea pe care o avea, chemata în garanţie răspundea de materialele grafice apărute în proiectele de care se ocupa, sub toate aspectele, în ce priveşte provenienţa, calitatea, transformarea etc. Astfel, îi revenea orice culpă în neobservarea, ignorarea sau în nerespectarea drepturilor de autor, de natură morală sau patrimonială care poartă asupra creaţiilor grafice respective, incluse în proiectele de a căror derulare s-a ocupat, din perspectivă grafică.
S-a observat că, la finalul „Fişei postului” este menţionată modalitatea de angajare a chematei în garanţie, ce decurge din contractul de munca şi contractul de cesiune drepturi autor, care determină asumarea obligaţiilor acesteia în interdependenţa celor două contracte fară posibilitatea invocării limitative a atribuţiilor.
Din conţinutul notei explicative a chematei în garanţie cu privire la agenda de lucru februarie 2004, a rezultat că aceasta s-a ocupat de reconcepţia copertei ghidului „G Castor”, potrivit calităţii sale de Art Director nu este de natură să-i înlăture responsabilitatea pentru materialele grafice conţinute în publicaţia pârâtei, afirmaţia referitoare la faptul ca hotărârea aparţinea directorilor casei de editură, după realizarea mai multor variante de prezentare.
La interogatoriul propus de reclamant şi chemata în garanţie, pârâta a răspuns în sensul că i-a fost prezentată coperta ghidului respectiv ca fiind crcaţia proprie a chematei în garanţie, fară indicarea vreunei surse de documentare şi fără ca aceasta să fi uzat de prerogativele autorului de a i se menţiona numele pe copertă, realitatea acestor afirmaţii contestate de chemata în garanţie se suprapune scopului încheierii contactului sus-menţionat privind chestiunea drepturilor de autor.
Conform „Statului de plată venituri din drepturi de autor”, chemata în garanţie a încasat în luna noiembrie 2004 suma de 11.295,290 lei ROL, ceea ce corespunde sumei nete prevăzute în actul adiţional nr. 1 la contractul de cesiune drepturi autor. Astfel, a fost înlăturată afirmaţia acesteia privind neexecutarea contractului, în sensul că nu ar fi cedat vreun drept de autor către SC H.G. SRL, conform prevederilor contractuale.
Nu s-a reţinut nici susţinerea apelantei cu privire la dovedirea predării creaţiei, grafice incriminate, cu „bunul de tipar” al copertei ce poartă semnătura chematei în garanţie, deoarece între înscrisurile depuse la dosar, acesta nu a fost regăsit.
împotriva deciziei a declarat recurs A.F., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs se arată că temeiul în care pârâta intimată a solicitat atragerea răspunderii chematei în garanţie este contractul de cesiune drepturi de autor, fişa postului Art director-coordonator IT care
face parte integrantă din contractul de muncă încheiat între chemata în garanţie şi pârâta intimată.
Astfel, pretenţiile pârâtei intimate nu se pot întemeia pe alte raporturi juridice decât pe cele derivând din contractul de cesiune de drepturi de autor şi în niciun caz pretenţiile nu se pot întemeia pe elemente ale raportului juridic de muncă care derivă din contractul de muncă. Orice pretenţie întemeiată pe un raport de muncă se judecă conform legii, avându-se în vedere procedurile, drepturile şi obligaţiile specifice prevăzute de legislaţia muncii pentru angajatori şi angajaţi.
Se mai arată că judecarea cauzei în raport de elementele raportului de muncă ce au existat între chemata în garanţie şi pârâta intimată într-un proces care nu este condus conform regulilor imperative prevăzute de lege pentru litigiile de muncă şi fară aplicarea prevederilor legislaţiei muncii, încalcă grav drepturile chematei în garanţie în calitate de angajată a pârâtei intimate.
Crearea unei confuzii între drepturile şi obligaţiile persoanei chemate în garanţie în baza unui contract de cesiune de drepturi de autor şi obligaţiile acesteia în temeiul unui raport de muncă, precum şi judecata acestora în cadrul unui proces care nu este condus după reguli şi care nu aplică prevederile legislaţiei muncii obligatorii în cazul litigiilor de muncă, încalcă atât prevederile Codului muncii cât şi drepturile persoanei chematei în garanţie în calitate de angajată.
O judecare a pretenţiilor pârâtei intimate în raport de elementele în afara raportului juridic ce decurge din contactul de cesiune de drepturi de autor, respectiv elementele unui raport juridic de muncă este greşită şi conduce la posibilitatea pârâtei intimate să eludeze prevederile imperative ale legislaţiei muncii şi să tindă la rezolvarea unui litigiu de muncă în cadrul unui proces întemeiat pe un contact de cesiune de drepturi de autor, iar pe de altă parte conduce la stabilirea responsabilităţii contractuale a chematei în garanţie în baza altui contract decât cel care constituie temeiul cererii de chemare în garanţie. Practic, se atrage responsabilitatea unei persoane în temeiul altui contract decât cel în temeiul căruia persoana a fost chemată în judecată.
Din întreg materialul probator administrat în cauză de pârâta intimată, inclusiv din răspunsurile la interogatoriu, este evidenţiat cu claritate faptul că nu există nicio dovadă care să susţină responsabilitatea chematei în garanţie în temeiul contractului de cesiune de drepturi de autor, toate dovezile constituind elemente ale raportului de muncă între chemata în garanţie şi pârâta intimată.
Recurenta, după prezentarea şi analizarea probatoriilor administrate în cauză, concluzionează că rămâne nedovedit faptul că chemata în garanţie ar fi creat coperta Ghidului Castor ediţia 2004, în varianta publicată, şi că ar fi contribuit la realizarea Ghidului Castor, ediţia 2004,
în baza contractului de cesiune de drepturi de autor, deoarece a apreciat eronat probele administrate în cauză şi nu s-a pronunţat pe probele relevante privind activitatea sa în calitate de angajat a chematei în garanţie şi, respectiv, pe lipsa probelor legale de executare a contractului de cesiune de drepturi de autor conform prevederilor acestuia.
Totodată, s-a interpretat greşit raportul juridic între părţi ce decurge din contractul de cesiune de drepturi de autor, schimbând natura acestuia, producând confuzie între un raport de muncă şi un raport contractual civil întemeiat pe cesiunea de drepturi de autor.
Şi, în final, se arată că s-a motivat soluţia cu elemente străine de natura pricinii, întemeiate pe prevederi ale altui contract decât cel pe care se întemeiază cererea pârâtei intimate, soluţia dată fiind lipsită de temei legal şi cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legislaţiei care reglementează raporturile de muncă.
Intimaţii, deşi legal citaţi, nu au formulat întâmpinare în condiţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale şi a dispoziţiilor legale apli-
cabile cauzei, înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Critica principală adusă hotărârii pronunţate în calea devolutivă de atac este confuzia vădită în care se află instanţa atunci când îmbină elementele a două contracte cu naturi juridice, proceduri şi competenţe de atribuţiune ale instanţei diferite: contractul de cesiune de drepturi de autor şi contractul individual de muncă al recurentei, confuzie ce atrage argumente contradictorii şi străine de natura pricinii.
Argumentele recurentei nu pot fi primite datorită specificului speţei şi a naturii duale a raporturilor juridice în care s-a aflat aceasta cu angajatoarea sa, S.C. H.G. S.R.L., şi anume un contract de cesiune a drepturilor de autor şi un contract individual de muncă, care prin domeniul specific de reglementare al fiecăruia, au stabilit obligaţii conexe, complementare şi explicative în sarcina recurentei în vederea realizării scopului pentru care au fost încheiate: realizarea atribuţiilor de serviciu astfel cum au fost descrise în fişa postului în vederea realizării unor creaţii grafice prin computer, cu caracter publicistic, la cerere, materiale care să fie predate cesionarei în scopul valorificării comerciale, în schimbul unei remuneraţii lunare, cu obligaţia respectării drepturilor de autor.
Dată fiind complexitatea raportului juridic existent între părţi, consecinţele încălcării dreptului de autor nu pot fi analizate separat în procedura şi la secţia tribunalului ce are în atribuţiune soluţionarea litigiilor privind proprietatea intelectuală, iar clauzele din contractul individual de muncă ce au legătură directă cu obiectul contractului de cesiune de
drepturi de autor în procedura şi la secţia tribunalului ce are în competenţă soluţionarea litigiilor şi conflictelor de muncă.
Cum obiectul cererii de chemare în judecată priveşte încălcarea drepturilor de autor, instanţa de apel a reţinut corespunzător argumentele ce ţin de executarea contractului de cesiune cu referire şi la atribuţiile recurentei ce decurg din fişa postului, conform căreia la rubrica „modalitatea de angajare” este specificat: „contract de muncă + contract cesiune drepturi de autor”.
Recurenta invocă, de asemenea, interpretarea greşită a clauzelor contractuale, în sensul că ar fi trebuit făcute dovezi referitoare la solicitarea în scris de către cedentă pentru ca acesta să se ocupe de proiectul revistei „Ghidul Castor”.
Criticile invocate de recurent se constituie însă într-un alt argument în favoarea naturii juridice complexe a raporturilor dintre părţi deoarece în temeiul clauzelor din contractul individual de muncă se realizează obligaţiile ce decurg din contractul de cesiune de drepturi de autor, recurenta fiind cea care a predat, sub titlu de creaţie proprie şi în vederea publicării de către intimat, a unor imagini grafice ale proiectului de arhitectură intitulat „Casa Jumanca”, aparţinând reclamantului, recurenta încasând de altfel drepturi băneşti calculate conform actului adiţional la contractul de cesiune de drepturi de autor nr. 1/18.03.2004.
Tot prin motivele de recurs se invocă interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză, critică ce nu poate fi analizată ca motiv de nelegalitate, întrucât motivul de netemeinicie al pct. 11 din art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005.
Din cele mai sus expuse rezultă că instanţa de apel a interpretat corect clauzele contractuale, ceea ce a determinat antrenarea răspunderii recurentei în temeiul celor două contracte încheiate între părţi, clauze ce se întrepătrund şi se determină unele pe celelalte, obligaţie de răspundere asumată de recurentă, conform contractului de cesiune de drepturi de autor - cap. 2 alin. (6) - şi anume să despăgubească pe cedentă pentru daunele aduse urmare a încălcării dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, şi anume art. 7 lit. f) din lege.
Situaţia de fapt pe deplin stabilită a determinat aplicarea corectă a dispoziţiilor legale specifice acestui tip particular de raporturi juridice, de drepturi de autor şi de dreptul muncii.
înalta Curte, pentru argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
| ← Drepturi conexe dreptului de autor. Fonograme. Utilizare... | Accesiune imobiliară naturală. Dobândirea proprietăţii în... → |
|---|
