ACŢIUNE ÎN CONSTATARE
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 632 din data de 23.06.2014
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr…………./259/2010 reclamanții Ș.E. și Ș.O. au chemat în judecată pârâții S.I. și S.G. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare intervenită între ele, părțile, la data de 5 august 2010, convenție prin care pârâții le-au vândut cotele - părți din imobilul casă și teren, situate în comuna Ceptura de Jos, nr.752, județul Prahova, precum și alte terenuri, precum și faptul că pârâta Stănilă Ioana și-a rezervat un drept de abitație viageră asupra locuinței și terenului vândut, în sensul de a putea locui în imobilul vândut până la decesul acesteia.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat faptul că, pe baza unui înscris sub semnătură privată denumit de ele, părțile "Chitanță";, la data de 5 august 2010 au cumpărat de la pârâți următoarele cote - părți din teren și casă:
- suprafața de 485 m.p.(adică 2/3) din suprafața totală de 727 m.p. vie din T41, P1421, conform T.P. nr. 87668/28.10.2001 și conform Sentinței civile nr.244/11.02.2009, pronunțată de Judecătoria Mizil în Dosarul nr.1568/259/2008;
- suprafața de 485 m.p. (adică 2/3) din suprafața totală de 727 m.p. curți - construcții, din T 41, P1420, conform acelorași acte de proprietate ;
- suprafața de 975 m.p. arabil intravilan (adică 2/3) din suprafața totală de 1462 m.p., T43, P1489, conform acelorași acte de proprietate;
- suprafața de 6000 m.p. arabil extravilan (adică 2/3) din suprafața totală de 9000 m.p., T 153, P 4221/1993, conform acelorași acte de proprietate ;
- cota parte de ½ din casa ridicată pe terenul de 727 m.p. curți - construcții de la S.I., împreună cu construcțiile anexe, respectiv locuința construită din paiantă, acoperită cu țiglă, cu o vechime de peste 40 de ani, cota parte din altă construcție construită tot din paiantă pe același teren, precum și o a treia construcție cu destinația magazie, din BCA, acoperită cu plăci de azbociment, cota parte de ½ ce reprezintă dreptul ca soție supraviețuitoare pentru imobilul bun comun.
Au mai arătat reclamanții faptul că, prețul vânzării - cumpărării, având în vedere că ei, cumpărătorii sunt : reclamanta Ș.E. fiica, respectiv sora vânzătorilor - pârâți S.I., S.G., iar reclamantul Ș.O. este ginerele, respectiv cumnatul acelorași vânzători și datorită faptului că locuind împreună cu aceștia în imobilul vândut, au contribuit la plata impozitului, la îngrijirea și repararea imobilului, a fost de 4.000 lei, preț pe care reclamanții - cumpărători l-au înmânat pârâților - vânzători la data semnării înscrisului sub semnătură privată.
Au menționat reclamanții faptul că, 1/3 din terenurile menționate mai sus constituie proprietatea reclamantei Ș.E., conform Certificatului de moștenitor nr.122/2 august 2010, iar cota de ½ din construcții sunt de asemenea proprietatea reclamantei Ș.E, conform Sentinței civile nr.244/2009 și certificatului de moștenitor deja menționat.
În continuare au arătat reclamanții faptul că pârâta S.I. și-a rezervat un drept de abitație viageră asupra locuinței și terenului aferent, pe toată durata vieții acesteia, drept cu care ei, cumpărătorii sunt de acord și se obligă să-l respecte întocmai.
În cauză s-a administrat proba cu acte și interogatoriul pârâtei S.I., în nume personal și în calitate de procurator al pârâtului S.G. și conform dispoziției instanței s-au obținut relații privind imobilele în litigiu de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, respectiv Certificatul nr.2790/26.01.2011.
La termenul de la data de 24.02.2014 apărătorul reclamanților a precizat obiectul acțiunii, în sensul că solicită să se constate valabilitatea convenției de vânzare - cumpărare încheiată între părți, referitor la suprafețele de teren indicate în acțiunea introductivă, mai puțin suprafața de teren grevată de sarcini, conform relațiilor comunicate de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, iar instanța a rămas în pronunțare asupra acțiunii în constatare restrânsă de către reclamanți.
Cauza a fost repusă pe rol pentru noi lămuriri la data de 02.03.2011, iar la termenul de judecată de la data de 17.03.2014, instanța a pus în discuție necesitatea efectuării unui raport de expertiză în specialitatea topografie, motivat de faptul că obiectul actului sub semnătură privată intitulat "Chitanță"; îl reprezintă o suprafață de teren mai mică decât cea indicată în Sentința civilă nr.244/11.02.2009 pronunțată de Judecătoria Mizil, discuție ce a avut drept urmare, având în vedere acordul reclamanților prin apărător în acest sens, efectuarea unei expertize în specialitatea topografie de către expert Troașcă Alexandru.
La data de 13.04.2011 numiții Ș.V.V. și Ș.V. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat instanței să aibă în vedere la pronunțarea hotărârii următoarele aspecte: intervenienții sunt în litigiu cu reclamanții Ș.E. și Ș.O., acțiune ce are ca obiect "grănițuire"; în Dosarul nr.587/259/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Mizil, respectiv stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, iar ca urmare obligarea pârâților - reclamanții din prezenta cauză, să le respecte intervenienților dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care au acaparat-o din proprietatea acestora.
Au arătat intervenienții faptul că aceștia vor fi prejudiciați în condițiile în care reclamanții își vor preconstitui un act de proprietate pe care îl vor opune lor în acțiunea având ca obiect grănițuire.
La termenul de la data de 05 mai 2011 instanța a admis în principiu cerere de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții Ș.V.V. și Ș.V. și a suspendat judecarea cauzei, în baza disp.art.244 slin.1 pct.1 din Vechiul Cod de procedură civilă, la cererea apărătorului intervenienților, până la soluționarea Dosarului nr.587/259/2011.
La data de 4.03.2014 reclamanții Ș.E. și Ș.O. au solicitat repunerea pe rol a cauzei, motivat de faptul că prin Decizia nr. 2063/10.09.2013 a Curții de Apel Ploiești le-a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu intervenineților Ș.V.V. și Ș.V.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr………. /259/2010 reclamanții Ș.E. și Ș.O. au chemat în judecată pârâții S.I. și S.G. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare intervenită între ele, părțile, la data de 5 august 2010, convenție prin care pârâții le-au vândut cotele - părți din imobilul casă și teren, situate în comuna Ceptura de Jos, nr.752, județul Prahova, precum și alte terenuri, precum și faptul că pârâta Stănilă Ioana și-a rezervat un drept de abitație viageră asupra locuinței și terenului vândut, în sensul de a putea locui în imobilul vândut până la decesul acesteia.
Instanța a mai reținut faptul că, prin cerere de intervenție în interes propriu, intervenienții Ș.V.V. și Ș.V. au solicitat instanței să aibă în vedere la pronunțarea hotărârii următoarele aspecte: intervenienții sunt în litigiu cu reclamanții Ș.E. și Ș.O., acțiune ce are ca obiect "grănițuire"; în Dosarul nr.587/259/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Mizil, respectiv stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, iar ca urmare obligarea pârâților - reclamanții din prezenta cauză, să le respecte intervenienților dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care au acaparat-o din proprietatea acestora.
Prin Încheierea pronunțată la data de 5.05.2011, instanța a dispus suspendat judecarea cauzei, în baza disp.art.244 slin.1 pct.1 din Vechiul Cod de procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr.587/259/2011 ce avea ca obiect grănițuirea formulată de intervenienții Ș.V.V.și Ș.V.
La data de 4.03.2014 instanța a dispus prin Rezoluție repunerea cauzei pe rol, în urma cererii depuse de reclamanții Ș.E. și Ș.O., stabilind ca termen de judecată data de 07.04.2014.
În urma analizei coroborate a întregului probatoriu administrat în cauză, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamanții Ș.E. și Ș.O. este întemeiată, în ceea ce privește dobândirea cotelor - părți indivize indicate în acțiunea introductivă de instanță, ținând seama de aceea că toți coindivizarii, raportat la dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, au avut calitatea de părți ale antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5.08.2010 și deci, și-au exercitat un drept de dispoziție în acord cu dispozițiile legale în materie.
Pe de altă parte, instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții Ș.V.V. și Ș.V., ca fiind neîntemeiată, având în vedere faptul că acțiunea în grănițuire formulată de aceștia în contradictoriu cu reclamanții și pârâții inițiali din prezenta cauză, Ș.E., Ș.O., S.I. și S.G. a fost respinsă prin sentința civilă nr.1434/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Mizil -, sentință menținută prin respingerea apelului și recursului, soluționate prin Decizia nr. 638/23.11.2012 a Tribunalului Prahova și prin Decizia nr.2063/10.09.2013 a Curții de Apel Ploiești.
În ceea ce privește acțiunea în constatare ce a deschis procesul de față, instanța va aprecia că este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, coroborând datele care rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, în mod special chitanța întocmită la data de 5 august 2010, cu susținerile reclamanților și cu acordul pârâților S.I. și S.G., instanța urmează să constate că între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare (promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare) cu privire la:
1) cota indiviză de 2/3 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 724 m.p. vie, din T 41, p.1421;
2) cota indiviză de 2/3 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 727 m.p., curți - construcții, din T 41, p.1420;
3) cota indiviză de 2/3 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1462 m.p., arabil intravilan, din T 43, p.1489;
4) cota indiviză de 2/3 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 9000 m.p., arabil extravilan, din T 153, p.4221/93, terenuri situate în comuna Ceptura, județul Prahova și
5) cota de ½ din construcțiile : locuință din paiantă, acoperită cu țiglă, o altă construcție din paiantă cu magazie și o altă construcție amenajată ca magazie, din BCA, acoperită cu plăci de azbociment, situate în comuna Ceptura, satul Ceptura de Jos nr.752, județul Prahova -, asupra locuinței pârâta Stănila Ioana rezervându-și un drept de abitație viageră.
Instanța va reține că pârâții S.I. și S.G., mama și fratele reclamantei Ș.E., dețineau cu titlu de coindivizari împreună cu reclamanta Ș.E. dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, prin moștenire și prin dobândire în timpul căsătoriei, în ceea ce o privește pe pârâta S.I.
De asemenea, instanța va constata că prețul convenit de părți în schimbul terenului, în valoare de 4.000 lei a fost achitat promitenților - vânzători S.I. și S.G., încă de la data încheierii convenției, 5 august 2010, deci sub imperiul Vechiului Cod civil, respectiv a disp.art.1073 și 1077, care sun aplicabile în prezenta speță.
Acordul de voință al părților nu poate fi calificat ca fiind un contract de vânzare - cumpărare întrucât terenurile pot fi înstrăinate sau dobândite prin acte juridice intre vii, sub sancțiunea nulității absolute, numai daca actul a fost încheiat în formă autentică, prin derogare de la principiul consensualismului în materia vânzării-cumpărării.
Antecontractul prin care părțile intenționează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil naște în sarcina lor obligația de a face, constând în încheierea în viitor a contractului în formă autentică și această obligație e susceptibila de executare silita prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri, care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare Această posibilitate, în cazul promisiunilor bilaterale de vânzare - cumpărare a primit o consacrare legislativă expresa prin art. 1073 și urm. din Vechiul Cod civil.
Însă această posibilitate vizează numai suplinirea consimțământului părților la încheierea în formă autentică a actului juridic intervenit. De aceea se presupune, prin ipoteza, că între părți a fost încheiat un antecontract valabil în care celelalte clauze contractuale au fost respectate, nefiind posibil ca instanța, cu încălcarea libertății contractuale, să suplinească consimțământul unei părți chiar la realizarea acordului de voință în privința unei anumite operațiuni juridice.
Această condiție este impusă de principiul de drept potrivit căruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are ori la mai mult decât are.
În speță, instanța a constataT faptul că pârâții dețin în mod cert cotele indivize asupra imobilelor cu privire la care au încheiat antecontractul - de vânzare - cumpărare, așa cum rezultă din întreg probatoriul cu acte depus la dosarul cauzei, respectiv Sentința civilă nr.244/11.02.2009 pronunțată de Judecătoria Mizil și Certificatul de moștenitor nr.122/2.08.2010 eliberat de B.N.P.Maria Călin.
Pentru aceste considerente, în lumina disp.art.1073 și urm. din Vechiul Cod civil, instanța a constataT valabilitatea convenției de vânzare cumpărare având ca obiect cotele indivize de : 2/3 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 724 m.p. vie, din T 41, p.1421; 2/3 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 727 m.p., curți - construcții, din T 41, p.1420; 2/3 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1462 m.p., arabil intravilan, din T 43, p.1489 și 2/3 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 9000 m.p., arabil extravilan, din T 153, p.4221/93, situate în comuna Ceptura, județul Prahova, încheiată între Stănilă Ioana și Stănilă Gheorghe, în calitate de promitenți vânzători și Șențaru Elena și Șențaru Ovidiu, în calitate de promitenți cumpărători.
| ← PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ . Jurisprudență Contravenţii.... | Pretentii. Jurisprudență Contracte; Plăţi → |
|---|
