Acordare măsuri reparatorii sub forma compensării cu alte bunuri
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 884 din data de 13.10.2016
Acordare măsuri reparatorii sub forma compensării cu alte bunuri
- Legea nr. 165/2013
- Legea nr. 368/2013
- Legea nr. 10/2001
Deși s-a făcut dovada faptului că există mai multe imobile în proprietatea Statului Român și în administrarea unității administrativ teritoriale, nefiind revendicate, nu au fost cuprinse în inventarul întocmit în baza Legii nr. 165/2013 pentru a fi oferite în compensare pentru imobilele preluate abuziv de către Statul Român. Faptul că sunt închiriate s-a apreciat că nu este un motiv care să facă inaplicabile dispozițiile art. 1 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 165/2013, a art. II din Legea nr. 368/2013, din analiza art. 13 și 14 din Legea nr. 10/2001 rezultând că un contract de închiriere nu reprezintă o sarcină care să împiedice restituirea în natură, compensarea cu acel imobil.
Decizia civilă nr. 884/13.10.2016
Dosar nr. 2480/83/2014
Prin sentința civilă nr. 89/D din 1.04.2016, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acțiunea reclamantei ... , în nume propriu cât și ca unică moștenitoare a defunctei ... , decedată la ... .2015, cu domiciliul în ... , având CNP ... , reprezentată de avocat ... , cu sediul profesional în ... , în contradictoriu cu pârâții Municipiul ... , cu sediul în ... , ... ... , Primarul municipiului ... , cu sediul în ... , ... ... și, în consecință:
A dispus acordarea în compensare reclamantei pentru imobilul obiect al Dispoziției nr.1101/2010 emisă de Primarul municipiului ... , constând în casă cu suprafața de 503,54 mp și teren în suprafață de 5199 mp situat în ... , ... , din CF ... ... , nr.top.... a imobilului casă și teren în suprafață de 421 mp, situat în ... , ... , ... , înscris în CF ... (CF vechi ... ), nr.top. ... , imobilul apartament cu suprafața de 66,21 mp situat în ... , ... , înscris în CF ... (CF vechi ... ) nr.top.... .
A menținut propunerea de acordare de măsuri compensatorii prin puncte potrivit dispozițiilor Legii nr.165/2013, pentru diferența valorică de 33781 lei.
A respins celelalte pretenții ale reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin dispoziția 1101/2010 emisă în baza Legii 10/2001 Primarul mum. ... a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei ... și a mamei sale (decedată în prezent conform certificatului de deces nr. ... /... .2015) ... pentru imobilul casă cu suprafața de 503,54 mp. și teren în suprafață de 5199 mp situat în ... , ... , din CF ... ... , nr.top.... prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite, care erau la data preluării în suma de 87798,50 lei.
Reclamanta a solicitat la 19.02.2014 Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor returnarea în baza art. II alin. 1 al Legii 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii 165/2013 a dosarului înregistrat sub nr. 48926/VV/2011 către Primăria mun. ... în vederea restituirii în natură sau prin compensare cu alte bunuri.
Conform adresei nr. ... /19.03.2014 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, dosarul a fost returnat Primăriei prin adresa ... /2014 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, depusă în probațiune (fila 13).
Prin cererea din 27.06.2014, reclamanta a solicitat Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 ... acordarea măsurilor reparatorii în echivalent prin compensare cu alte bunuri.
Prin adresa înregistrată la dosar la 28.01.2015 (fila 66) pârâta a prezentat instanței inventarul terenurilor agricole care constituie rezerva comisiei locale de fond funciar care va fi pus la dispoziția Comisiei Județene de aplicare a Legii 18/91.
Acest înscris nu poate fi avut în vedere la soluționarea cauzei întrucât conform art. 8 din Legea 10/2001 nu intră sub incidența acestei legi terenurile care fac obiectul reglementării Legii 18/1991.
Prin adresa înregistrată la dosar la 11.05.2015, pârâta învederează că imobilele locuințe invocate de reclamantă se află în proprietatea Statului Român și în administrarea Consiliului Local al municipiului ... , fiind închiriate unor persoane fizice, aspecte dovedite cu extrasele CF și contractele de închiriere depuse în probațiune.
În opinia pârâților existența contractelor de închiriere a determinat excluderea acestora din inventarul întocmit în baza Legii 165/2013 și totodată din categoria imobilelor disponibile spre a fi oferite în compensare.
Acordarea unui bun în compensare este alternativa restituirii în natură a bunului preluat abuziv. Conform art. 9 din Legea 10/2001 se restituie în natură imobilele "libere de orice sarcini";. La fel, se oferă în compensare imobilele libere de orice sarcini.
Prima instanță a mai reținut că din analiza disp. art. 13 și 14 din Legea 10/2001 se desprinde concluzia ca un contract de locațiune, închiriere nu reprezintă o "sarcină"; care ar împiedica restituirea în natură și în mod similar, compensarea cu acel imobil și dimpotrivă, dispozițiile menționate reglementează situația chiriașilor, a contractului de închiriere în raport cu noul proprietar.
S-a reținut totodată că apartamentele identificate de reclamantă sunt înscrise în CF, având ca proprietar tabular Statul român, ceea ce confirmă includerea lor în domeniul privat al Statului, nefiind revendicate în baza Legii 10/2001 de alte persoane, existența contractelor de închiriere dovedind mai mult că, acestea se găsesc în patrimoniul unității administrativ teritoriale, în consecință, s-a apreciat că acestea îndeplinesc condițiile legale pentru a fi incluse în inventarul prev. de art. 6 din Legea 165/2013.
Este adevărat, a opinat prima instanță că identificarea și întocmirea listei cu bunuri disponibile pentru a fi atribuite în compensare este atribuția persoanei juridice deținătoare și presupune o procedură administrativă conform HG 250/2007, însă, conform Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația împotriva dispoziției de soluționare a notificării, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare pârâtei intimate.
În stadiul actual de soluționare a notificării reclamantei demersul său este susținut și disp. art. 6 CEDO, respectiv art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO.
Imobilele identificate ca disponibile au fost evaluate prin expertiza întocmită de ing. ... , astfel: imobilul situat în ... , ... .-356.970 lei, imobilul situat în ... , ... -79.600 lei, imobilul situat în ... , ... -99.500 lei, imobilul situat în ... , ... -84.000 lei, imobilul situat în ... , ... -126.000 lei, imobilul situat în ... , ... -57.500 lei, imobilul situat în ... , ... -.78.500 lei și de asemenea, imobilul obiect al notificării situat în ... ... a fost evaluat la suma de 356.970 lei.
Expertul a stabilit că valoarea actualizată a despăgubirilor de 87.798,50 lei, primite în anul 1984, este de 97.688,72 Ron, actualizare ce s-a realizat conform Buletinului documentar "Expertiza tehnica"; nr. .../2015.
Instanța de fond a reținut că din lămuririle date de către expert prin adresa înregistrată la 8.12.2015 (fila 167) rezultă că actualizarea a ținut cont de faptul că suma primită ca despăgubiri reprezintă valoarea parțială a imobilului. Din această perspectivă s-a apreciat că această actualizare este legală și echitabilă, motiv pentru care instanța a înlăturat actualizarea strict financiară a sumei prin aplicarea indicelui mediu al prețului de consum propusă de reclamantă și potrivit căreia valoarea actualizată a despăgubirilor de 87798,50 lei/în anul 1984 reprezintă astăzi 39.769,98 Ron.
Ca urmare, din valoarea actualizată a imobilului preluat -356970 lei s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor primite în anul 1984 - 97.688,72 lei.
Pentru diferența obținută de 259.281 lei, reclamanta este îndreptățită la bunuri în compensare.
Instanța a identificat bunurile însumând o valoare apropiată acesteia ca fiind apartamentul situat în ... ... , înscris în CF ... (CF vechi ... ) nr. top. ... în valoare de 99.500 lei și imobilul situat în ... , ... , ... , înscris în CF ... (CF vechi ... ), nr. top. ... , în valoare de 126.000 lei, ambele având o valoare totală de 225.500 lei.
Pentru diferența de 33.781 lei a fost menținută propunerea de acordare de măsuri compensatorii prin puncte.
S-a mai apreciat de prima instanță că cererea reclamantei de aplicare a sancțiunii amenzii prev. de art. 37 din Legea 165/2013 nu poate fi primită, instanța neavând competențe materiale în acest sens, conform disp. art. 39 din Legea 165/2013.
În virtutea considerentelor expuse, reținând și practica judiciară a C.A. ... în materia (dec. civ. 2658/A/2015 dos. 5265/117/2014), Tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei ... , în nume propriu cât și ca unică moștenitoare a defunctei ... .
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta ... , solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cauza să fie admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată și pârâtul MUNICIPIUL ... - PRIMARUL MUNICIPIULUI ... solicitând admiterea apelului și anularea în parte a sentinței.
Prin motivele de apel apelanta reclamantă a formulat următoarele critici:
- apelanta reclamantă are dreptul de a beneficia de prevederile Legii nr.368/2013 (art.I și art.II din lege) coroborat cu HG nr.89/2014 (art.22 indice 1), aspect confirmat de actele depuse la dosar și de cele reținute de instanța fondului;
- pentru a opera o justă compensare a imobilului în cauză a fost întocmită o expertiză de evaluare care a indicat ca valoare inițială a imobilului suma de 356.970 lei, expertul fiind solicitat să actualizeze la zi valoarea despăgubirilor încasate la momentul exproprierii, valoare calculată la 38.498,45 lei diferența dintre aceste valori reprezentând-o valoarea imobilului la care instanța de fond trebuia să dispună compensarea cu bunuri aparținând Municipiului ... , conform art.22 indice 1 din HG nr.89/2014;
- bazându-se pe un calcul greșit al valorii imobilului, neținându-se cont de probațiunea în cauză, instanța a acordat altceva decât s-a cerut, în detrimentul prevederilor legale, inclusiv a art.22 indice 2 din HG nr.89/2014 și în detrimentul dreptului apelantei de a beneficia de măsura compensării cu atribuire de bunuri echivalente valoric;
- scopul Legii nr.368/2013 este acela de a se da valoare dreptului de proprietate în integralitatea sa, nu doar formal, motiv pentru care o compensare valorică trebuie făcută la justa valoare a imobilelor preluate și nicidecum constituirea unor noi dosare prin puncte, atâta timp cât este dovedit că există bunuri apte pentru compensare, prin urmare solicită admiterea cererii, compensarea imobilului care a făcut obiectul Dispoziției Primarului Municipiului ... nr.1101/2010 la justa sa valoare de 318.467 lei cu imobilele situate în ... , ... ... ... ... ... , astfel cum acestea au rezultat ca urmare a cercetării judecătorești a se încadra în prevederile legale ca fiind apte pentru compensare.
În drept s-a invocat art.466 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelantul pârât MUNICIPIUL ... - PRIMARUL MUNICIPIULUI ... prin motivele din apel, a formulat următoarele critici: imobilele menționate de apelanta reclamantă nu sunt cuprinse în inventarul întocmit în baza Legii nr.165/2013, ele se află în proprietatea Statului Român și în administrarea Consiliului Local al Municipiului ... , ca atare nu sunt disponibile pentru a fi oferite în compensare, mai mult sunt închiriate unor persoane fizice cu contracte de închiriere valabile, ca atare, raportat la prevederile art.9 din Legea nr.10/2001, nu sunt libere de sarcini.
În drept s-a invocat Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Prin întâmpinare, apelanta reclamantă a solicitat respingerea apelului pârâtului, cu motivarea că sunt aplicabile prevederile Legii nr.368/2013, dosarul fiind la momentul solicitării la entitatea vizată de art.II din lege, ca atare sunt îndeplinite în cauză toate condițiile pentru atribuirea în compensare a unor bunuri provenite din domeniul public sau privat al Municipiului ... , astfel cum Legea nr.165/2013 impune în mod imperativ a se face, inclusiv prevederile HG nr.89/2014; în fața instanței de fond s-a dovedit că municipiul dispune de bunuri care pot fi atribuite ca echivalent valoric foștilor proprietari, iar întocmirea completă a situației lunare a bunurilor este o obligație, nicidecum o opțiune a municipalității, obligație încălcată cu știință, contrar normelor cuprinse în HG nr.89/2014 la art. 22 indice 1. Intimata susține totodată că apelul pârâtului nu are vreun temei legal referitor la soluția instanței de fond, acesta încălcând limitele efectului devolutiv, motiv pentru care invocă excepția inadmisibilității apelului.
Examinând excepția de inadmisibilitate invocată de către apelanta reclamantă, precum și sentința apelată, prin prisma motivelor de apel învederate de ambele părți litigante, instanța de apel a constatat următoarele:
În primul rând excepția privind inadmisibilitatea apelului declarat de pârâtul Primarul Municipiului ... este nefondată, nesubzistând motive pentru a se da curs cererii apelantei reclamante în sensul respingerii apelului pârâtului ca fiind inadmisibil, acesta supunând judecății problemele de fapt și de drept enumerate în cererea de apel, în limitele cărora se rejudecă fondul în aplicarea dispozițiilor art.477 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Cât privește fondul pricinii, este de reținut că scopul Legii nr.10/2001 este unul reparator, acela ca imobilele preluate abuziv să se restituie în natură sau în echivalent, atunci când restituirea în natură nu mai este posibilă, iar conform art.1 alin.1 teza I din Legea nr.165/2013 măsurile compensatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către autoritatea investită prin lege cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută de Capitolul III. Reclamantele au calitate de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul indicat în acțiune, iar pentru persoanele cărora le-a fost deja constatată îndreptățirea la despăgubiri în temeiul Legii nr.10/2001, art.II din Legea nr.368/2013 prevede posibilitatea opțiunii returnării dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, în vederea restituirii în natură sau prin compensare cu alte bunuri, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei din urmă legi, iar în cauza de față, reclamantele au solicitat a le fi acordate bunuri în compensare.
Acordarea măsurii reparatorii prin compensare cu bunuri depinde de situația juridică prezentă a imobilelor solicitate a fi restituite în compensare, respectiv de posibilitatea concretă de a se da eficiență acestei solicitări.
În speță, prin adresa nr.4532 din 6 mai 2015, Primăria Municipiului ... a comunicat instanței de fond că imobilele situate în ... , ... ... ... ... ... ... ... se află în proprietatea Statului Român și în administrarea Consiliului Local al Municipiului ... , nefiind revendicate de alte persoane. Emitentul adresei a precizat totodată că imobilele menționate nu sunt cuprinse în inventarul întocmit în baza Legii nr.165/2013, sunt închiriate unor persoane fizice în baza unor contracte de închiriere valabile, nefiind disponibile spre a fi oferite în compensare (fila 107 din dosarul tribunalului).
Dintre cele opt imobile cuprinse în adresa mai sus indicată, șase imobile respectiv cele situate în ... pe strada ... ... ... ... ... ... ... , strada ... ... , strada ... ... , strada ... ... , strada ... ... și strada ... ... se află în proprietatea Statului Român și în administrarea Primăriei Municipiului ... , iar două imobile - strada ... ... și strada ... ... - se află în proprietatea unor persoane fizice, aspect consemnat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de inginer ... și totodată reliefat ulterior de Primăria Municipiului ... în cadrul adresei nr.1717 din 22.02.2016 (fila 211) situația fiind pusă în evidență și de colile de carte funciară existente în dosarul instanței de fond.
Apelanta reclamantă și-a exprimat opțiunea pentru apartamentul nr.55 situat pe strada ... ... - înscris în cartea funciară nr.... cu nr.top.... și nr.top.... (fila 283) -, apartamentul nr.... de pe strada ... - înscris în cartea funciară nr.... cu nr.top. (fila 298)-, apartamentul nr…. de pe strada … - înscris în CF nr…. cu nr.top….. (fila 308) - și respectiv imobilul situat pe strada …- înscris în CF vechi nr.... cu nr.top.... (fila 313).
Dintre imobilele solicitate în compensare, instanța de fond a admis cererea doar pentru imobilul situat pe …, alături de care a fost cuprins și imobilul situat pe strada ... ... , deși pentru acesta din urmă nu a existat formulată vreo opțiune.
Din perspectiva prevederilor art.1 alin.1 teza 1 din Legea nr.185/2013, în absența acordului persoanei îndreptățite, o atare soluție apare ca fiind eronată, impunându-se înlăturarea acestui imobil din dispozitivul sentinței, criticile formulate de reclamantă fiind întemeiate.
Apoi, atâta timp cât celelalte trei imobile solicitate constituie proprietatea Statului Român, ele fiind aflate actualmente în administrarea Primăriei Municipiului ... , nu subzistă motive pentru a nu se da curs cererii apelantei reclamante privind înglobarea acestora în categoria celor care se impune a fi acordate în compensare.
Cuantificarea valorii respectivelor imobile se regăsește în raportul de expertiză despre care s-a făcut vorbire anterior și anume 79.500 lei pentru imobilul situat pe strada ... ... ... ... ... ... ... , 84.000 lei pentru imobilul situat pe strada … , 57.500 lei pentru imobilul situat pe strada ... ... , la care se adaugă valoarea de 99.500 lei pentru imobilul situat pe strada … .
Aceste valori ce totalizează suma de 320.600 lei urmează a fi comparate cu valoarea imobilului ce-a constituit proprietatea reclamantelor, de 318.476 lei, rezultând o diferență valorică de 2.124 lei, a cărei plată îi incumbă apelantei reclamante.
În contextul sus-arătat, trebuie a se reliefa că greșit instanța de fond a reținut suma de 259.281 lei ca și valoare în raport de care urma a fi făcută compararea, astfel valoarea imobilului aflat în discuție era de 356.970 lei din care urma a fi scăzută valoarea actualizată a despăgubirilor primite drept despăgubire în anul 1984, în cuantum de 38.493,45 lei. Această ultimă valoare apare consemnată de expert în completarea raportului de expertiză tehnică (fila 167), expertul specificând că în cazul în care suma de 87.798,50 lei se actualizează strict financiar, valoarea actualizată rezultă prin aplicarea indicelui mediu al prețurilor de consum din luna august 2015 față de anul 1984 comunicat de Institutul Național de Statistică - Direcția Județeană de Statistică Satu Mare: 87.798,50 leix4384,2949x10.000=38.493,45 lei. Inițial, totalizarea sumei primite se făcuse eronat ținându-se cont de faptul că aceasta în fapt reprezenta valoarea parțială a imobilului în momentul plății, potrivit precizărilor expertului.
Dat fiind situația expusă, față de noile valori astfel cum acestea apar reconfigurate, se impune înlăturarea din sentință și a dispoziției de menținere a propunerii de acordare de măsuri compensatorii prin puncte pentru diferența valorică de 33.781 lei, atâta timp cât imobilele identificate satisfac în întregime dreptul la compensare.
În considerarea tuturor argumentelor relevate mai sus, acțiunea dedusă judecății, cu completarea adusă acesteia la data de 27 februarie 2015, se impune a fi admisă în întregime.
Cât privește apelul pârâtului, acest apel va primi soluție de respingere, întrucât împrejurarea invocată de apelant în sensul că imobilele nu sunt disponibile pentru a fi oferite în compensare nu poate fi acceptată, având în vedere prevederile Legii nr.165/2013. Este adevărat că imobilele au făcut obiectul contractelor de închiriere depuse la dosarul instanței de fond, însă ele sunt libere în accepțiunea Legii nr.10/2001 și a Normelor de aplicare a acestei legi aprobate prin HG nr.250/2007, astfel că respectivele imobile sunt apte a servi la compensarea apelantei reclamante conform dispozițiilor art.1 alin.2 teza 1 din Legea nr.165/2013. În același context trebuie a se face precizarea că nu prezintă relevanță că imobilele fac obiectul unor contracte de închiriere către terțe persoane, deoarece astfel de convenții nu valorează o translație a proprietății, imobilele au rămas în patrimoniul Statului și în administrarea autorității locale, neexistând prin urmare impedimente la compensare din perspectiva dispozițiilor art.14 din lege.
Față de considerentele ce preced, instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de apelanta reclamantă, iar în baza dispozițiilor art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin.2 din Codul de procedură civilă, a admis apelul reclamantei, sentința apelată fiind schimbată în parte conform dispozitivului prezentei decizii, celelalte dispoziții ale sentinței fiind păstrate.
S-a constatat totodată că partea care a câștigat procesul nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă.
| ← Contestaţie în anulare exercitată împotriva unei hotărâri... | Expropriere. titularul dreptului . Jurisprudență Exproprieri → |
|---|
