Neîndeplinirea condiţiilor prescripţiei achizitive, viciul precarităţii
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 6 din data de 09.01.2017
DECIZIA CIVILĂ NR.6
Data - 09.01.2017
Autor - Carmen Ionela Ursachi
Domeniu asociat: Uzucapiune (Prescripția achizitivă)
Titlu - neîndeplinirea condițiilor prescripției achizitive, viciul precarității
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei P sub nr. XXX la data de 09.11.2015 reclamanții NC și NM au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul P prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 300 m.p., situat în Municipiul P, XXX, județul Prahova, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că de la data de 29 martie 1977, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. XXX de Biroul notariatului de Stat al Județului Prahova și transcris sub nr. XXX, au intrat in posesia imobilului situat în municipiul P, XXX, compus dintr-o construcție din paianță cu două camere, bucătărie și baie, în suprafață construită de 49,52 mp, pe un teren pe care această construcție este amplasată, teren în suprafață de 200 mp. De la momentul achiziționării locuinței de la foștii proprietari, au învederat reclamanții, au aflat, lucru care s-a precizat in contractul de vânzare - cumpărare, faptul că suprafața de 200 mp aferentă clădirii cumpărate nu face obiectul vânzării, întrucât conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 a fost trecută în proprietatea statului. Reclamanții au arătat că de la momentul achiziționării imobilului și până în prezent, terenul este în suprafață de 300 mp, suprafața de teren este împrejmuită cu gard, aceștia comportându-se ca adevărați proprietari, stăpânind teren în mod public, continuu, netulburați și fără a avea vreun litigiu atât cu Primăria Municipiului P sau cu vreun vecin. Reclamanții au mai precizat că față de suprafața de 200 mp, ce a fost menționată în actul de vânzare - cumpărare, pe latura de Sud, latură învecinată cu CM (imobil ce a aparținut numitului M M.), mai aveau în stăpânire în continuare suprafața de 100 mp, fiind împrejmuit cu gard și stăpânit ca adevărați proprietari ai lui.
În drept au fost invocate disp. art. art. 480, art. 1890 Vechiul Cod Civil.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu expertiza specialitatea topografie și proba testimonială cu un martor la cererea reclamanților.
În urma probelor administrate, Judecătoria P a pronunțat sentința civilă nr. 5931/15.06.2016 prin care a admis acțiunea, a constatat că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în P, XXX, jud. Prahova constând în suprafața de 295 mp, teren intravilan evidențiat pe planul de situație prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 1, astfel cum a fost identificat, măsurat și evidențiat prin raportul de expertiză specialitatea topografie și schiței de plan anexă acestuia, întocmit în cauză de expert topo Neagu Nicu, drept de proprietate intervenit ca efect al uzucapiunii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XXX/29.03.1977 de Biroul Notariatului de Stat al Județului Prahova și transcris sub nr. XXX (fila 7 dosar) reclamanții NC și NM au dobândit de la XXX proprietatea asupra locuinței situată în P, XXX, jud. Prahova, construcție din paianță, acoperită cu carton, compusă din 2 camere, bucătărie și hol, în suprafață construită de 49,52 mp, situată pe un teren în suprafață de 200 mp, având ca vecinătăți: la Nord cu T.A., la Sud cu M.M., la Vest cu J. G. si la Est cu str. XXX, terenul aferent clădirii nefăcând obiectul vânzării și trecând în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. A mai observat prima instanță că în prezent reclamanții figurează în evidențele Primăriei cu imobilul situat în P, XXX, jud. Prahova, format din clădire în suprafață de 49,52 mp și teren în folosință în suprafață de 200 mp, având valoare de impozitare și achitând taxele la zi, conform adresei de rol fiscal nr. 123947/26.11.2015 (fila 10 dosar) emisă de Primăria P. De asemenea, prima instanță a constatat - din declarația martorului TMC, audiat în cauză la cererea reclamanților - că reclamanții au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar încă de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv anul 1977, după ce au cumpărat, reclamanții construind o altă locuință, care există și în prezent, terenul fiind împrejmuit pe toate laturile, împrejmuiri care au existat dintotdeauna. Totodată, prima instanță a observat din adresa aflată la fila 43 dosar (nr. 73/1.02.2016 emisă de Municipiul P-Direcția Gestiune Patrimoniu) că în perioada 1999 - 2008 limitele proprietății imobilului XXX sunt neschimbate, iar din verificările specializate nu s-au identificat notificări formulate în conformitate cu Legile nr. 10/2001, nr. 247/2005, 18/1991, aceleași mențiuni fiind inserate de către pârât și în adresa aflată la fila 23 dosar (nr. 22542/15.12.2015)
În continuare, analizând în drept cererea reclamanților, prima instanță a reținut că prin definiție, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al posesiei utile asupra acelui bun, un interval de timp determinat de lege. Iar, conform art. 1890 din vechiul Cod civil, ca regulă specială, dobândirea dreptului de proprietate este posibilă prin simpla exercitare a posesiei utile timp de 30 de ani, fără ca persoana care posedă să fie ținută a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință. Singurele condiții necesare și suficiente pentru a uzucapa sunt exercitarea unei posesii utile timp de 30 ani, fie aceasta chiar și de rea-credință și fără vreun titlu. Prescripția achizitivă este efectul unei posesii utile, ce presupune ca posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată și sun nume de proprietar. Ca atare, prescripția achizitivă operează ca o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate și se justifică prin pasivitatea sa, timp îndelungat, lăsând bunul în posesia altuia. Acțiunea în uzucapiune este o acțiune reală și poate fi introdusă în instanță de către orice persoană care pretinde că a exercitat o posesiune utilă asupra unui imobil timp de 30 de ani, chemând în judecată adevăratul proprietar al imobilului cu privire la care se invocă uzucapiunea. Potrivit art. 1846 Cod civil, orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 Cod civil, ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Potrivit art. 111 Cod proc.civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Față de starea de fapt reținută și de dispozițiile legale incidente în cauză, prima instanță a apreciat că reclamanții au făcut dovada exercitării unei astfel de posesii, motiv pentru care a admis în parte acțiunea și a constatat că sunt proprietarii imobilului situat în P, XXX, jud. Prahova.
Împotriva sentinței civile nr. 5931/15.06.2016 pronunțată de Judecătoria P a declarat apel pârâtul Municipiul P criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond , iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile de uzucapiune prevăzut de lege.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil, reprezintă o sancțiune îndreptata împotriva fostului proprietar neglijent. Ca atare, este necesar ca acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, să fie soluționată în contradictoriu cu fostul proprietar, iar în speță, nu rezulta că apelantul pârât Municipiul P, prin Primar, este titularul dreptului de proprietate asupra terenului ce interesează cauza de față și că acesta face parte din domeniul public sau din domeniul privat al orașului, intimații reclamanți neatașând la dosar niciun titlu care să legitimeze calitatea de proprietar a pârâtului, astfel încât apelantul pârât nu are calitate procesual pasivă în cauză.
Totodată, apelantul pârât arată că prin cererea de chemare in judecata,intimații reclamanți au solicitat instanței de judecată să constate că sunt proprietari ai imobilului din str. Castanilor nr. 12, jud. Prahova ca efect al uzucapiunii, astfel încât, în speță, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse, întrucât intimații reclamanți nu u dovedit posesia continuă, sub nume de proprietar și netulburată, împrejurare față de care se impune admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. XXX la data de 07.10.2016.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare, însă s-au prezentat în instanță prin apărător, solicitând proba cu înscrisuri și respingerea apelului formulat.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul apreciază că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește primul motiv de apel privitor la lipsa calității procesual pasivă a apelantului pârât, tribunalul îl apreciază nefondat, întrucât din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. XXX/29.03.1977 de Biroul Notariatului de Stat al Județului Prahova, rezultă că terenul pentru care se solicită de către intimații reclamanții dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată a fost primit în foloșință de către intimații reclamanți, nefăcând obiectul vânzării, ci trecând în proprietatea statului, conform art. 30 din legea nr. 58/1974. Rezultă deci, că Statul Român - prin organele administrative teritoriale (CAP la data încheierii contractului de vânzare cumpărare)- a devenit proprietarul suprafeței de 200 mp prin efectul legii, independent de înregistrarea sau nu a acestei suprafețe de teren în evidentele sale.
În față de cele mai sus arătate este lesne de prezumat că încă din anul 1977 intimații reclamanți au stăpânit suprafața de 295 m.p. cu titlu de lot în folosință, iar din actele dosarului nu rezultă că intimații reclamanți au formulat cerere de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate în baza legii 18/1991, dar nici vânzătorii sau moștenitorii vânzătorilor XXX nu au formulat astfel de cereri. În acest context terenul nu mai poate fi atribuit altor persoane în temeiul legii 18/1991, astfel încât, în prezent, terenul ce formează obiectul prezentului dosar este de drept în proprietatea privată a Municipiului P și astfel, acest apelant pârât are calitate procesuală pasivă în acțiunea privind dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se constata că intimații reclamanți au dobândit suprafata de 295 mp, tribunalul îl apreciază întemeiat, deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XXX/29.03.1977 de Biroul Notariatului de Stat al Județului Prahova, intimații reclamanți au cumpărat de la XXX ";una locuință, situată în P, XXX, jud. Prahova, compusă din două camere, bucătărie și hol, în suprafață construită de 49,52 mp, pe terenul în suprafață de 200 m.p…… care trece în proprietatea statului în baza art.30 din Legea 58/1974";. Astfel, intimații reclamanți au cunoscut că nu cumpără și terenul, ci acesta, le este atribuit cu titlu de lot în folosință.
Potrivit art. 9 din Costituția României din 1965 ,,Lotul de pământ aflat, potrivit statutului cooperativelor agricole de producție, în folosința gospodăriilor familiale ale tăranilor cooperatori, constituie proprietate cooperatistă. Casa de locuit și construcțiile gospodărești, terenul pe care acestea se află, precum și, potrivit statutului cooperativelor agricole, animalele de producție și inventarul agricol mărunt, constituie proprietate personală a țăranilor cooperatori,,.
Conform art.5 din Statul cooperativei agricole de producție,,constituie proprietate personala a membrilor cooperatori casa de locuit și construcțiile gospodărești anexe precum și terenul pe care se aflau acestea, fără a putea depăși 800 mp,,. Prevederea menționată a fost păstrată prin Statutul CAP din anul 1972, dar a fost modificată prin Statutul CAP din anul 1977. Potrivit acestuia din urma, suprafața ce constituia proprietate personala a membrilor cooperatori și pe care se afla casa de locuit cu anexele aferente nu putea depăși 250 mp. Diferențele de teren dintre suprafețele de teren de 800mp, prevăzute de dispozițiile statutelor anterioare și suprafața de 250 mp, stabilită prin Statutul CAP din anul 1977 (și reluată prin Statutul CAP din anul 1983) au devenit proprietatea CAP, putând fi date în folosința membrilor cooperatori. Restrângerea suprafeței terenului pe care se afla casa de locuit cu anexele aferente a survenit ca urmare a necesității de a corela diferite acte normative care reglementau acest domeniu, în concret, modificarea prevederilor Statutului CAP din anul 1977 s-a datorat intervenirii Legii nr. 58/1974 care stipula că loturile necesare pentru construirea de locuințe nu pot depăși suprafața de 250 mp.
Pentru a putea dobândi proprietatea prin uzucapiune se cere ca pe toată durata prevăzută de lege, 30 de ani conform art. 1890 C. civ., să se exercite o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, prescripția achizitivă fiind o sancțiune prevăzută de legea civilă pentru proprietarul nediligent care se desesizează de bunul său pe o perioadă mare de timp.
În cauză, Tribunalul reține faptul vicierii posesiei exercitate de către intimații reclamanți prin precaritate, posesia nefiind public exercitată și sub nume de proprietar, conform art. 1853 și art. 1856 C. civ. din 1864, pe toată perioada cerută de lege, întrucât terenul fiind cooperativizat în perioada 1959-1989 și lucrat de membrii cooperativei agricole de producție, în această perioadă intimații reclamanți nu au avut decât folosința terenului în discuție aflat în CAP, posesia nefiind exercitată sub nume de proprietar.
În condițiile în care intimații reclamanți au folosit suprafața de 295 mp care era în patrimoniul CAP- ului, cu acordul acestei unități, posesia asupra acestei suprafețe de teren nu a fost exercitată sub nume de proprietar, fiind lovită de viciul precarității, conform art. 1853 C.civ. din 1864.
Este foarte probabil că după căderea regimului comunist intimații reclamanți să-și fi manifestat atitudinea de adevărați proprietari și nu de simpli detentori al terenului aferent casei de locuit, însă față de această posibilitate, tribunalul observă că termenul prescripției achizitive pentru intimații reclamanți a început să curgă la data de 27.12.1989 (când au fost abrogate Legile 58 și 59/1974), putând fi considerat împlinit la 28.12.2019, rezultând că în acest caz nu este îndeplinită condiția perioadei de timp pentru a se constata că intimații reclamanți au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 295 mp.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că instanța de fond nu a aplicat în mod corect dispozițiile incidente în cauză în ceea ce privește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea interveni uzucapiunea de 30 de ani, în baza art. 480 c.pr.civ., va admite apelul și va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
| ← Expropriere. titularul dreptului . Jurisprudență Exproprieri | Răspundere contractuală. Jurisprudență Contracte → |
|---|
