Contestaţie ia executare. Reactualizarea valorii bunurilor atribuite contestatoarei. Condiţii de admisibilitate

C. proc. civ., art. 399 C. civ., art. 1100

în situaţia în care executarea silită s-a pornit în baza unui titlu executoriu cu obligare alternativă, debitorul este obligat să execute mai întâi prestaţia principală (în natură) şi, numai dacă acest lucru nu mai este posibil, se procedează la executarea prin echivalent.

Pe calea contestaţiei la executare nu se poate repune în discuţie situaţia de fapt reţinută definitiv, cu putere de lucru judecat, ci doar situaţii ivite ulterior (fapta debitorului de a înstrăina sau ascunde bunurile atribuite în natură creditorului).

In această din urmă situaţie, este admisibilă cererea de reactualizare a valorii bunurilor, întrucât creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datorează şi nici o valoare de înlocuire mai mică decât cea reală.

Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 41 din 11 ianuarie 1993

Prin sentinţa civilă nr. 4108 din 2 iulie 1992, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatoarea P.I., împotriva intimatului A.C., privind executarea sentinţei civile nr. 368/1990 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, atâta vreme cât în sentinţa civilă nr. 368/1990, definitivă, s-a stabilit ca debitorul să predea bunurile mobile în natură sau contravaloarea lor, această din urmă valoare a bunurilor are putere de lucru judecat şi nu este admisibil a fi modificată pe calea contestaţiei la executare.

Drept urmare, contestaţia formulată de P.I. a fost respinsă ca inadmisibilă, faţă de dispoziţiile art. 400 C. proc. civ.

împotriva sentinţei a declarat recurs contestatoarea P.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemenicie, întrucât art. 399 şi urm. C. proc. civ. permit persoanei vătămate prin executare să o conteste; debitorul, prin fapte ulterioare pronunţării sentinţei (ce constituie titlul executoriu), i-a produs un prejudiciu, pentru că a ascuns bunurile ce a fost obligat să le restituie în natură; nu poate fi obligată să accepte sumele de bani la nivelul anului 1990, cum s-a stabilit în titlul executoriu, ci trebuie obligat debitorul să-i ofere valoarea actuală a bunurilor care, prin fapta lui, cu rea-credinţă, le-a înstrăinat, deşi ştia că are obligaţia să le restituie în natură.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 399 C. proc. civ., „orice executare silită se poate contesta de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”. Or, prin contestaţia formulată, recurenta a invocat că, prin fapte ulterioare rămânerii definitive a sentinţei ce constituie titlul executoriu, intimatul i-a produs „o vătămare”, un prejudiciu, constând în aceea că a ascuns şi a vândut bunurile pe care a fost obligat să I le restituie în natură şi că îi oferă un echivalent bănesc ce nu se situează la preţurile actuale pentru aceste bunuri. în cadrul unei contestaţii împotriva executării silite, instanţa nu poate să cerceteze şi să reţină decât fapte şi împrejurări ce sunt ulterioare hotărârii ce se execută.

Pentru aceste considerente, contestaţia formulată este admisibilă.

Tribunalul apreciază că ar fi inechitabil să oblige un creditor să primească echivalentul bănesc a unor bunuri evaluate la preţurile practicate în anul 1990, în situaţia când se stabileşte că debitorul, cu rea-credinţă, a ascuns şi a înstrăinat bunurile. De altfel, art. 1100 C. civ. prevede că: „Creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datoreşte (...)”. Deci, urmează a se stabili, prin orice mijloc de probă, cauzele pentru care intimatul debitor nu poate să-şi îndeplinească obligaţia de a restitui, în natură, bunurile.

întrucât instanţa nu s-a pronunţat pe fondul cauzei cu care a fost învestită, tribunalul, conform art. 312 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul şi a casat sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestaţie ia executare. Reactualizarea valorii bunurilor atribuite contestatoarei. Condiţii de admisibilitate