Judecata. Contestaţie la executare. Incompatibilitate. Cazuri în care poate fi constatată
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 24
Potrivit art. 24 C. proc. Civ., judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.
Incompatibilitatea este limitată de lege numai la cazurile menţionate şi se referă la judecătorii care au judecat fondul pricinii.
De aceea, judecătorul care, într-un prim ciclu procesual, a participat la pronunţarea deciziei prin care s-a admis recursul contestatorilor şi s-a casat hotărârea instanţei de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, nu este incompatibil de a mai participa în completul ce a pronunţat decizia împotriva sentinţei date la rejudecare, întrucât în prima decizie nu a fost antamat fondul litigiului, ci s-a rezolvat numai problema tardivităţii introducerii contestaţiei la executare.
C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2363 din 21 octombrie 1993
Prin contestaţia introdusă la data de 25 august 1990, S.I. şi S.A.R., în calitate de reprezentanţi legali ai minorei S.R.G., precum şi S.R.M. au solicitat, în contradictoriu cu C.E.C., sucursala judeţeană Prahova, anularea formelor de executare silită întocmite de executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Ploieşti, în dosarul de executare nr. 449/1989, prin care a fost vândut la licitaţie publică apartamentul nr. 8, situat în Ploieşti.
în motivarea contestaţiei se arată că apartamentul a aparţinut contestatoarei S.R.M. şi minorei S.R.G., în calitate de moştenitoare a tatălui său, S.M., decedat la 18 ianuarie 1980, şi a fost vândut cu încălcarea drepturilor legale ale minorei şi prin nerespectarea dispoziţiilor Decretului nr. 221/1960.
în fond, după o primă casare cu trimitere, Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 6423 din 20 septembrie 1991, a admis contestaţia şi a dispus anularea formelor de executare, cu motivarea că au fost întocmite prin încălcarea prevederilor Decretului nr. 221/1960 privind afişarea publicaţiilor de vânzare şi, în plus, nu s-au respectat interesele legale ale minorei S.R.G.
Tribunalul judeţean Prahova, secţia civilă, prin decizia nr. 776 din 13 aprilie 1992, a respins ca nefondat recursul declarat de C.E.C., sucursala judeţeană Prahova.
împotriva acestor hotărâri, procurorul general a declarat recurs, criticându-le ca fiind vădit netemeinice şi pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, pentru care se impune casarea lor şi trimiterea cauzei spre rejudecare. în motivarea recursului s-a arătat, printre altele, că au fost încălcate prevederile art. 24 C. proc. civ., prin aceea că unul din membrii completului de judecată ce a participat la pronunţarea deciziei era incompatibil.
Critica nu este întemeiată.
Potrivit art. 24 C. proc. civ., judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.
Incompatibilitatea este limitată de lege numai la cazurile menţionate şi se referă la acei judecători care au judecat fondul pricinii. Faptul că unul din judecători a participat şi la pronunţarea deciziei nr. 1000 din 28 mai 1991 a Tribunalului judeţean Prahova, prin care s-a admis recursul contestatorilor şi s-a casat hotărârea instanţei de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, nu îl face incompatibil de a mai participa în completul ce a pronunţat decizia atacată, întrucât în prima decizie nu a fost antamat fondul litigiului, ci s-a rezolvat numai problema tardivităţii introducerii contestaţiei.
Ca atare, critica formulată prin recursul extraordinar nu este întemeiată.
| ← Contestaţie la executare. Condiţii de aplicare | Contestaţie ia executare. Reactualizarea valorii bunurilor... → |
|---|
