Contestaţie la executare. Ordonanţă preşedinţială. Condiţii
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 399, art. 581
Simpla folosinţă a spaţiului în litigiu (folosinţă transmisă pentru calitatea de foste salariate) nu constituie un drept locativ.
Atât timp cât cele două contestatoare au la dispoziţie calea dreptului comun pentru constituirea şi recunoaşterea dreptului lor locativ, nu pot beneficia de calea specială ce o constituie contestaţia la executare.
Trib. Bucureşti, secţia comercială, decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1993
Prin sentinţa civilă nr. 9095 din 20 noiembrie 1992 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, s-a admis contestaţia la executare formulată de contesta-toarele E.A. şi M.A. împotriva formelor de executare silită a deciziei civile nr. 774 din 1 septembrie 1992 a Tribunalului municipiului Bucureşti, secţia comercială, s-au anulat formele de executare silită, respingându-se cererea reconvenţională de evacuare formulată de SC A.I. SRL, precum şi cererea reconvenţională de evacuare formulată de intimata SC A. SRL, societate ce pornise executarea pentru spaţiul comercial în litigiu.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a avut în vedere că decizia civilă nr. 774 din 1 septembrie 1992 a Tribunalului municipiului Bucureşti, hotărârea ce constituie titlul executoriu în baza căruia s-a solicitat evacuarea de către SC A. SRL, se referă numai la numitul A.O., iar nu şi la contestatoarele M.A. şi E.A. De asemenea, aceeaşi instanţă a mai reţinut că SC A. SRL nu mai posedă vreun titlu locativ pentru spaţiul comercial în litigiu, contractul de închiriere nr. 47448/1990 fiind expirat (şi neprelungit), în sfârşit, s-a mai avut în vedere că cele două contestatoare au un drept de folosinţă a spaţiului, în calitatea lor de foste salariate ale magazinului de mezeluri-brânzeturi, situat în str. B., sectorul 1.
Pentru aceleaşi considerente, s-a apreciat că cererea de evacuare formulată de SC A. SRL, pe cale de ordonanţă preşedinţială, nu îndeplineşte
condiţiile obligatorii, cu referire specială la urgenţă, prevăzute de art. 581 C. Proc. Civ.
Cererea de intervenţie formulată de SC A.I. SRL, societate în care asociate sunt cele două contestatoare, a fost respinsă faţă de considerentul că aceasta s-a înfiinţat la 16 aprilie 1992, după data la care s-au născut raporturile juridice dintre părţile în litigiu.
împotriva sentinţei a declarat recurs SC A. SRL, aceasta susţinând, în esenţă, că în litigiu sunt întrunite condiţiile art. 581 C. Proc. Civ., că posedă titlu legal pentru spaţiul ce constituie obiectul executării silite şi, în sfârşit, că cele două intimate contestatoare nu au nici un titlu pe care să-l opună, acestea nefiind nici măcar foste salariate la întreprinderea de mezeluri-brânzeturi, ci numai foste salariate ale numitului A.O., persoană cu care recurenta a purtat litigiul pentru acelaşi spaţiu, pronunţându-se decizia civilă nr. 616 din 24 iunie 1992 a Tribunalului municipiului Bucureşti, secţia comercială. Tribunalul reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 616 din 24 iunie 1992 s-a statuat definitiv validitatea contractului de închiriere nr. 47448/1990, încheiat de recurenta SC A. SRL cu
I.C.R.A.L. H., unitatea din str. Bitoliei, spaţiul comercial fiind redistribuit potrivit prevederilor deciziei Primăriei municipiului Bucureşti, aplicabile până la data la care a intrat în vigoare decizia nr. 1017 din 1 noiembrie 1990.
în baza acestei hotărâri definitive, recurenta SC A. SRL a solicitat evacuarea pentru lipsă de titlu a numitului A.O., iar prin decizia civilă nr. 774 din 1 septembrie 1992, s-a dispus evacuarea acestuia din magazinul respectiv, hotărârea constituind titlu executoriu, astfel încât recurenta a pomit executarea la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti. Urmare acestei executări silite, s-a formulat contestaţie la executare de către E.A. şi M.A., în calitatea lor de deţinătoare a spaţiului comercial.
Este cunoscut faptul că instituţia contestaţiei la executare reprezintă mijlocul procedural prin care orice persoană interesată poate obţine anularea sau îndreptarea unor acte de executare sau chiar anularea întregului efect executoriu al unui titlu. Contestaţia la executare poate fi exercitată fie de către una din părţile implicate direct în executarea titlului, fie de terţe persoane care pretind că prin executare au fost lezate în dreptul lor.
Tribunalul consideră neîntemeiată contestaţia la executare, pentru motivele care urmează:
în primul rând, cele două contestatoare nu fac dovada dreptului ce le-a fost încălcat, întrucât simpla folosinţă a spaţiului în litigiu, folosinţă ce le-ar fi fost transmisă pentru calitatea lor de foste salariate, nu constituie un drept locativ pentru spaţiul comercial menţionat, lipsind un contract de închiriere sau un ordin de repartiţie emis de organele în drept ori o eventuală decizie de redistribuire a spaţiului comercial.
în al doilea rând, cele două intimate-contestatoare nu pot beneficia de calea specială ce o constituie instituţia contestaţiei la executare, atât timp cât acestea au la dispoziţie calea dreptului comun, atât pentru constituirea dreptului lor locativ, cât şi pentru recunoaşterea, eventuală, a acestuia.
Instanţa de executare are stabilite prin lege atribuţiuni precise, condiţii în care nu se poate transforma într-o instanţă care să analizeze fondul unui litigiu.
Cu referire la cererea de evacuare formulată de recurenta SC A. SRL, tribunalul reţine că în litigiu sunt întrunite condiţiile art. 581 C. Proc. Civ., prin aceea că aparenţa de drept aparţine recurentului pentru spaţiul din str. B., aparenţă că în prezent este expirat contractul de închiriere. De asemenea, este întrunită şi condiţia urgenţei, recurentul-contestator fiind păgubit prin întârzierea intrării în spaţiul ce i-a fost repartizat din noiembrie 1990 şi în folosinţa căruia nu a intrat până în prezent.
Faţă de situaţiile de drept şi de fapt analizate, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (2) lit. A) C. Proc. Civ., tribunalul a admis recursul declarat de SC A. SRL, a modificat sentinţa, în sensul că a respins contestaţia la executare şi a înlăturat anularea formelor de executare.
Instanţa a admis cererea reconvenţională şi a dispus evacuarea contestatorilor, cu execuţie vremelnică şi fără somaţie.
| ← Contestaţie ia executare. Reactualizarea valorii bunurilor... | Contestaţie la executare. Obligaţia instanţei de a se... → |
|---|
