Acţiune în anularea recunoaşterii de paternitate. Cerere de intervenţie formulată de pretinsul tată. Autoritate de lucru judecat
| Comentarii |
|
Autoritatea de lucru judecat intervine atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză juridică, între aceleaşi pălii, în aceeaşi calitate.
In speţă, există identitate de obiect - contestarea filiaţiei paterne, identitate de cauză juridică - dispoziţiile art. 58 C. fam. şi identitate de părţi. Cu toate acestea, acţiunea promovată de pârât este îndreptată împotriva minorului, mama acestuia apărând în proces numai ca reprezentanta lui legală. în acţiunea promovată de mamă, aceasta acţionează în nume propriu. Prin urmare, datorită calităţii lor procesuale distincte, nu există autoritate de lucru judecat.
Trib. Mediaş, Secţia civilă, decizia nr. 1360 din 4 iunie 1976, în Lege 4
Reclamanta M.A., în nume propriu, a introdus acţiune civilă împotriva pârâtului M.I., solicitând anularea menţiunii făcute în registrul de naşteri al Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Mediaş, privind pe minorul L.V., născut la 16 aprilie 1975, a numelui şi prenumelui tatălui minorului.
în motivare, reclamanta a arătat că, la data de 16 aprilie 1975, a născut pe minorul din cauză, în afara căsătoriei, şi că, din eroare, a fost recunoscut de către pârât, susţinând că l-a conceput pe minor cu numitul P.I. în timpul când concubinul (pârâtul M.I.) era internat în spital.
La data de 10 decembrie 1975, numitul P.I. a introdus o cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea acţiunii reclamantei, pe motivul că, pe de o parte, operează autoritatea de lucru judecat, iar în fond, pe considerentul că pârâtul a recunoscut paternitatea minorului, voluntar, la oficiul stării civile din cadrul Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Mediaş.
In motivare, intervenientul a susţinut că s-a mai soluţionat aceeaşi cauză, între aceleaşi părţi, prin sentinţa civilă nr. 2681/1975 a Judecătoriei Mediaş.
Din examinarea probelor administrate în cauză, s-au reţinut în fapt următoarele:
Reclamanta, cu mai mulţi ani în urmă, a stabilit cu pârâtul legături de concubinaj, reclamanta dând naştere la doi copii a căror paternitate a fost stabilită în persoana pârâtului, prin recunoaştere la comitetul executiv al consiliului popular.
La data de 16 aprilie 1975, reclamanta a născut al treilea copil, L.V., al cărui termen de concepţie se situează, conform art. 61 C. fam., între 16 iunie - 16 octombrie 1974, în care interval reclamanta trăia în concubinaj cu pârâtul, situaţie în care se află şi în prezent.
La 22 aprilie 1975, după naşterea copilului L.V., pârâtul s-a prezentat la comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Mediaş, la oficiul de stare civilă şi a făcut recunoaşterea paternităţii minorului, reclamanta atestând convieţuirea cu pârâtul, precum şi paternitatea pârâtului faţă de copil.
In baza accstor declaraţii, comitetul exccutiv al consiliului popular a consemnat paternitatea minorului L.V. în persoana pârâtului, făcând menţiunile de rigoare în registrul de născuţi.
La data de 1 octombrie 1975, reclamanta, în numele minorului L.V., a acţionat în judecată pc numitul P. I. pentru a fi declarat tată al minorului L.V. şi a i se încuviinţa ca minorul să poarte numele acestuia, apoi ca minorul să fie încredinţat reclamantei pentru creştere şi educare, iar P.I. să fie obligat a plăti minorului pensie de întreţinere.
Prin sentinţa civilă nr. 2426 din 16 octombrie 1975, pronunţată de Judecătoria Mediaş, rămasă definitivă, acţiunea a fost respinsă, motivat de faptul că filiaţia paternă a minorului era stabilită în persoana pârâtului M.I.
La 23 octombrie 1975, M.I. (pârât în cauza de faţă) a introdus acţiune civilă la Judecătoria Mediaş, chemând în judecată pe M.A. (reclamantă în prezentul litigiu) pentru anularea recunoaşterii paternităţii minorului făcută la data de 22 aprilie 1975 la Comitetul execu
tiv al Consiliului popular al municipiului Mediaş, motivat de faptul că s-a aflat în eroare de fapt, întrucât, ulterior recunoaşterii, a aflat că reclamanta l-a conceput pe minor cu alt bărbat.
In acea cauză, numitul P.I. - pretinsul tată al minorului - a introdus ccrere de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea acţiunii, invocând prescrierea dreptului la acţiune al pârâtului.
Prin sentinţa civilă nr. 2681 din 12 noiembrie 1975 a Judecătoriei Mediaş - definitivă acţiunea a fost respinsă, iar cererca de intervenţie admisă.
Pentru pronunţarea soluţiei de mai sus, s-a reţinut că, potrivit art. 57 alin. ultim C. fam., recunoaşterea paternităţii nu poate fi revocată şi, în temeiul art. 58 din acelaşi cod, acţiunea nu poate fi admisă, deoarece s-a dovedit că în perioada de concepţie a minorului părţile au trăit în concubinaj, întreţinând relaţii intime.
La data de 21 noiembrie 1975, reclamanta a introdus acţiunea civilă care face obiectul acestui proces.
Conform art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză juridică de către aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.
Din analiza conţinutului celor două cereri de chemare în judecată, s-a constatat identitatea de obiect (contestarea filiaţiei paterne) şi acceaşi cauză juridică (ambele se întemeiază pe dispoziţiile art. 58 C. fam.), lipsind însă identitatea părţilor sub aspectul calităţii lor proccsuale.
Astfel, acţiunea promovată de pârât, potrivit art. 58 alin. (1) C. fam., este îndreptată împotriva minorului, mama acestuia apărând în proccs numai ca reprezentanta lui legală.
In acţiunea promovată de mamă, conform art. 58 alin. (2) din acclaşi cod, accasta este titulară a dreptului de acţiune, acţionând în nume propriu.
Ca atare, neexistând îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 1201 C. civ., nu poate fi reţinută nici autoritatea de lucru judecat invocată, astfel că această excepţie a fost respinsă.
Procedându-se la soluţionarea în fond a cauzei, s-a reţinut că reclamanta nu a putut administra o dovadă neechivocă, în sensul că pârâtul este tatăl copilului şi, respectiv, că l-a conceput pe minor cu numitul P.I., motiv pentru care acţiunea reclamantei a fost respinsă şi, în consecinţă, a fost admisă ccrerca de intervenţie introdusă de P.I.
| ← Contestarea recunoaşterii de paternitate. Calitatea procesuală... | Titularul dreptului la acţiune în contestarea recunoaşterii... → |
|---|
