Acţiune în contestarea recunoaşterii paternităţii pornită de mama copilului. Sarcina probei. Mărturisirea pârâtului
| Comentarii |
|
Atunci când recunoaşterea paternităţii este contestată de mamă, de cel recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada paternităţii este în sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor săi. Mărturisirea pârâtului că recunoaşterea făcută nu corespunde realităţii nu este o probă suficientă pentru a-l exclude de la paternitate.
Trib. jud. Bihor, decizia civilă nr. 809 din 28 iunie 1974
La 23 octombrie 1973, A.R. a sesizat Judecătoria Oradea cu acţiune în contestarea recunoaşterii filiaţiei împotriva pârâtului I.S. şi a solicitat a se constata că recunoaşterea paternităţii minorului I.S.P. făcută de pârât în faţa delegatului de stare civilă nu corespunde adevărului, tatăl copilului fiind un alt bărbat.
în fapt, reclamanta a arătat că, în toamna anului 1867, a intrat în relaţii de concubinaj cu pârâtul, mutându-se în locuinţa acestuia,
situaţie care a durat până la sfârşitul anului 1969. începând din primăvara anului 1970, a întreţinut raporturi intime cu caracter de continuitate cu un alt bărbat, raporturi din care s-a născut, la data de 11 ianuarie 1971, minorul I.S.P. Pârâtul, în dorinţa de a o determina să reia relaţiile de concubinaj cu el, a făcut declaraţie de recunoaştere a paternităţii minorului în faţa delegatului de stare civilă, dar această recunoaştere nu corespunde adevărului.
Prin sentinţa civilă nr. 6799 din 14 decembrie 1974, Judecătoria Oradea a respins acţiunea reclamantei.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis, prin decizia civilă nr. 348 din 18 martie 1974, pronunţată de acest tribunal, cauza fiind reţinută pentru o nouă judecare.
Din actele şi lucrările dosarului s-a constatat că acţiunea reclamantei este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 58 C. fam., recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată. Dacă recunoaşterea este contestată de mamă, de ccl recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada paternităţii este în sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor săi.
In cauza de faţă, recunoaşterea fiind contestată de mamă, dovada că pârâtul este tatăl copilului cădea în sarcina acestuia.
In cursul procesului, pârâtul nu numai că nu a încercat să facă dovada că este tatăl copilului, ci, chiar de la început, a recunoscut că a făcut o recunoaştere nereală.
Aşa fiind, acţiunea reclamantei întruneşte toate condiţiile legale pentru a fi admisă.
In consecinţă şi pentru considerentele arătate, acţiunea a fost admisă ca fondată, constatându-se că pârâtul nu este tatăl copilului.
| ← Inadmisibilitatea contestării recunoaşterii copilului făcută... | Contestarea recunoaşterii de paternitate. Calitatea procesuală... → |
|---|
