Contestarea recunoaşterii de paternitate. Calitatea procesuală activă

Acţiunea în contestarea recunoaşterii de paternitate poate fi formulată de oricine dovedeşte un interes patrimonial sau nepatrimonial. Autorul unei recunoaşteri de paternitate neconforme cu realitatea este în măsură să o conteste, chiar dacă la data recunoaşterii nu s-a aflat în eroare.

C.A. Bucureşti, Secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 1077 din 23 septembrie 2005, în Jurisprudenţă naţională 2004-2005, p. 287-288

Prin sentinţa civilă nr. 3476 din 21 mai 2005, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis în parte acţiunea introdusă de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâţii P.M., P.S. şi Autoritatea Tutelară a Sectorului 6 Bucureşti şi, în consecinţă, a constatat că recunoaşterea reclamantului de paternitate a minorei nu corespunde realităţii, acesta nefiind tatăl copilului, şi s-a dispus ca minora să reia numele purtat

anterior stabilirii filiaţiei fată de reclamant.

Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea îndreptată împotriva pârâtului P.M. şi excepţia de inadmisibilitate formulată de pârâtă.

In considerentele hotărârii s-a reţinut că minora I.M.A. s-a născut la data de 8 martie 1998, fiica pârâtei P.S., copilul fiind recunoscut de către reclamant prin declaraţia dată la Oficiul stării civile din cadrul Primăriei Sectorului 3 Bucureşti, la data de 20 aprilie 1999. Recunoaşterea a fost înregistrată prin menţiune pe marginea actului de naştere al minorei.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1935 din 19 martie 2001, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a încuviinţat ca în viitor minora să poarte numele de familie al reclamantului.

Prima instanţă a reţinut din probele administrate că reclamantul a cunoscut-o pe pârâtă după naşterea copilului, respectiv în ianuarie

1999, şi, prin urmare, este obiectiv imposibil ca acesta să fie tatăl minorei, recunoaşterea fiind făcută în deplină cunoştinţă a faptului că nu este tatăl natural.

In speţă, instanţa a constatat că legătura de filiaţie dintre reclamant şi minoră a luat naştere anterior promovării acţiunii, aşa încât excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de pârâtă a fost privită ca nefondată şi respinsă ca atare.

Posibilitatea revocării mărturisirii de către autorul său pentru alte motive dccât eroarea de fapt, potrivit art. 1206 C. civ., este admisibilă, dat fiind că realitatea stării civile a persoanei interesează nu doar persoanele direct implicate, ci întreaga societate. Respectul faţă de viaţa de familie cere ca realitatea biologică să prevaleze în faţa unei ficţiuni juridice, prin care manifestarea de voinţă a reclamantului făcută în cunoştinţă de cauză a condus la recunoaşterea paternităţii.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, invocând greşita aplicare a prevederilor art. 58 C. fam.

Prin decizia civilă nr. 60 din 2 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a respins ca nefundat apelul declarat de pârâtă, reţinând, în esenţă, că în mod corect prima instanţă a constatat, din probele administrate, că intimatul nu este tatăl minorei, fapt recunoscut şi de către apelantă, care însă consideră eronat că a intervenit practic o adopţie prin recunoaşterea paternităţii.

Tribunalul a reţinut prevederile art. 58 C. fam. şi a invocat şi decizia C.E.D.O. /hotărârea din 7 februarie 2002), carc a stabilit că statul arc obligaţia pozitivă de a crca mijloace alternative carc să permită unei autorităţi independente să tranşeze chestiunea paterni-tătii în ccl mai scurt termen.

Accastă decizic a fost recurată, în termen legal, de către pârâtă, criticile fiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se, în esenţă, că nu îşi găsesc aplicarca în speţă prevederile art. 58 C. fam. şi că, la data recunoaşterii paternităţii, reclamantul avea certitudinea că actul său nu corespunde realităţii.

Recursul a fost respins ca nefundat de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin decizia nr. 1077 din 23 septembrie 2005.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, deşi recunoaşterea de paternitate este irevocabilă, ca poate fi totuşi contestată, atunci când nu corespunde adevărului [art. 58 alin. (1) C. fam.]. Prin urmare, a contesta nu se confundă cu a revoca, întrucât contestarea trebuie dovedită, pentru na arăta faptul că ca nu corespunde

adevărului, pe când revocarea se poate face unilateral, fară nici o justificare.

Recunoaşterea făcută de reclamant este extrajudiciară, fiind o mărturisire ce poate fi retractată, întrucât nu este efectuată în cadrul procesului de stabilire a paternităţii printr-o hotărâre judecătorească, trecută în puterea lucrului judecat, ce nu ar putea fi atacată dccât prin căile ordinare şi extraordinare de atac. Prevederile art. 58 alin. (1) C. fam. se referă tocmai la recunoaşterea extrajudiciară, text incident în speţă.

Acţiunea în contestarea recunoaşterii de paternitate poate fi formulată de orice persoană care dovedeşte un interes patrimonial sau nepatrimonial, în această situaţie aflându-se şi reclamantul. Autorul unei recunoaşteri de paternitate, neconformă cu realitatea, este îndreptăţit să o conteste, chiar dacă la data recunoaşterii nu s-a aflat în eroare.

A fost privită ca neîntemeiată susţinerea recurentei în sensul că reclamantul ar fi făcut practic o adopţie, întrucât acest act juridic presupune o anumită procedură cu caracter solemn şi îndeplinirea unor condiţii de către adoptator, iar, în speţă, reclamantul a înţeles doar să facă o declaraţie de recunoaştere a paternităţii, deşi nimic nu îl împiedica să urmeze procedura amintită.

Contestarea recunoaşterii de paternitate despre care vorbeşte art. 58 alin. (1) C. fam. presupune tocmai verificarea mărturisirii făcute prin eroare de fapt, la care se referă art. 1206 C. civ.

Acţiunea în contestarea recunoaşterii de paternitate intentată de reclamant, care a ştiut de la început că face o recunoaştere nereală, este admisibilă şi, în consccinţă, instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestarea recunoaşterii de paternitate. Calitatea procesuală activă