Acţiune având ca obiect „completarea” Dispoziţiei emise de Primar în procedura Legii nr. 10/2001. Principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 167 din data de 20.03.2013
Dacă formulările reclamantului din cererea de chemare în judecată sunt neclare sau confuze, fiind de natură a nu permite determinarea clară a obiectului și temeiului juridic al cererii deduse judecății, instanța, în virtutea rolului activ, are îndatorirea de a cere lămuriri și precizări, respectând regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili obiectul cererii și temeiul juridic al acesteia, fără ca prin aceasta să se poată considera că se încalcă principiul disponibilității.
Decizia civilă nr. 167 din 20.03.2013 a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Galați sub nr. 1548/121/2012, reclamantul S.I.E. a solicitat in contradictoriu cu pârâții P.M.G. si A.N.R.P. - C.C.S.D. la Legea nr. 10/2001, ca Primăria mun. G să precizeze in Dispoziția nr. 2819/SR/22.05.2006 ca acordarea de despăgubiri si de masuri reparatorii este făcuta atât pentru clădiri cat si pentru terenul din G, str. L. nr. …, iar A.N.R.P. - C.C.S.D. la Legea nr. 10/2001 sa dispună efectuarea evaluării si la clădirea respectiva cu consecința emiterii de titluri de despăgubire aferente întregului imobil.
În motivarea acțiunii a arătat ca prin Dispoziția nr. 2819/SR/22.05.2006 s-a propus acordarea de despăgubiri către beneficiara P.E., pentru imobilul situat in G., str. L. nr. …, cuantumul final al despăgubirilor urmând a fi stabilit de către C.C.S.D. la Legea nr. 10/2001 din cadrul A.N.R.P. La data de 23.09.2010 a intervenit intre reclamant si P.E. un contract de cesiune a drepturilor provenite din aceasta dispoziție.
Prin decizia nr. 9913/26.05.2011, C.C.S.D. la Legea nr. 10/2001 din cadrul A.N.R.P. a emis titlul de despăgubiri numai pentru terenul in suprafața de 788 mp, nu si pentru construcțiile care se aflau pe acest teren la momentul preluării de către stat, considerând ca Dispoziția nr. 2819/SR/22.05.2006 se refera doar la teren, nu si la construcții.
În drept a invocat disp. Legii nr. 10/2001, republicata.
Instanța, la termenul din data de 26.04.2012 a disjuns capătul de cerere privind stabilirea despăgubirilor si a dispus formarea unui nou dosar, prezentul dosar privind doar capotul de cerere îndreptat împotriva dispoziției nr. 2819/SR/22.05.2006.
Legal citată, parata Primăria mun. G, a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii formulate împotriva dispoziției nr. 2819/SR/22.05.2006, arătând ca termenul de contestație este de 30 de zile de la comunicarea dispoziției iar aceasta a fost comunicata beneficiarei la data de 15.06.2006, acțiunea fiind introdusa la data de 28.02.2012.
Prin sentința civilă nr. 844 din 26.04.2012 a Tribunalului Galați a fost admisă excepția invocată de pârâtă și, pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca fiind tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Legea nr. 10/2001, republicata nu prevede vreo procedura de completare a dispoziției primarului ci doar posibilitatea contestării acestor dispoziții, in termen de 30 de zile de la comunicare, instanța competenta fiind Tribunalul pe a cărui raza teritoriala se afla imobilul.
În această situație, prezenta acțiune nu poate fi decât o plângere împotriva dispoziției nr. 2819/SR/22.05.2006, dispoziție ce a fost comunicata persoanei îndreptățita la despăgubiri la data de 15.06.2006, așa cum rezulta din copia confirmării de primire de la fila 37.
Fata de aceste considerente, Tribunalul a constatat că acțiunea introdusa de reclamant la data de 28.02.2012, este formulata in afara termenului de 30 de zile arătat de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicata si, pe cale de consecință, a respins-o ca fiind tardivă.
Împotriva sentinței civile nr. 844 din 26.04.2012 a Tribunalului Galați a declarat recurs reclamantul criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență, recurentul a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă), instanța de fond apreciind în mod eronat, cu încălcarea principiului disponibilității părților, principiu potrivit căruia reclamantul stabilește cadrul procesual, că cererea dedusă judecății este o contestației împotriva dispoziției emise de P, în condițiile în care, în mod explicit, prin acțiune s-a solicitat completarea dispoziției emise de P. în procedura Legii nr. 10/2001, în baza actelor noi, descoperite după emiterea acesteia, acte care dovedesc existența pe terenul revendicat și a unor construcții cu privire la care dispoziția nu face nici un fel de referiri.
Pe de altă parte, recurentul consideră că, prin soluția adoptată, instanța de fond a încălcat însuși spiritul Legii nr. 10/2001, neluând în considerare intenția legiuitorului de la acel moment, respectiv aceea de a acorda persoanelor îndreptățite o reparație integrală a prejudiciului ce le-a fost cauzat prin deposedarea samavolnică de proprietățile pe care le aveau.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 167 din 20.03.2013, Curtea de Apel Galați a respins recursul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, a reținut următoarele:
Potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății..
Prin urmare, în raport de dispozițiile legale mai sus citate, instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.
Este esența principiului disponibilității părților în procesul civil, principiu care lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii atât cu privire la obiectul procesului cât și cu privire la persoanele cu care înțelege să își dispute obiectul procesului.
Cu toate acestea, dacă formulările reclamantului din cererea de chemare în judecată sunt neclare sau confuze, fiind de natură a nu permite determinarea clară a obiectului și temeiului juridic al cererii deduse judecății, instanța, în virtutea rolului activ, are îndatorirea de a cere lămuriri și precizări, respectând regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili obiectul cererii și temeiul juridic al acesteia, fără ca prin aceasta să se poată considera că se încalcă principiul disponibilității.
În speță, prin cererea dedusă judecății reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu parații P.M.G. si A.N.R.P. - C.C.S.D. la Legea nr. 10/2001, ca P.mun. G. sa precizeze in Dispoziția nr. …/SR/22.05.2006 ca acordarea de despăgubiri si de masuri reparatorii este făcuta atât pentru clădiri cat si pentru terenul din G., str. L. nr. … iar A.N.R.P. - C.C.S.D. la Legea nr. 10/2001 sa dispună efectuarea evaluării si la clădirea respectiva, cu consecința emiterii de titluri de despăgubire aferente întregului imobil.
În drept, acțiunea a fost întemeiată, generic, pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Față de exprimarea ambiguă folosită de reclamant în cuprinsul acțiunii, instanța de fond, în virtutea rolului activ, a încercat la termenele din data de 03.04.2012 și 26.04.2012, să stabilească cu exactitate cadrul procesual întrucât, în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, nu există nicio prevedere legală care să reglementeze o acțiune având ca obiect "completarea"; sau "explicitarea"; dispoziției emise de Primar ca răspuns la notificarea formulată de persoana îndreptățită, așa cum s-a solicitat de către reclamant.
Singura cale pe care poate fi verificată legalitatea unei asemenea dispoziții este contestația formulată împotriva acesteia în condițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, text care prevede că "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.";
Prin urmare, raportat la aceste dispoziții legale, în mod corect instanța de fond a calificat obiectul acțiunii ca fiind acela al unei contestații împotriva dispoziției nr. 2819/SR/22.05.2006 emisă de P.M.G.
Cum acțiune în "completarea"; sau "explicitarea"; dispoziției nu este reglementată de lege, neexistând cadrul procesual în care instanța învestită cu o astfel de cerere să poată proceda la completarea sau explicitarea dispozițiilor emise în procedura Legii nr. 10/2001, soarta unei asemenea acțiuni ar fi fost aceea a respingerii ca inadmisibile, situație ce ar fi fost, în mod evident, în detrimentul reclamantului.
De altfel, reclamantul nici nu a putut preciza temeiul de drept al cererii sale, indicarea cu titlu generic a prevederilor Legii nr. 10/2001 nefiind suficientă cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat deja, actul normativ menționat reglementează o procedură clară de contestare a dispozițiilor prin care sunt soluționate notificările, aceasta fiind calea contestației formulate în condițiile art. 26 alin. 3.
Față de toate aceste considerente, Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este legală, neputându-se reține încălcarea principiului disponibilității.
Nu a putut fi primită nici susținerea recurentului în sensul că hotărârea atacată ar fi contrară spiritului Legii nr. 10/2001 și voinței legiuitorului de a repara integral prejudiciul suferit de persoanele îndreptățite prin deposedarea samavolnică a acestora de proprietățile lor în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În opinia recurentului, situația construcțiilor aflate pe terenul pentru care a obținut despăgubiri trebuie analizată și lămurită, iar P. obligat să completeze dispoziția emisă cu privire la teren și cu dispoziții în privința construcțiilor, întrucât numai în felul acesta poate beneficia de o justă și completă despăgubire, așa cum s-a dorit de către legiuitor prin Legea nr. 10/2001.
Este de necontestat caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001 și voința legiuitorului de a asigura o reparare integrală a prejudiciului cauzat celor deposedați de proprietăți în perioada regimului comunist.
Reclamantul ignoră, însă, faptul că, pentru aceasta, legea a stabilit o procedură de soluționare a cererilor având ca obiect revendicarea proprietăților preluate abuziv de stat, procedură ce implică anumite termene, drepturi dar și obligații în sarcina părților implicate în aceasta, pe care el nu le-a respectat, neacordarea de despăgubiri pentru construcțiile existente pe terenul revendicat datorându-se culpei exclusive a reclamantului.
Astfel, potrivit art. 22 din Lege, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. Notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia.
În speță, Curtea a constatat că prin notificarea nr. 604/2001 adresată P.M.G., P.E. a solicitat, în mod expres și explicit, revendicarea terenului în suprafață de 1000 mp situat în G, strada L, nr. …, iar în cazul în care restituirea în natură a terenului nu este posibilă a solicitat despăgubiri bănești în sumă de 50.000 dolari.
Prin dispoziția nr. 2819/SR/22.05.2006, P.M.G. a răspuns solicitărilor notificatorului referitoare la teren în sensul că a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin notificarea formulată, P.E. nu a formulat nici un fel de pretenții cu privire la construcții, solicitarea vizând exclusiv terenul în suprafață de 1000 mp.
Împrejurarea că ulterior emiterii dispoziții, reclamantul a descoperit înscrisuri noi care probează, în opinia sa, existența pe teren a unor construcții, nu justifică solicitarea acestuia de a se completa, la 6 ani după emiterea sa, dispoziția Primarului, în sensul de a-i fi acordate despăgubiri și pentru acestea întrucât, pe de o parte, așa cum s-a arătat deja, procedura "completării"; dispoziției nu există, iar pe de altă parte nu a existat o cerere referitoare la construcții formulată în termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Chiar dacă spiritul Legii nr. 10/2001 este acela al reparației integrale a pagubei, acesta nu poate prevala în fața procedurilor reglementate de lege, proceduri obligatorii, pe care reclamantul nu le-a respectat.
Pentru toate aceste considerente, reținând ca fiind neîntemeiate criticile formulate de reclamant cu privire la legalitatea sentinței atacate și că, în mod corect instanța de fond a respins contestația formulată de reclamant ca fiind tardiv formulată, aceasta fiind introdusă la 6 ani de la emiterea dispoziției nr. 2819/SR/22.05.2006, deci cu mult după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea acesteia, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a respins recursul declarat de reclamant ca nefondat.
| ← Achitare. Fapta nu este prevăzută de legea penala. Probe... | Culpă comună. Ambele părţi, inculpatul şi victima, au... → |
|---|
