Culpă comună. Ambele părţi, inculpatul şi victima, au fiecare o culpă de 50% în producerea accidentului rutier.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 394 din data de 14.03.2013
Ambele părți, inculpatul și victima, au fiecare o culpă de 50% în producerea accidentului rutier.
Așa cum se stabilește și în cuprinsul raportului de expertiză victima avea obligația legală să traverseze drumul public doar prin locurile permise, respectiv pe marcajul pietonal.
Încălcarea acestei obligații atrage și culpa concurentă a victimei. La evidențierea acestei culpe contribuie și faptul că D.M. avea o alcoolemie de 1,40%o, conform raportului de necropsie medico-legală, stare care afectează atât capacitatea decizională cât și pe cea motrice.
Decizia penală nr.394/R/14.03.2013 a Curții de Apel Galați
Prin sentința penală nr.475/06.11.2012 a Judecătoriei Tecuci, a fost condamnat inculpatul P.R.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 172 alin. 2 cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b din codul penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.
În conformitate cu disp. art. 81, art.82 și art. 71 alin. 5 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale cu închisoarea și a celei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta sentință pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Conform art. 14 cod procedură civilă și art. 998 cod civil, a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul de răspundere civilă SC A.R. - A.V.I.G. S.A, să plătească următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile: suma de 320 000,00 lei părții civile D.M. (în nume propriu și ca reprezentant al numiților D.G. și C.D.L.) din care 20 000,00 lei reprezentând daune materiale și 300 000,00 lei reprezentând daune morale și suma de 2349,29 lei părții civile S.C.U. "Sf. A A"; G, cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
S-a luat act că S.M. "A.C."; T nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Onorariul apărătorului din oficiu ce a asistat pe inculpat la instanță, în sumă de 50,00 lei s-a stabilit a fi achitat către Baroul Tecuci din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1750,00 lei cu titlul de cheltuieli judiciare din care suma de 760,00 lei reprezentând costul raportului de necropsie medico-legală virată în contul S.C.U. "Sf. A.A."; G - Serviciul de Medicină Legală, cu nr. …. deschis la Trezoreria G, iar suma de 50,00 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
S-a reținut, printre altele, că în data de 05.08.2011, în jurul orelor 930 - 1000, inculpatul circula cu auto marca "Opel Corsa"; cu nr. de înmatriculare GL 07 -, pe bulevardul V. din T. La un moment dat, la intersecția b-dului V cu str. T.P., inculpatul a oprit mașina la semafor, așteptând culoarea verde. În momentul în care culoarea semaforului s-a schimbat în verde, inculpatul a pornit autoturismul și a efectuat manevra la dreapta, pentru a intra pe str. T.P. În același moment s-a angajat în traversarea străzii T.P., pe la trecerea de pietoni, marcată corespunzător, și victima D.M., semaforul indicând verde și pentru pietoni. În acest moment, inculpatul, datorită neatenției, nu a observat prezența pietonului decât prea târziu și în consecință a acroșat pe numita D.M., cu bara din față a autoturismului, aceasta fiind proiectată pe capota autoturismului și apoi pe carosabil, la o distanță de 3-4 m de trecerea de pietoni. Victima a fost transportată la S.M. "A.C."; T., apoi la S.C.U. "Sf. A A"; G, unde la data de 09.08.2011 a decedat. Conform concluziilor raportului de necropsie medico-legală nr. …/A3/10.08.2011, eliberat de către Serviciul Clinic de Medicină legală G, moartea numitei D.M. a fost violentă, ea s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio-cerebral grav, cu fractură fronto - parietală dreaptă, hematon subdural emisferic drept operat, hemoragie subarahnoidiană difuză, contuzii cerebrale, cerebeloase si în trunchiul cerebral, leziunile constatate la necropsie pot data din 05.08.2011 și au putut fi produse de către un autovehicul, basaculare și proiectare, în condițiile unui accident rutier; între leziuni și deces exista legătură directă de cauzalitate; iar în sângele recoltat la internare în spital s-a determinat alcool în concentrație de 1,40g%0.
Situația de fapt expusă mai sus este dovedită în cauză cu declarația martorei T.M., dată la instanță (fila 130 dosar instanță) din care rezultă că a văzut cum inculpatul a efectuat virajul la dreapta de pe B-dul V, spre str. T.P., cu o viteză foarte mică, după care s-a oprit lângă trecerea de pietoni (nu a apucase să treacă de ea), iar când a ajuns efectiv la fața locului a văzut victima căzută pe șosea, cu fața în sus, cu picioarele îndreptate spre trecerea de pietoni, în apropierea unei guri de canalizare, iar capul spre intersecția dinspre Profiriu, iar inculpatul se afla în stare de șoc. Aspectele declarate de martoră cu privire la locul impactului (trecere de pietoni) sunt confirmate și mențiunile din anunțul accidentului la 112. Astfel, din adresa nr. … din 31.05.2012 emisă de MAI, IPJ G, și procesul verbal de preluare a evenimentului rutier nr. 5334652/4 din 05.08.2011, ora 1005 rezultă că s-a anunțat la 112, evenimentul rutier ce a avut loc în T, în dreptul semafoarelor de la M.K., victima " călcată pe trecere de pietoni"; (fila 89 dosar instanță).
Deși impactul dintre mașină și victimă nu a fost văzut efectiv de martorii audiați în cauză - L.S, C.E., S.G.V., B.N. și M.G., martorul L.S. declarând chiar că nu a existat contact între mașină și victimă, că victima s-ar fi împiedicat și ar fi căzut singură, zgomotul produs de impact a fost sesizat de aceștia. În aceste condiții instanța urmează a înlătura ca nesinceră susținerea martorului L.S, și să rețină că a existat impact între mașina condusă de inculpat și victimă, motivat de faptul că, o simplă căzătură pe asfalt a unei persoane nu ar fi produs un zgomot atât de intens ce a putut fi auzit și de conducătorii auto ce așteptau la semafor. Astfel, martorul C.E. a declarat că a auzit o bufnitură în stânga (declarație fila 71), martora S.G.V. a declarat că a auzit un zgomot care i-a atras atenția, însă nu poate preciza dacă acesta a fost produs de impact, de frâne sau de lovirea a două mașini.
În timpul urmăririi penale, inculpatul P.R.C. a recunoscut, în declarația din 05.08.2011, menționată în procesul verbal de cercetare la fața locului, că după ce a efectuat virajul spre dreapta, la circa 3-4 de trecerea de pietoni, din partea dreapta s-a angajat în traversarea străzii o femeie, pe care nu a putut să o evite și a lovit-o cu bara din față a mașinii, aceasta căzând pe carosabil. Ulterior, în declarația din 1.01.2012 inculpatul nu a mai recunoscut că ar fi lovit victima cu mașina, că a văzut-o căzând, dar că nu-și explică cum a căzut aceasta.
Ulterior, în cursul urmăririi penale și la instanță, inculpatul a refuzat să mai dea vreo declarație, uzând de dreptul la tăcere, conform art. 70 alin. 3 Cod procedură penală.
În apărare inculpatul a solicitat administrarea probei cu acte, sens în care a solicitat precizări privind mecanismul de producere a leziunilor victimei, precizări privind efectuarea cercetării la fața locului, având în vedere că din declarațiile martorilor audiați la instanță a rezultat că mașina inculpatului a fost mutată, pentru decongestionarea traficului auto, probe încuviințate de instanță.
Astfel, cu adresa nr. …/A/10.08.2012 (fila 174 dosar) s-au depus precizări cu privire la mecanismul de producere a leziunilor victimei, iar cu adresa nr. …/29.10.2012, (fila 188 și 189) s-au depus precizări privind efectuarea cercetării la fața locului.
Susținerea inculpatului conform căreia el nu a lovit victima cu mașina este infirmată de recunoașterea inițială a faptei, precum și de mențiunile din suplimentul la raportul de constatare medico -legală, conform cărora (fila 174 dosar instanță) leziunile au fost produse victimei prin lovirea acesteia din partea stângă, cu bascularea acesteia, impactul cranian cu parbrizul fiind occipital stâng, urmat de proiectarea victimei la sol, cu cădere pe partea dreaptă. S-a mai arătat că lipsa fracturilor la nivelul membrelor inferioare ar putea fi explicată printr-o viteză relativ mică a autoturismului, iar fracturile craniene de locul de impact (occipital stâng) se datorează și faptului că victima avea oasele neurocraniului subțiri și masă mare (persoană cu obezitate).
În speță, raportat la întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat că inculpatul a încălcat următoarele dispoziții legale ce reglementează circulația pe drumurile publice:
- art. 35 din OUG 195/2002 rep. "(1) Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private";.
- art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. conform cărora "Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic";.
- art. 133 din HG nr. 1391/2006 potrivit cărora "În cazul prevăzut la art. 51 alin. (2), conducătorii vehiculelor sunt obligați să acorde prioritate de trecere participanților la trafic cu care se intersectează și care circulă conform semnificației culorii semaforului care li se adresează.";
A mai reținut prima instanță că existența faptei, săvârșirea ei de către inculpat și vinovăția acestuia în ceea ce privește infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pe deplin dovedite în cauza, dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu procese verbale de constatare, procesul verbal de cercetare la fața locului-fila , declarațiile martorilor T.M., C.E., S.G.V., B.N. și M.G., raport de necropsie medico -legală nr. …/A3/10.08.2011, suplimentul la acest raport, adresa nr. 700654 din 31.05.2012 emisă de MAI, IPJ G, și procesul verbal de preluare a evenimentului rutier nr. …/4 din 05.08.2011, ora 1005, raport de expertiză tehnică, coroborate cu declarațiile inculpatului date la urmărirea penală, care potrivit art. 70 cpp pot fi folosite și împotriva lui.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului P.R.C. care, în data de 05.08.2011, în timp ce conducea pe drum public, autoturismul marca "Opel Corsa";, cu nr. de înmatriculare GL - 07- ca urmare a nerespectării regulilor de circulație pe drumurile publice, a accidentat pe numita D.M., care ulterior a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal.
Împotriva sentinței penale menționate au declarat recursuri inculpatul P.R. C., asigurătorul SC A.R. - A.V.I.G. SA și partea civilă D.M.
În motivele de recurs, inculpatul P.R.C. a arătat, printre altele, că soluția condamnării este vădit nelegală și netemeinică, cerând achitarea sa în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, cu respingerea cererii de despăgubiri formulate în cauză. Cu certitudine, victima nu s-a angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal, ci în afara acestuia, la 3-4 m, loc unde nu mai era apărată de lege în raport cu acțiunea licită a inculpatului. Accidentul de circulație soldat cu decesul victimei s-a datorat culpei exclusive a acesteia, în timp ce inculpatul nu i se poate reține încălcarea niciunei prevederi legale privind circulația pe drumurile publice.
Asigurătorul a solicitat în motivele de recurs reducerea cuantumului daunelor morale, întrucât suma de 300.000 lei este excesivă și depășește caracterul rezonabil al despăgubirilor de această natură.
La termenul de judecată din 08.03.2013, reprezentantul asigurătorului a mai menționat că, având în vedere declarația inculpatului din recurs se impune achitarea acestuia, iar dacă există culpă comună reducerea despăgubirilor.
Tot la termenul din 08.03.2013, apărătorul părții civile D.M. a arătat că recursul acesteia vizează cuantumul daunelor morale.
Recursurile inculpatului P.R.C. și al asigurătorului SC A.R. - A.V.G. SA sunt întemeiate, însă recursul părții civile D.M. este nefondat.
Probele administrate în cauză conduc cu certitudine la concluzia că victima D.M. s-a angajat în traversarea stării la o distanță de 3-4 m de trecerea de pietoni, iar inculpatul P.R.C., datorită neatenției, la efectuarea virajului spre dreapta, nu a frânat în timp util și a acroșat-o pe aceasta cu bara din față a autoturismului, proiectând-o pe capota autoturismului și ulterior, pe carosabil.
Ambele părți, inculpatul și victima, au fiecare o culpă de 50% în producerea accidentului rutier.
Prin urmare, inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal, neputând fi primite concluziile de achitare conform art.10 lit.d Cod procedură penală, formulate de apărătorul acestuia.
Atât procesul-verbal de cercetare la fața locului din 5.08.2011, cu schița și planșa foto aferentă, cât și raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expertul tehnică auto D.G., stabilesc că victima D.M. a traversat strada la o anumită distanță de marcajul pietonal, fiind lovită de autoturismul inculpatului P.R.C. care avea o viteză cuprinsă între 5 și 10 km/h.
În cuprinsul procesului-verbal se consemnează că inculpatul a declarat că nu a putut să o evite pe femeie și a lovit-o cu bara din față a mașinii aceasta căzând pe carosabil. De asemenea, urma profundă lăsată pe stratul gros de praf de pe capota mașinii denotă faptul că victima a fost proiectată inițial în acel loc, neputând fi credibilă susținerea inculpatului din recurs în sensul că doar sacoșa victimei ar fi lovit capota și că nu ar fi atins-o pe aceasta cu mașina.
Așa cum se stabilește și în cuprinsul raportului de expertiză victima avea obligația legală să traverseze drumul public doar prin locurile permise, respectiv pe marcajul pietonal.
Încălcarea acestei obligații atrage și culpa concurentă a victimei. La evidențierea acestei culpe contribuie și faptul că D.M. avea o alcoolemie de 1,40%o, conform raportului de necropsie medico-legală, stare care afectează atât capacitatea decizională cât și pe cea motrice.
Raportul de expertiză tehnică auto menționează și că evenimentul rutier s-a produs datorită observării cu întârziere a victimei, care se angajase în traversarea străzii, de către inculpat.
Neatenția inculpatului în observarea în timp util a victimei rezultă și din declarația martorului C.E. prezent la fața locului la data de 05.08.2011, care menționează la urmărirea penală că inculpatul a coborât din mașină vorbind la telefon. Acest aspect infimă susținerea inculpatului din recurs în sensul că abia după ce s-a dat jos din mașină a încercat să sune la 112.
Declarațiile inculpatului în sensul că nu ar fi atins victima cu mașina sunt contrazise și de declarația martorului L.S. dată la urmărirea penală care a arătat că autoturismul inculpatului a acroșat persoana aflată în traversare, precum și de raportul de necropsie medico-legală nr…./A3/10.08.2011 întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală G din care rezultă că leziunile victimei pot data din 05.08.2011 și au putut fi produse prin lovire de către un autoturism, basculare și proiectare, în condițiile unui accident rutier.
Martorii L.S. și C.E. și-au schimbat într-o anumită măsură declarațiile date la urmărirea penală, având mai multe imprecizii și necorelări. Aceste modificări ale relatărilor martorilor, din fața primei instanțe, pot fi puse pe seama trecerii unui anumit interval de timp de la evenimentul rutier și pe rapiditatea desfășurării acestuia.
Situația de fapt reținută de prima instanță în sensul că victima ar fi traversat strada pe trecerea de pietoni nu este susținută de probele administrate în cauză și prezentate anterior. Declarația martorei T.M., audiată la instanța de fond, nu este relevantă întrucât aceasta nu a văzut momentul impactului, iar unele dintre aspectele prezentate sunt infirmate de celelalte probe reținute de instanța de recurs.
Conduita bună a inculpatului reflectată în lipsa antecedentelor penale, faptul că avea un loc de muncă, impune reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a Cod penal, urmând a fi redusă pedeapsa de 1 an închisoare și termenul de încercare la 3 ani.
În cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art.998, 999 cod civil - act normativ anterior celui intrat în vigoare la 01.10.2011, respectiv faptă ilicită, vinovăție sub forma culpei, prejudiciu material și moral și legătură de cauzalitate. De asemenea, este atrasă și răspunderea alăturată a asigurătorului conform Legii nr.136/1995.
Atât daunele materiale cât și cele morale se justifică prin natura evenimentului, respectiv decesul victimei D.M. care impune cheltuieli de înmormântare și de pomenire, precum și suferințe afective pentru persoanele din familie: D.M., D.G. și C.D.L. (fiu, soț și fiică).
De asemenea, aceste daune se sprijină și pe probele cauzei, respectiv înscrisuri și declarațiile martorilor C.C., D.T., I.T.
Cu toate acestea, ținând cont de culpa concurentă a victimei în proporție de 50%, urmează ca despăgubirile materiale către D.M.(în nume propriu și ca reprezentat al numiților D.G. și C.D.L.) și cele către partea civilă S.C.U. "Sf. A A"; G, să fie reduse la jumătate, de la 20.000 lei la 10.000 lei, respectiv de la 2.349,29 lei la 1.174,65 lei.
Cuantumul daunelor morale este prea mare în raport cu condițiile concrete de producere a accidentului rutier, cu caracterul preponderent simbolic al acestora și cu vârsta relativ înaintată a victimei. La aceste elemente se adaugă și culpa acesteia în procent de 50%.
Ținând cont de toate aceste aspecte, instanța de recurs apreciază că o sumă de 75.000 lei este în măsură să acopere acest tip de prejudiciu.
Pentru aceleași argumente nu se impune majorarea acestor daune morale, nefiind fondat recursul părții civile D.M.
Față de cele prezentate și de disp. art.3859 pct.172, art.38514, art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea a admis recursurile declarate de inculpat și de asigurător și a casat în parte sentința penală nr.475/06.11.2012 a Judecătoriei Tecuci.
În rejudecare, Curtea a redus de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului P.R.C., pentru comiterea infracțiunii prev. de art.178 alin.1, 2 C.pen. cu reținerea art.74 alin.1 lit.a C.pen., art.76 lit.d C.pen.
A redus termenul de încercare de la 4 ani la 3 ani.
A redus de la 2.349,29 lei la 1.174,65 lei despăgubirile la care a fost obligat inculpatul P.R.C. alături de asiguratorul de răspundere civilă SC A.R. - A.V. I.G. SA către partea civilă S.C.U. "Sf. A A"; G, cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
A redus de la 20.000 lei la 10.000 lei, despăgubirile materiale, și de la 300.000 lei la 75.000 lei, daunele morale, la care a fost obligat inculpatul P.R.C. alături de asiguratorul de răspundere civilă SC A.R. -A.V.I.G. SA către partea civilă D.M. (în nume propriu și ca reprezentant al numiților D. G. și C.D.L.).
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Având în vedere cele arătate anterior și disp.art.38514, art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea a respins ca nefondat recursul, declarat de partea civilă D.M.
| ← Acţiune având ca obiect „completarea” Dispoziţiei emise... | Contract de intermediere. Obligatia de a plăti comision → |
|---|
