Delapidare. Despăgubiri morale pentru pierderea clienţilor
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 384 din data de 13.03.2013
Prin sentința penală nr. 2113/11.12.2012 a Judecătoriei Focșani s-a dispus, în baza art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 74 lit. a, b și c C.pen., în referire la art. 76 lit. d C.pen., condamnarea inculpatului L.N. la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare. În baza art. 290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 74 lit. a, b și c C.pen., în referire la art. 76 lit. e C.pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare. În baza art. 81-82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni. S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 359 C.proc.pen. În baza art. 71 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen., iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 10 luni. În baza art. 14 alin. 3 C.proc.pen., s-au anulat înscrisurile falsificate, respectiv facturile fiscale și chitanțele depuse la dosarul de urmărire penală. S-a luat act că prejudiciul material produs părții civile SC E.C. SRL F a fost acoperit prin echivalent bănesc. În baza art. 14 C.proc.pen., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de partea civilă, prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata de daune morale. Totodată, s-a respins cererea părții civile în ce privește obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată. În fine, în baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în perioada martie-iunie 2011, fiind angajat în calitate de conducător auto la partea civilă SC E.C. SRL F, inculpatul L.N. a ridicat mărfuri din depozitul acestei societăți pe care le-a livrat altor beneficiari decât acelora care efectuaseră comenzi ori pentru care nu erau efectuate astfel de comenzi și le-a vândut altor persoane fizice sau juridice, falsificând facturile de livrare prin semnarea lor în numele clientului și inserarea unor date de stare civilă fictivă, ulterior vânzând aceste mărfuri cu un preț mai mic, iar sumele astfel obținute însușindu-și-le, prejudiciul cauzat în acest mod părții civile ridicându-se la suma de 14.704,63 lei. S-a apreciat că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., respectiv de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., dispoziții legale în baza cărora s-a dispus condamnarea acestuia pedeapsa închisorii.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a luat act de instanța de fond că prejudiciul material produs părții civile SC E.C. SRL F a fost acoperit prin echivalent bănesc. În ceea privește cererea formulată de partea civilă, de obligare a inculpatului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale (deoarece în urma activității infracționale a inculpatului s-a diminuat încrederea - în calitate de colaboratori - a unora dintre clienți, care au încetat relațiile comerciale cu aceasta), prima instanță a apreciat-o ca fiind neîntemeiată. S-a arătat în motivarea soluției că partea civilă nu a fost lezată în drepturile sale prin fapta comisă de inculpat, apreciindu-se că este culpa acesteia întrucât nu a dat dovadă de vigilență în verificarea modului de lucru al inculpatului, care a desfășurat o activitate infracțională pe parcursul a 5 luni, perioadă destul de mare, astfel încât conducerea societății angajatoare să nu fi sesizat primele acte infracționale ale inculpatului și să fi dispus măsuri împotriva acestuia în consecință.
Împotriva sentinței penale nr. 2113/11.12.2012 a Judecătoriei Focșani a declarat recurs partea civilă SC E.C. SRL F. În motivarea recursului a arătat partea civilă, că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri morale. A precizat partea civilă că, urmare a activității infracționale a inculpatului, au fost întrerupte relațiile comerciale cu un număr de 40 de clienți, fapt care i-a afectat activitatea.
Prin decizia penală nr. 384/R/13.03.2013 a Curții de Apel Galați, a fost respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă SC E.C. SRL F. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., Curtea a constatat că, pe baza unei analize complete a materialului probator, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului L.N. De asemenea, Curtea a apreciat că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, atât în privința cuantumului pedepsei rezultante, cât și în privința modalității de executare stabilite.
Referitor la cererea părții civile SC E.C. SRL F, de obligare a inculpatului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, în acord cu instanța de fond, Curtea a apreciat că aceasta nu este întemeiată.
În acest sens, s-a observat că, din chiar conținutul adresei depuse la dosarul de urmărire penală, prin care SC E.C. SRL F precizează că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 lei, rezultă că însăși partea civilă a sistat livrările de mărfuri către societățile care figurau în evidențele sale cu întârzieri în efectuarea plăților, deși nu se cunoșteau motivele reale ale acestor întârzieri. Adoptarea unei astfel de atitudini față de clienți, fără efectuarea unor minime verificări cu privire la cauzele întârzierilor la plată înregistrate ori a bunei-credințe a acestora, nu poate fi imputată inculpatului. În consecință, acesta nu poate fi obligat la plata de despăgubiri morale.
S-a mai arătat prin decizia pronunțată de Curtea de Apel, că altfel ar fi fost situația în cazul în care inițiativa încetării colaborării cu partea civilă ar fi venit din partea clienților, ca și consecință a activității infracționale a inculpatului, ceea ce însă nu este cazul în speța de față.
S-a constatat că, în cauză, în raport cu situația de fapt reținută, partea civilă SC E.C. SRL F ar fi fost îndreptățită să solicite cel mult, obligarea inculpatului la plata dobânzilor aferente sumelor însușite de acesta, însă nu a înțeles să formuleze o astfel de cerere.
Față de cele de mai sus, nefiind incident niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C.proc.pen., s-a respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă SC E.C. SRL F.
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., constatându-se că partea civilă se află în culpă procesuală, s-a dispus obligarea acesteia la plata către stat a cheltuielilor judiciare efectuate în recurs.
| ← Acordare avans din compensaţie financiară prevăzută de art.... | Contestaţie în anulare. Inadmisibilitate. . Jurisprudență... → |
|---|
