Recurs declarat de avocat în numele părţii, fără împuternicire avocaţială. Nulitate
| Comentarii |
|
Chiar dacă în conformitate cu dispoziţiile art. 69 alin.(2) C.proc.civ., avocatul care a reprezentat partea în faţa primei instanţe, poate să exercite fără împuternicire în acest sens calea de atac împotriva hotărârii date, acest act de conservare menit să păstreze dreptul la exercitarea căii de atac trebuie însuşit de către parte, deoarece nu se încadrează în limitele mandatului acordat avocatului. Or, dacă pârâta nu şi-a însuşit calea de atac declarată de avocatul său angajat la fond, deşi a fost citată în acest sens, este incidentă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, conform art. 161 alin.(1) C.proc.civ.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 2805 din 05 septembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 325 din 15.02.2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V.L. în contradictoriu cu pârâții SC SRL și Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureș.
S-a constatat că reclamantul V.L. a avut calitatea de angajat al pârâtei SC K.C. SRL în perioada 15.04.2010 - 21.06.2010.
A fost obligată pârâta SC K.C. SRL să întocmească în formă scrisă contractul individual de muncă pentru perioada 15.04.2010 - 21.06.2010 și să înscrie perioada lucrată în carnetul de muncă al reclamantului.
A fost obligată pârâta SC K.C. SRL să achite obligațiile privind fondul de asigurări sociale și fondul pentru plata ajutorului de șomaj pentru perioada 15.04.2010 - 21.06.2010.
A fost obligată pârâta SC K.C. SRL la plata către reclamant a drepturilor salariale restante, în cuantum de 300 lei.
A fost obligată pârâta SC K.C. SRL la plata către reclamant a sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din depoziția martorului H.S., rezultă că reclamantul V.L. a prestat muncă pentru pârâta SC K.C. SRL în perioada aprilie - iunie 2010, în calitate de muncitor, pentru un salariu tarifar orar de 6 lei pe oră.
Pârâta nu a încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă, cu toate că s-a obligat să înscrie perioada lucrată în carnetul de muncă al reclamantului.
Potrivit declarației aceluiași martor, pârâta a achitat reclamantului drepturile salariale aferente lunilor aprilie și mai 2010, rămânând o restanță de aproximativ 300 lei pentru luna iunie 2010.
în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, iar obligația întocmirii revine angajatorului.
în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Controlul efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureș, invocat de pârâtă în cuprinsul întâmpinării, cu toate că vizează perioada mai 2010 - august 2010, a fost realizat în luna septembrie 2010, ulterior încetării activității de către reclamant.
Constatările procesului-verbal de contravenție nr. 26072 din 27.09.2010 nu sunt obligatorii pentru instanță, care a analizat coroborat toate probele administrate în cauză.
Potrivit art. 40 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.
Calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații care își desfășoară activitatea pe bază de contract individual de muncă se face lunar de către angajator.
în același sens sunt și dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Pârâta nu a făcut dovada plății drepturilor salariale solicitate către reclamant și nici a contribuțiilor aferente pentru perioada 15.04.2010 - 21.06.2010, cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 287 din Codul muncii.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul a apreciat acțiunea formulată ca fiind întemeiată și, în consecință, o va admite.
în baza art. 16 alin. (1) și (2) din Codul muncii, instanța a constatat că reclamantul V.L. a avut calitatea de angajat al pârâtei SC K.C. SRL în perioada 15.04.2010 - 21.06.2010 și a obligat pârâta SC K.C. SRL să întocmească în formă scrisă contractul individual de muncă pentru perioada 15.04.2010 - 21.06.2010 și să înscrie perioada lucrată în carnetul de muncă al reclamantului.
Conform art. 40 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, instanța a obligat pârâta SC K.C. SRL să achite obligațiile privind fondul de asigurări sociale și fondul pentru plata ajutorului de șomaj pentru perioada 15.04.2010 - 21.06.2010.
în baza art. 40 alin. (2) lit. c), art. 161, art. 163, art. 287 din Codul muncii, instanța a obligat pârâta SC K.C. SRL la plata către reclamant a drepturilor salariale restante, în cuantum de 300 lei.
în baza art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, reținând că a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, instanța a obligat pârâta SC K.C. SRL la plata către reclamant a sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 4191889 din 8.02.2011 și facturii fiscale nr. 12 din 8.02.2011, depuse la dosar fond.
împotriva acestei hotărâri, pârâta S.C. K.C. SRL prin avocat C.Z. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii prezentând motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.
Reclamantul V.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, iar la termenul din 4 iulie 2011 a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a dlui. avocat C.Z.
Examinând hotărârea în raport de excepția invocată, Curtea de Apel constată următoarele:
Prezentul recurs a fost declarat în numele pârâtei S.C. K.C. SRL de d-nul avocat C.Z. care a reprezentat această parte în fața primei instanțe, Tribunalul Maramureș.
Or, deși dl. avocat C.Z. a semnat recursul declarat în numele pârâtei, nu a justificat prin împuternicire avocațială dreptul de a reprezenta partea în fața Curții de Apel Cluj.
Astfel, împuternicirea acordată avocatului în dosarul de fond îi permite acestuia să asiste și să reprezinte partea în fața Tribunalului Maramureș, nu și în fața instanței de recurs.
Chiar dacă în conformitate cu dispozițiile art. 69 alin. (2) C.proc.civ., avocatul care a reprezentat partea în fața primei instanțe poate să exercite fără împuternicire în acest sens, calea de atac împotriva hotărârii date, acest act de conservare menit să păstreze dreptul la exercitarea căii de atac trebuie însușit de către parte, deoarece nu se încadrează în limitele mandatului acordat avocatului.
Or, în speță, pârâta nu și-a însușit calea de atac declarată de avocatul său de la fond deși a fost citată în acest sens, ceea ce atrage incidența excepției lipsei dovezii calității de reprezentant conform art. 161 alin. (1) C.proc.civ.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art. 161 alin. (1) C.proc.civ., va anula ca efect al admiterii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, recursul declarat de pârâta S.C. K.C. SRL, care în temeiul art. 274 C.proc.civ. va fi obligată la plata către intimatul reclamant a sumei de 1240 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat (fila 37).
(Judecător Sergiu Diaconescu)
| ← Ordonanţă preşedinţială. Suspendarea executării deciziei... | Răspundere civilă contractuală. Clauză penală. Evaluarea... → |
|---|
