Acţiune în restituirea preţului de piaţă al apartamentului cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995, ca urmare a constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare
| Comentarii |
|
Potrivit art. 501 din Legea nr.10/2001, introdus prin Legea nr. 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare. Până la modificarea Legii nr.10/2001 prin Legea nr. 1/2009, nu era reglementat legal dreptul foştilor chiriaşi la restituirea preţului de piaţă al apartamentelor, chiriaşii fiind îndreptăţiţi doar la restituirea preţului actualizat al apartamentului, ceea ce înseamnă că, dreptul foştilor chiriaşi la restituirea preţului de piaţă al apartamentelor s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 3057 din 15 septembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 12690/06.10.2010, a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei V.I.E., excepție invocată din oficiu de instanță, și în consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta V.I.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Decizia civilă nr. 573/2003 a Curții de Apel Cluj, pronunțată la data de 3 aprilie 2003 a fost admis recursul declarat de B.I., B.I. și B.L., modificându-se cotele de proprietate ale acestora, și au fost respinse recursurile formulate de către pârâții Consiliului local al Municipiului Cluj-Napoca, V.I., R.C.I., S.V. și M.M., menținându-se dispoziția privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 34210/08.04.1997.
Acțiunea formulată de către reclamantă este guvernată de dispozițiile Legii nr. 10/2001, lege care nu prevede o dispoziție specială privind prescripția dreptului la acțiune, astfel că în lipsa unei asemenea prevederi se aplică dispozițiile generale în materie de prescripție a dreptului de creanță, dispoziții cuprinse în Decretul nr. 167/1958, republicat.
Potrivit art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost introdus prin Legea nr. 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Astfel, Legea nr. 1/2009 și implicit Legea nr. 10/2001, nu prevăd norme speciale de prescripție a dreptului la acțiune al persoanelor cărora li s-au desființat prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, și nu cuprind nici prevederi cu privire la o eventuală repunere în termenul de prescripție.
Potrivit art. 3 din Decretul 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, termenul începând să curgă de la data la care s-a născut dreptul la acțiune, drept care în prezenta cauză s-a născut de la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 34210/08.04.1997, respectiv la data pronunțării Deciziei 573/2003 a Curții de Apel Cluj, decizie opozabilă reclamantei care a fost parte în acea cauză, respectiv de la data de 3 aprilie 2003.
Faptul că ulterior dispozițiile Legii nr.10/2001 au fost modificate în sensul că în situația în care un contract de vânzare-cumpărare a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, contract încheiat cu respectarea Legii nr. 112/1995, are dreptul la restituirea valorii de circulație a imobilului, nu constituie momentul nașterii dreptului la acțiune al reclamantei, drept la acțiune care s-a născut la data la care hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a rămas irevocabilă. De asemenea modificarea acestei legi nu implică și o repunere automată a reclamantei înăuntrul termenului de prescripție.
Având în vedere termenul general de prescripție, raportat la data începerii acestuia, instanța a reținut că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 3 aprilie 2006, iar acțiunea a fost înregistrată de către reclamantă doar la data de 24 februarie 2010.
Față de cele reținute, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei V.I.E., excepție invocată din oficiu de instanță, și în consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta V.I.E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca fiind prescrisă.
Prin decizia civilă nr. 218/8 mai 2011 a Tribunalului Cluj a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință, a fost admis apelul declarat de reclamanta V.I.E. împotriva Sentinței civile nr. 12690/06.10.2010, a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost anulată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Cluj-Napoca.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că instanța de fond a apreciat corect că Legea 10/2001 nu cuprinde norme speciale in ceea ce privește dreptul chiriașilor a căror contracte au fost desființate la restituirea prețului actualizat sau a prețului de piață al apartamentelor, astfel încât se aplică prevederile de drept comun in materie de prescripție, care sunt cuprinse in Decretul 1667/1958, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Decretul 167/1958, prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune.
Potrivit art. 50 indice 1 din Legea 10/2001, introdus prin Legea 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Până la momentul modificării Legii 10/2001 prin Legea 1/2009, nu era reglementat legal dreptul foștilor chiriași la restituirea prețului de piață al apartamentelor, chiriașii fiind îndreptățiți doar la restituirea prețului actualizat al locuințelor. Aceasta înseamnă că dreptul foștilor chiriași la restituirea prețului de piață al apartamentelor s-a născut la data intrării in vigoarea Legii 1/2009.
Având in vedere dispozițiile art. 7 alin. (1) din Decretul 158/1967, instanța de fond a apreciat greșit momentul de la care începe să curgă prescripția.
Raportat la data intrării in vigoarea a Legii 1/2009, dreptul la acțiune al reclamantei nu era prescris, astfel încât soluționarea acțiunii pe excepția prescripției este greșită.
în consecință, in temeiul art. 137 alin. (1) C.proc.civ, instanța a respins excepția prescripției și in temeiul art. 297 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ. a admis apelul, anulând în întregime sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe in vederea soluționării pe fond a litigiului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 12690/6.10.2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
în motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., recurentul a arătat că dreptul la acțiune al reclamantei având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilului în litigiu s-a născut la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare, respectiv la data pronunțării deciziei civile nr. 573/3.04.2003 a Curții de Apel Cluj.
Dreptul la acțiune întemeiat pe prevederile art. 50 și 501 din Legea nr.10/2001, este consecința anulării contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Faptul că ulterior dispozițiile Legii nr.10/2001 au fost modificate prin Legea nr. 1/2009, nu constituie momentul nașterii dreptului la acțiune al reclamantei.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte, și în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., urmează să-l admită în parte pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 573/3.04.2003 a Curții de Apel Cluj a fost admis recursul declarat de B.I., B.I., B.L. și respinse recursul declarat de pârâții Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, V.I.E., R.C.I., S.V. și M.M., și în consecință, a fost menținută dispoziția privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 34210/8.04.1997, încheiat de S.A., antecesoarea reclamantei, cu privire la apartamentul nr. 1, situat în Cluj-Napoca, str. R. nr. 30.
Dispozițiile art. 50 alin. (2) și (3) din Legea nr.10/2001 reglementează în favoarea chiriașilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, dreptul de a formula o cerere în pretenții împotriva Ministerului Finanțelor Publice, pentru restituirea prețului plătit, actualizat.
Reclamanta, în calitate de moștenitoare a fostei proprietare a apartamentului în litigiu a promovat o astfel de acțiune întemeiată pe dispozițiile legale invocate, acțiune soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 8210/2006, prin care acțiunea a fost admisă în parte, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2.038.324 Rol reactualizată cu rata inflației, până la data introducerii acțiunii, 7 iunie 2006 și a fost respinsă cererea pentru obligarea pârâtului pentru restul pretențiilor până la concurența sumei de 26.15.621 Rol, reprezentând prețul de cumpărare și dobânda aferentă imobilului obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 34210/1997, ca urmare a prescripției dreptului la acțiune.
Având în vedere sentința civilă nr. 8210/7.11.2006 ale cărei dispoziții au fost reținute în alineatul precedent, în baza art. 137 alin. (1) C.proc.civ. curtea va admite excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la suma reprezentând prețul actualizat achitat pentru imobilul în litigiu și în consecință, va respinge acțiunea ca inadmisibilă în limita sumei reprezentând prețul actualizat achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 501 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Rezultă așadar că, până la modificarea Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 1/2009 nu era reglementat legal dreptul foștilor chiriași la restituirea prețului de piață al apartamentelor, chiriașii fiind îndreptățiți doar la restituirea prețului actualizat al apartamentului, ceea ce înseamnă că, dreptul foștilor chiriași la restituirea prețului de piață al apartamentelor s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009.
Art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 prevede că prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune, acest drept la restituirea prețului de piață fiind născut la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009, astfel că legal a reținut instanța de apel cu privire la cererea de restituire a prețului reprezentând valoarea de piață a imobilului în litigiu că acțiunea nu este prescrisă.
în consecință, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1) C.proc.civ., curtea va admite în parte recursul declarat de pârât și în consecință, va modifica decizia atacată în sensul că, în baza art. 297 alin. (1) Teza II C.proc.civ., va admite în parte apelul declarat de reclamantă, va anula sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru pretențiile reprezentând valoarea de piață a imobilului în litigiu, din care va fi exclusă suma reprezentând prețul actualizat achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare.
(Judecător Ana Ionescu)
| ← Revizuire. Hotărâri date în cauze diferite. Neîndeplinirea... | Ordonanţă preşedinţială. Suspendarea executării deciziei... → |
|---|
