Ordonanţă preşedinţială. Suspendarea executării deciziei de recalculare a pensiei. Respingere
| Comentarii |
|
Susţinerea reclamantului că prin reducerea excesivă a pensiei este pus în situaţia de a nu mai avea mijloacele necesare traiului şi de a se întreţine, însoţită doar de depunerea în probaţiune a deciziei, prin care s-a diminuat pensia de serviciu, nu este de natură să se circumscrie condiţiei urgenţei, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă. Ţinând cont de situaţia particulară a reclamantului, a cărui pensie s-a redus începând cu data de 1.09.2010 de la 4.699 lei la 1.521 lei, şi având în vedere şi sumele necesare asigurării nevoilor minime de întreţinere şi subzistenţă,, chiar dacă se constată o diminuare semnificativă a cuantumului pensiei, nu se poate vorbi de punerea acestuia în imposibilitatea de a-şi asigura un minim necesar în ceea ce priveşte mijloacele de existenţă. Simplul fapt al recalculării pensiei de serviciu, nu este de natură a-i produce reclamantului o pagubă iminentă şi care nu s-ar putea repara in viitor şi nici nu dovedeşte urgenţa care să justifice luarea unei măsuri cu caracter provizoriu, pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 3041 din 14 septembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 3141 din 23 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins cererea de ordonanța președințială formulată de către reclamantul C.E. în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANA DE PENSII CLUJ, având ca obiect suspendarea executării deciziei de pensie emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 și repunerea în plată a deciziei privind pensia de serviciu acordată în temeiul Legii nr. 223/2007.
S-a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea acțiunii în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că prin Decizia nr. 23482/01.09.2010 emisă de pârâta Casa de Pensii Cluj s-a stabilit în favoarea reclamantului pensia pentru limită de vârstă în cuantum de 1.521 lei în temeiul art. 3 din Legea nr. 119/2010.
împotriva acestei ultime decizii reclamantul a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale sub nr.xxx/3/2010, iar prin prezenta cerere solicită suspendarea executării Deciziei nr. 23482/01.09.2010 până la soluționarea irevocabilă a contestației.
în primul rând, s-a constatat că dreptul asigurărilor sociale nu reglementează nici o procedură specială de suspendare a executării deciziilor de pensionare.
Verificând cererea prin prisma cerințelor legale impuse de art. 581 C.proc.civ. instanța a apreciat că nu este admisibilă și a respins-o deoarece reclamantul nu a făcut însă în nici un fel dovada susținerilor sale, cu toate că sarcina probei îi incumba.
Prejudiciul cauzat reclamantului prin reducerea cuantumului pensiei este unul patrimonial, cuantificabil și se poate, deci, repara, obținerea unei soluții favorabile în contestația împotriva deciziei de recalculare implicând și obligarea pârâtei la calcularea și la plata retroactivă a prejudiciului produs, reprezentând diferența dintre pensia inițială și cea recalculată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.E. prin care a solicitat modificarea sentinței și pe cale de consecință admiterea cererii de ordonanță președințială.
în motivare, s-a arătat că deși Legea nr. 119/2010 a fost declarată constituțională, aceasta nu este nici comunitară si nici europeană, deoarece conține prevederi ce contravin dispozițiilor art. 11, 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, precum și ale Tratatului de la Lisabona, Protocolului nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale, Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, în cauză se aplică cu prioritate dispozițiile art. 151 și 155 din Tratatul de la Lisabona, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale și art. 6, 14 și 17 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale, art. 17 și 21 din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, precum și prevederile art. 155 lit. d) și t) art. 159, art. 87 și respectiv, art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19 din 2000 privind sistemul public de pensii și art. 581 C.proc.civ.
Prevederile art. 48-51 din Legea nr. 223 din 2007 în baza căreia s-a acordat pensia de serviciu au fost în vigoare până la data de 31.12.2010.
în speța sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, referitoare la urgenta, paguba iminentă, vremelnicia soluției si nerejudecarea fondului cauzei, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 581 C.proc.civ. Potrivit art. 180 alin. (7) din Legea nr.19/2000 stabilește că, dacă prin schimbarea sistemului de calcul al pensiei rezultă un cuantum mai mic al acesteia, "se păstrează în plată cuantumul avantajos". De asemenea, prin art. 7 din Legea nr. 119 din 2010 s-a statuat ca "Procedura de stabilire, plata, suspendare, recalculare, încetare si contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzuta de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare".
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că instanțele naționale sesizate cu un potențial conflict între norme din dreptul intern si norme din dreptul comunitar au obligația de a înlătura de la aplicare pe cele din dreptul intern si de a da sistematic prioritate celor izvorâte din dreptul comunitar. Astfel, chiar dacă norma internă ar fi conformă prevederilor Constituționale, ea este inaplicabilă pe plan intern din punctul de vedere al reglementărilor comunitare. în mai multe cauze, dintre care menționează: Gaygusuz contra Austriei -1996, Stubbings ș.a. contra Marii Britanii - 1996, Andrejeva contra Letoniei - 2009 și Muller contra Austriei - 1974, Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la pensii de serviciu - a statuat că pensia constituie un drept patrimonial în sensul art. l din Protocolul adițional la Convenție, iar recalcularea acesteia în minus constituie o încălcare a acestui drept câștigat. De asemenea, prin aceleași decizii, s-a arătat că "o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate si chiar însuși a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bătrânețe".
Pensia de serviciu obținută de reclamant reprezintă proprietatea sa, acest drept fiindu-i protejat prin Art. 1 din Protocolul adițional nr. l la Convenție, care stipulează că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Cu privire la fondul cauzei: potrivit dispozițiilor art. 581 alin. (l) din Codul de procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, condițiile stipulate în art. 581 din codul de procedură civilă sunt pe deplin îndeplinite.
Urgenta, se datorează în special reducerii excesive, în medie cu 90% a cuantumului pensiei de serviciu de care a beneficiat în perioada 2007-2010, recalcularea pensiei de serviciu și diminuarea acesteia punându-l într-o situație patrimonială insurmontabilă, de a nu mai avea mijloacele necesare traiului și de a se întreține, de a achita cheltuielile strict necesare lunare privind tratamentul medical, achiziționarea medicamentelor, plata facturilor pentru utilități (gaze, apă, lumină, telefon ș.a.],
Prin menținerea deciziei emise în baza legii nr. 119 din 2010 și a H.G. nr.737 din 2010 exista riscul de a nu se produce atât subsemnatului cât și familiei mele, o paguba iminenta si care nu ar putea fi reparata decât mult mai târziu, prejudiciu integral fiind realmente ireparabil.
în ceea ce privește vremelnicia soluției, arătă că suspendarea deciziei de recalculare operează numai pentru perioada 01.09.2010-01.08.2011.
Cu privire la neprejudecarea fondului cauzei, precizează ca în speță se impune numai un examen sumar pentru a se stabili daca exista aparenta de drept si daca justific un interes legitim pentru a se menține o anumita stare de fapt sau de drept.
Prin urmare este mai mult decât evident că rezolvarea acestei situații complexe reclamă deplină urgentă, neexistând posibilitatea vreunei amânări cât timp plățile lunare de efectuat au caracter succesiv și nu pot fi în vreun fel evitate sau măcar întrerupte.
Deși s-a dispus de către Curțile de Apel, prin mai multe sentințe suspendarea si anularea de îndată a prevederilor H.G. nr. 737/2010 aceste sentințe nu au fost puse în executare de către Statul Român prin instituțiile sale.
î.C.C.J. prin decizia nr. 38 din 7 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 1371/33/2010 a arătat că "din punct de vedere legal, este echitabil ca actul administrativ suspendat să nu producă efecte asupra celor vizați” și că "suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca si cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal juridic, el există.
Prin O.U.G. nr. 59 din 30 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute s-a abrogat H.G. nr. 737 din 2010 și s-a decis de către Guvern că "se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității si egalității, scopul fiind acela de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice si să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale".
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin demersul juridic dedus judecății, reclamantul a solicitat suspendarea în temeiul dispozițiilor art. 581 - 582 C.proc.civ. a executării deciziei privind recalcularea pensiei de serviciu, până la soluționarea irevocabilă a contestației înregistrate pe rolul Tribunalului Cluj, având ca obiect anularea acestei decizii.
Potrivit dispozițiilor art. 581 C.proc.civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Așadar, pentru admisibilitatea ordonanței președințiale se cer a fi întrunite următoarele trei condiții: urgența, cerința ca măsura luată să aibă caracter vremelnic și condiția de a nu prejudeca fondul cauzei.
Curtea reține că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 581 alin. (l) C.proc.civ., care să justifice cererea reclamantului, în ceea ce privește urgența, astfel că cererea de suspendare a deciziei de recalculare a pensiei formulată pe această cale nu este întemeiată.
în cauză, reclamantul a apreciat că este justificată condiția urgenței, susținând că prin reducerea excesivă a pensiei este pus în situația de a nu mai avea mijloacele necesare traiului și de a se întreține.
însă, posibilitatea instituită de dispozițiile art. 581 Cod procedura civilă nu exonerează reclamantul de obligația de a-și dovedi susținerile în fata instanței, conform art. 1169 Cod civil.
Curtea apreciază că depunerea în probațiune a deciziei, prin care într-adevăr s-a diminuat pensia de serviciu, nu este de natură să se circumscrie condiției urgenței, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă.
Ținând cont de situația particulară a reclamantului, a cărui pensie s-a redus începând cu data de 01.09.2010 de la 4.699 lei la 1.521 lei, și având în vedere și sumele necesare asigurării nevoilor minime de întreținere și subzistență, chiar dacă se constată o diminuare semnificativă a cuantumului pensiei reclamantului, totuși, nu se poate vorbi de punerea acestuia în imposibilitatea de a-și asigura un minim necesar în ceea ce privește mijloacele de existență.
Astfel, simplul fapt al recalculării pensiei de serviciu, nu este de natură a-i produce reclamantului o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara in viitor și nici nu dovedește urgența care să justifice luarea unei măsuri cu caracter provizoriu, pe calea ordonanței președințiale.
Este adevărat că sunt situații în care urgența se presupune până la dovada contrară, însă în acele situații „urgența” este apreciată chiar de către legiuitor (art. 280 Cod de procedură civilă, privind cererea pentru suspendarea executării vremelnice), însă în cauza dedusă judecății nu este incidentă nici o normă legală care să justifice o astfel de concluzie.
Pentru a justifica temeinicia cererii, recurentul s-a raportat la deciziile pronunțate de către alte instanțe naționale, însă acestea în actuala reglementare, nu constituie izvor de drept. De asemenea, aceasta a făcut referire la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, însă aceste critici aduse deciziei de recalculare țin de fondul cauzei și nu pot face obiectul cenzurii instanței în cadrul acestei proceduri speciale.
Reținând că legiuitorul condiționează admisibilitatea ordonanței președințiale de îndeplinirea cumulativă a celor trei cerințe mai sus menționate și constatând că în circumstanțele cauzei cerința urgenței nu este îndeplinită, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte două condiții.
Ținând seama de aceste considerente, se constată că soluția pronunțată de tribunal este legală, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 582 C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
(Judecător Sergiu-Cătălin Boboș)
| ← Acţiune în restituirea preţului de piaţă al apartamentului... | Recurs declarat de avocat în numele părţii, fără... → |
|---|
