Acţiune în despăgubiri, formulată de o persoană fizică împotriva societăţii de asigurări. Competenţa tribunalului specializat.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, sentinţa civilă nr. 110 din 31 octombrie 2014
Prin Sentinţa civilă nr. 1288 din 14.04.2014 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii formulată de către reclamanţii M.L.C. şi M.C.H., în contradictoriu cu pârâta A. SA, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 12 decembrie 2013, la Tribunalul Specializat Cluj, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la plata următoarelor sume:
350.000 lei reprezentând despăgubiri reclamantei A.L.C., penalităţi de 0,2 % pe zi calculate la suma de 350.000 lei începând cu data 23.01.2013 şi până la achitarea integrala a sumelor datorate conform art. 37 din Ordinul 14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, reclamantei A.L.C., 220.000 lei reprezentând despăgubiri reclamantului M.C.H., penalităţi de 0,2 % pe zi calculate la suma de 220.000 lei începând cu data
23.01.2013 şi până la achitarea integrala a sumelor datorate conform art. 37 din Ordinul 14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, reclamantului M.C.H., precum şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că în data de 05.08.2012, au fost victimele unui accident rutier, suferind vătămări corporale, în accident fiind implicat un autoturism pentru care exista poliţă de asigurare de răspundere civilă tip RCA, emisă de SC A. SA.
În drept, au invocat art. 1357 şi urm. Cod civil, Legea nr. 136/1995, Ordinul nr. 14/2011 emis de CSA.
Analizând excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu la termenul din
14.04.2014, aceasta a fost admisă conform art. 132 N.C.pr.civ. şi Tribunalul Specializat Cluj a dispus trimiterea dosarului spre soluţionare Tribunalului Cluj, pe raza teritorială a căreia îşi are sediul pârâta ce se doreşte a fi obligată la plată, acţiunea fiind înregistrată în data de 12 decembrie 2013, după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă şi având ca obiect cereri în pretenţii de peste 200.000 lei.
Aşa cum se deduce din prevederile art. 94, pct. 1, lit. j şi art. 95 C.pr.civ., tribunalele sunt competente să soluţioneze cererile în materie civilă cererile având o valoare de peste
200.000 lei.
Faptul că litigiul se poartă între „profesionişti” nu atrage competenţa materială de soluţionare a acestuia de către Tribunalul Specializat Cluj, neexistând vreo normă de procedură care să prevadă faptul că litigiile dintre „profesionişti” trebuie să fie judecate de către această instanţă specializată. Instanţă specializată fiind, Tribunalul Specializat Cluj nu poate soluţiona decât acele cauze ce îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluţionare. Categoria „profesioniştilor” nu este identică şi nu poate fi confundată cu cea a foştilor comercianţi, o extindere a competenţei, prin analogie, considerând că automat toate litigiile purtate între „profesionişti” trebuie soluţionate de către instanţele specializate, foste comerciale, neputând fi făcută. La stabilirea competenţei materiale, nu se poate aplica vreo analogie, normele ce reglementează această materie, trebuind să fie exprese şi de strictă interpretare. Nu există nicio normă legală care să prevadă că fostele instanţe comerciale se transformă în instanţe „profesioniste” practic toate textele de lege ce se refereau la competenţa instanţelor comerciale faţă de raporturile dintre comercianţi, fiind căzute în desuetudine, odată cu dispariţia „dreptului comercial”, ca ramură distinctă a „dreptului civil”.
La momentul reorganizării fostelor tribunale comerciale în „tribunale specializate” (fără a se preciza o nouă specializare în vreun act normativ apărut ulterior acestei reorganizări), este evident că în lipsă de dispoziţii contrare, aceste noi tribunale au preluat spre competentă soluţionare categoriile de litigii pe care le aveau deja în competenţă. Or, odată cu dispariţia ramurii dreptului comercial (fără a fi pus ceva în loc printr-un act normativ expres), normele legale ce dădeau în competenţa generală a fostului tribunal comercial, acum specializat, litigiile având o natură comercială, dacă nu pot fi considerate ca fiind abrogate, sunt cel puţin căzute în desuetudine.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj - Secţia civilă, la data de
03.06.2014.
La data de 24.09.2014, reclamanţii au depus la dosar un înscris în care au arătat că invocă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi au solicitat declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 445/26.09.2014 a Tribunalului Cluj s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi în consecinţă:
S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii M.L.C. şi M.C.H., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
S-a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj, pentru regulator de
competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:ş
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei S.C. A.
S.A. la plata de despăgubiri, fiind vorba despre un raport juridic cu o persoană care are calitatea de profesionist, astfel cum este definită această calitate prin art. 3 alin. 2 şi 3 Cod
civil, conform căruia „Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o
întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ ”.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de famI., cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale [...].
Potrivit art. 37 din acelaşi act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate [....]. Tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează.
Prin înfiinţarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competenţa tribunalului în domeniul în care s-a înfiinţat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent şi litigiile dintre sau cu profesionişti.
S-a reţinut în acest sens faptul că, deşi criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material şi-a pierdut funcţionalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia nu interzice separarea litigiilor în care cel puţin una dintre părţi are calitatea de profesionist în materia „activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuieşte expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ”) de celelalte litigii care implică profesionişti în alte materii şi conferirea competenţei de soluţionare a primei categorii tribunalelor specializate.
Dispoziţiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunţiativ şi nu limitativ, prevăzând posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile a unor complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc; cereri în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate, împiedicarea ori denaturarea concurenţei; cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.
Este real că prin art. 19 din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a Cod proc. civ. care stabilea în favoarea tribunalelor cererile în materie comercială al căror obiect este de peste 100.000 lei şi astfel, aparent, soluţionarea cauzei ar reveni tribunalului civil.
Cu toate acestea, soluţia care rezultă din interpretarea art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială faţă de art. 227 din acelaşi act normativ, conform topografiei textului, este cea contrară.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secţii civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, în condiţiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competenţă a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispoziţiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competenţa tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel.
Tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş au fost reorganizate ca tribunale specializate prin Hotărârea CSM nr. 654 din 31 august 2011. Pentru a pronunţa această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale, prin comparaţie cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localităţi în care îşi au sedii curţi de apel.
Deşi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunţat expres asupra competenţei materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere volumul de activitate al acestor instanţe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 şi art. 56 din Codul comercial din 1887.
În consecinţă, nu se poate reţine intenţia legiuitorului de a transfera competenţa de soluţionare a acestor cauze în favoarea secţiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competenţa materială în limitele competenţei fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere considerentele şi dispoziţiile legale expuse, instanţa a admis excepţia invocată şi în baza art. 132 N.C.P.C. a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Văzând şi dispoziţiile art. 133 şi 134 din Codul procedură civilă, instanţa a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două tribunale de pe raza Curţii de Apel Cluj şi va înainta dosarul acestei din urmă instanţe, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub nr. 1376/33/2014.
Asupra prezentului conflict de competenţă, curtea reţine următoarele:
Examinând conflictul de competenţă negativ curtea reţine următoarele:
Reclamanţii au chemat în judecată pârâta SC A. SA solicitând obligarea acesteia la plata unor despăgubiri, în temeiul contractului de asigurare de răspundere civilă tip RCA, urmare a producerii unui eveniment rutier în data de 05.08.2012.
Curtea constată că litigiul se poartă între reclamanţii persoane fizice şi pârâta societate de asigurare, adică profesionist, iar obiectul litigiului îl constituie acordarea unor despăgubiri al căror cuantum înlătură competenţa prev. de art. 94 pct. 1 lit. j Cod proc. civ., în baza unui contract de asigurare încheiat cu pârâta.
Reglementarea unitară, în prezent, a raporturilor de drept privat, realizată prin art. 3 Cod civil, nu înseamnă dispariţia dreptului comercial, ci numai o schimbare a fundamentelor acestuia. Existenţa, în continuare, a dreptului comercial, se întemeiază pe interpretarea dispoziţiilor Codului civil şi ale legii de punere in aplicare a Codului civil, precum şi pe faptele petrecute în istoria dreptului comercial. Art. 3 C. civ. prevede că dispoziţiile Codului civil se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.
În ceea ce priveşte profesioniştii, Codul civil defineşte profesioniştii ca fiind toţi cei care exploatează o întreprindere, având o arie de aplicare mult mai largă decât cea a "comerciantului" din reglementarea anterioară.
Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Codului civil prevede expres faptul că noţiunea de "profesionist" include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale.
Prin exploatarea unei întreprinderi se înţelege exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.
În concepţia Codului civil, desfăşurarea unei activităţi organizate şi sistematizate, califică această activitate ca având caracter profesional, iar persoana care o realizează are calitatea de profesionist.
Definiţia dată de Codul civil exploatării unei întreprinderi şi, implicit, întreprinderii are un caracter general; ea priveşte orice activitate indiferent de natura acestei activităţi şi scopul acesteia.
În caracterizarea unei întreprinderi, trebuie avut în vedere obiectul de activitate şi scopul acestei activităţi.
Desfăşurarea unei activităţi economice în scopul obţinerii unui profit defineşte caracteristicile activităţii comerciale. Aceasta înseamnă că o întreprindere al cărei obiect este activitatea economică, desfăşurată în scopul obţinerii unui profit este o întreprindere economică (comercială) şi, dimpotrivă, întreprinderea al cărei obiect este neeconomic şi nu urmăreşte obţinerea profitului este o întreprindere civilă.
Art. 3 alin. (2) C. civ. prevede că persoana care exploatează o întreprindere are calitatea de profesionist.
Având în vedere că întreprinderea poate fi o întreprindere economică (comercială) sau o întreprindere civilă, profesionistul care exploatează o întreprindere economică (comercială) are calitatea de comerciant. În acest sens, art. 8 din Legea de aplicare a Codului civil prevede noţiunea de profesionist prevăzută la art. 3 C. civ., care include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil.
Exploatarea unei întreprinderi economice (comerciale) de către profesionistul comerciant, implică săvârşirea unor acte juridice, fapte juridice şi operaţiuni economice.
Întrucât privesc o întreprindere economică (comercială), aceste acte juridice, fapte juridice si operaţiuni economice pot fi calificate drept acte juridice comerciale. Regimul juridic al acestor acte este cel prevăzut de Codul civil şi legile speciale.
Activitatea desfăşurată de o societate de asigurare are, fără îndoială ca scop obţinerea profitului.
Contractul de asigurare este acel act juridic prin care o parte, numită asigurat, se obligă să plătească o primă unei alte părţi numită asigurător, iar aceasta din urmă se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea ori suma asigurată (indemnizaţie), în limitele şi la termenele convenite (art. 9 din Legea 136/1995).
Raporturile juridice generate de actele juridice comerciale - incluzând şi actele societăţii de asigurare - sunt raporturi juridice comerciale.
Pe cale de consecinţă, litigiile izvorâte din actele juridice comerciale sunt litigii comerciale.
Din dispoziţiile Hotărârii CSM nr. 654/31 august 2011,evocate de Tribunalul Cluj, rezultă că intenţia legiuitorului, exprimată în mod expres şi neîndoielnic prin Legea nr. 71/2011, a fost aceea ca tribunalele specializate - cum este şi Tribunalul Specializat Cluj -să-şi menţină aceeaşi arie de competenţă materială ca şi fostul Tribunal Comercial Cluj, practic, Tribunalul Specializat Cluj păstrând aceeaşi competenţă materială pe care a avut-o şi fostul Tribunal Comercial Cluj, pentru acest tribunal operând doar o reorganizare, sub aspectul denumirii, ca tribunal specializat.
Prin urmare, litigiile dintre „profesionişti” trebuie să fie judecate de către această instanţă specializată, Tribunalul Specializat Cluj, iar Tribunalul Cluj -Secţia Civilă în mod corect a constat că nu este competent material să soluţioneze acţiunea având ca obiect acordarea unor despăgubiri în temeiul unui contract de asigurare.
| ← Hotărâre pronunţată de un tribunal arbitral, în lipsa... | Cereri de abţinere formulate succesiv de toţi judecătorii... → |
|---|
