Competenţă teritorială. Suspendare provizorie a executării silite. Instanţa de la domiciliul debitorului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, sentinţa civilă nr. 112 din 5 noiembrie 2014
Prin încheierea civilă nr. 334 din 24.04.2014 pronunţată de Judecătoria Dej în dosarul nr. ... s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială absolută invocată, din oficiu, de instanţă.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite, formulate de către contestatoarele V.S. şi N.A. în contradictoriu cu intimaţii V.V., CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII şi MC. SRL în favoarea Judecătoriei Beclean.
Prin sentinţa civilă nr. 1553 din 8 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. ... s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute a Judecătoriei Beclean cu privire la soluţionarea acţiunii având ca obiect suspendare provizorie a executării silite formulată de petentele V.S. şi N.A. împotriva creditorului V.V. şi a terţilor popriţi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII şi MC. SRL.
S-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Dej şi s-a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 713 alin. 1 Cod procedură civilă contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Prin Decizia nr. 348/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) şi art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dispoziţiile art. 650 alin. 1 au fost declarate neconstituţionale.
Prin urmare calitatea de instanţă de executare nu mai aparţine exclusiv instanţei în raza căreia îşi are sediul executorul judecătoresc care face executarea.
În conformitate cu dispoziţiile art. 718 alin. 1 şi 7 Cod procedură civilă până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea, iar dacă există urgenţă şi dacă s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare.
Suspendarea provizorie a executării silite este supusă următoarelor condiţii de admisibilitate:
• existenţa pe rolul instanţei a unei cereri de suspendare formulate în condiţiile art.
718, alin. 1 şi 4 cod procedură civilă;
• justificare unei astfel de măsuri;
• dovada plăţii cauţiunii.
Asupra cererii de suspendare provizorie a executării se pronunţă instanţa de executare învestită în condiţiile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă cu soluţionarea unei contestaţii la executare sau a unei alte cereri privind executarea silită.
Pe rolul Judecătoriei Dej se află înregistrat dosarul cu numărul 936/219/2014 având ca obiect contestaţie la executare, fapt arătat chiar de către petenţi care au depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare în acest sens.
Faţă de cele expuse anterior instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute a Judecătoriei Beclean cu privire la soluţionarea acţiunii având ca obiect suspendare provizorie a executării silite formulată de petentele V.S. şi N.A., a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Dej şi a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit, Curtea reţine următoarele:
La data investirii Judecătoriei Dej forma art. 713 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă era „Instanţa competentă (1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare. (2) În cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debitorul. În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului.“
Textul acesta permitea ca şi excepţie de la art. 650 Cod procedură civilă ca şi altă instanţă decât instanţa de executare, anume şi instanţa unde îşi găsea domiciliul sau sediul debitorul, să judece, potrivit art. 713 Cod procedură civilă, contestaţia la executare şi ca o consecinţă şi cererile de suspendare şi suspendare provizorie a executării silite.
Cum la data investirii primei instanţe debitorii aveau domiciliul în Dej şi au introdus de altfel la Judecătoria Dej şi contestaţia la executare prin care au cerut şi suspendarea executării silite înregistrată sub nr. 936/219/2014, rezultă că o contestaţie la executare se putea introduce la Judecătoria Dej, prin urmare şi cererea de suspendare a executării silite şi de suspendare provizorie a executării silite înregistrată la data de 18.04.2014 sub nr. ... era de competenţa Judecătoriei Dej.
Această competenţă aparţinea acestei judecătorii indiferent dacă ar fi fost sau nu înregistrată contestaţia la executare, cât timp textul art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă permite ca suspendarea să poată fi solicitată odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.
În acest context este fără relevanţă unde are sediul executorul judecătoresc care a efectuat executarea silită.
Trebuie sesizat că Judecătoria Dej, atunci când îşi analizează competenţa şi o declină în favoarea Judecătoriei Beclean, nu face analiza art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă şi posibila incidenţă a acestuia în cauza de faţă.
La data pronunţării celei de a doua declinări de competenţă, a Judecătoriei Beclean, anume în 08.10.2014, era în vigoare acelaşi text legal, al art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă, în aceeaşi formă arătată mai sus, dar nici Judecătoria Beclean nu face o analiză a acestui text legal şi incidenţa lui în cauză.
Ulterior acest text legal primeşte o nouă formă, care nu interesează cauza, pentru că norma de procedură este de imediată aplicare, şi în sensul că instanţa rămâne câştigată potrivit normei de competenţă de la data investirii respectivei instanţe, dacă noile norme de competenţă nu prevăd altfel.
Cum art. 713 Cod procedură civilă a fost modificat prin Legea nr. 138 din
15.10.2014, lege care nu prevede nimic în ce priveşte situaţii precum cea de faţă, rămâne ca acesta să producă efecte pentru perioada în care a fost în vigoare, ambele hotărâri din cauza de faţă fiind pronunţate sub imperiul art. 713 alin. 2 în forma în vigoare arătată mai sus.
Competenţa rămâne astfel câştigată în favoarea Judecătorie Dej, instanţă competentă la data la care a pronunţat încheierea nr. 337/24.04.2014.
Judecătoria Beclean a reţinut incidenţa Deciziei nr. 348/2014 a Curţii Constituţionale, însă această decizie declară neconstituţionale doar dispoziţiile art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, şi face referire la imprecizia stabilirii executorului judecătoresc pe raza curţii de apel, iar nu şi la stabilirea instanţei competente alternativ prin prisma dispoziţiilor art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) şi art. 713 alin. (1) din codul de procedură civilă a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale.
Potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.“
Prin urmare, la data pronunţării celei de a doua declinări de competenţă, a Judecătoriei Beclean, anume în 08.10.2014, dispoziţiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă erau suspendate de drept şi nu puteau fi analizate ca fiind incidente în cauză.
În aceste condiţii devin aplicabile, pentru perioada de până la Legea nr. 138 din
15.10.2014, normele de drept comun cu privire la competenţă, şi în ce priveşte cererile de suspendare a executării silite, potrivit art. 2 Cod procedură civilă, cu excepţia cazurilor în care există norme speciale de stabilire a competenţei.
O astfel de normă specială, în vigoare şi prin urmare obligatorie la data celor două hotărâri de declinare, este cea a art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă, arătată anterior.
Prin urmare sunt aplicabile dispoziţiile speciale care reglementează competenţa alternativă a altei instanţe faţă de instanţa de executare, oricare ar fi aceasta, în favoarea instanţei de la domiciliul debitorului, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare şi cererile de suspendare şi de suspendare provizorie a executării silite este cea în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului.
Aşa fiind, în baza art. 135 C.pr.civ., se va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de debitoarele V.S. şi N.A. este Judecătoria Dej.
| ← Cereri de abţinere formulate succesiv de toţi judecătorii... | Competenţă materială. Încuviinţarea executării silite.... → |
|---|
