Tribunal care funcţionează cu numai doi asistenţi judiciari. Litigiu de muncă.
| Comentarii |
|
Cerere de abţinere. Admiterea cererii de abţinere şi trimiterea cauzei spre soluţionare unui alt tribnal
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, încheierea civilă nr. 114 din 7 noiembrie 2014
Prin încheierea pronunţată la data de 28.10.2014 în dosarul nr.... al Tribunalului Maramureş, s-a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea cererilor de abţinere şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj în vederea soluţionării acestor cereri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză s-au formulat cereri de abţinere de către d-na judecător G.B. şi asistenţii judiciari O.S. şi D.M., care trebuie soluţionate de Curtea de Apel Cluj .
Examinând cererile de abţinere formulate în cauză, Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul acţiunii deduse judecăţii în dosarul nr.3845/100/2014 îl constituie o contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr.143/04.02.2014 a Tribunalului Maramureş (dosar nr..), pronunţată de d-na judecător G.B. şi asistenţii judiciari O.S. şi D.M..
Contestaţia în anulare formulată în prezenta cauză a fost repartizată spre soluţionare aceluiaşi complet de judecată, care, în raport de dispoziţiile art.41 şi art.54 NCPC se află într-o situaţie de incompatibilitate absolută, neputând judeca această pricină, motiv pentru care s-au formulat cereri de abţinere de către membrii menţionaţi ai completului de judecată.
Dispoziţiile art.50 NCPC prevăd că cererea de abţinere se soluţionează de către un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul (n.r. şi asistenţii judiciari) care au declarat că se abţin .
Or, în cauză, nu se poate alcătui un alt complet de judecată în compunere diferită impusă de dispoziţiile legale evocate, deoarece în cadrul Tribunalului Maramureş îşi desfăşoară activitatea doar cei doi asistenţi judiciari care au formulat cereri de abţinere, neputând fi legal constituit completul, chiar dacă acest impediment nu se referă şi la d-na judecător G.B., care ar putea fi înlocuită de un alt judecător.
Prin urmare, devin aplicabile dispoziţiile art.50 alin.2 NCPC care impun, în atare situaţie, judecarea cererii de către instanţa ierarhic superioară, respectiv de Curtea de Apel Cluj care constată că motivele de abţinere sunt întemeiate, deoarece membrii completului au pronunţat sentinţa atacată cu contestaţie în anulare, fiind în situaţia de incompatibilitate absolută, conform art.41 NCPC.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în baza art.50 alin.2 şi art.51 NCPC va admite cererile de abţinere, şi în temeiul art.52 alin.1 NCPC, va dispune trimiterea contestaţiei în anulare spre soluţionare Tribunalului Sălaj, instanţă de acelaşi grad din circumscripţia Curţii de Apel Cluj, fiind menţinute actele îndeplinite în cauză.
Delegarea temporară a autorităţii părinteţti. Competenţa judecătoriei, iar nu a
tribunalului
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, sentinţa civilă nr. 117 din 14 noiembrie 2014
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Gherla la data de 28.07.2014 sub nr. ., petiţionara PRIMĂRIA COMUNEI A. a solicitat instanţei să dispună delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la minorul M.V.A., născut la data de 28.05.1999, în favoarea numitei T.A., pe durata plecării la muncă în străinătate a părinţilor minorului, respectiv numiţii M.V. şi M.T..
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pentru dovedirea cererii, petiţionara a depus mai multe declaraţii, anchetă socială şi acte de stare civilă (f.3-39).
Prin sentinţa civilă nr. 551 din data de 08 august 2014 a Judecătoriei Gherla, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Gherla şi s-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj, în vederea soluţionării cererii introduse de petiţionara Primăria comunei A., având ca obiect delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la minorul M.V.A. în favoarea numitei T.A., pe durata plecării la muncă în străinătate a părinţilor minorului, respectiv numiţii M.V. şi M.T..
Analizând probele aflate la dosar precum şi normele juridice în vigoare, judecătoria a reţinut următoarele:
La termenul din 08 august 2014, reprezentantul Ministerului Public a ridicat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Gherla şi a propus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Cluj.
Conform articolului 132 din Codul de procedură civilă, (1) Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.
(3) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.
Conform articolului 45 din Legea nr.272/2004, protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora. De asemenea, conform articolului 133 alineatul (1) din acelaşi act normativ, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului.
Aşa cum reiese din actele de la fila 28, minorul M.V.A. are domiciliul în comuna A., satul A., numărul 191, judeţul Cluj.
Având în vedere cele de mai sus, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Gherla şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Văzând şi dispoziţiile articolelor 424 alineatul (1) şi 634 alineatul (1) punctul 1. din Codul de procedură civilă.
Pe rolul Tribunalului Cluj, în urma declinării, dosarul a fost înregistrat sub nr.
.. ./235/2014, la data de 12.08.2014.
Prin sentinţa civilă nr. 475 din data de 14 octombrie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. ..., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenta COMUNA A. -Serviciul Public de Asistenţă Socială - prin Primar, privind notificarea formulată de M.V. şi M.T., în favoarea Judecătoriei Gherla, s-a suspendat judecata cauzei şi s-a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenta.
Analizând cu precădere excepţia de necompetenţă materială, raportat la disp. art. 132 Cod procedură civilă, tribunalul a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 104 - 105 din Legea 272/2004 reglementează situaţia în care sunt necesare măsuri referitoare la protecţia copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate.
Prin urmare, legiuitorul a prevăzut că, părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, iar confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă în faţa căreia se exprimă şi acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească. Cererea se soluţionează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de procedură civilă.
În opinia instanţei, art. 133 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 se referă la cauzele privind stabilirea măsurilor de protecţie specială, care sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului. În condiţiile în care măsurile de protecţie specială a copilului sunt expres şi limitativ precizate la art. 59 din Legea nr. 272/2004 ca fiind a) plasamentul; b) plasamentul în regim de urgenţă; c) supravegherea specializată, măsura pe care petenta o solicită instanţei nu se circumscrie cazurilor la care face referire art. 59, pentru a atrage competenţa tribunalului prevăzută la art. 133 din Legea nr. 272/2004.
Fiind o cerere de competenţa instanţei de tutelă şi legea nu prevede expres altfel, s-a apreciat ca incidente dispoziţiile art. 94 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, care prevăd competenţa judecătoriei ca şi instanţa de tutelă.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul disp. art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenta COMUNA A. - Serviciul Public de Asistenţă Socială - prin primar, privind notificarea formulată de M.V. şi M.T., în favoarea Judecătoriei Gherla.
Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, în baza disp. art. 133 Cod procedură civilă, instanţa a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pe rolul Curţii de Apel Cluj, cauza s-a înregistrat la data de 12.11.2014 sub nr. .../33/2014.
Curtea de Apel Cluj sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă ivit între Judecătoria Gherla şi Tribunalul Cluj, instanţe care se află în raza de competenţă a Curţii, în temeiulart.135 alin.4 C.pr.civ., reţine următoarele:
Astfel, prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Gherla petenta COMUNA A. - Serviciul public de Asistenţă Socială - prin primar a solicitat instanţei să dispună delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la minorul M.V.A., născut la data de 28.05.1999, în favoarea numitei T.A., pe durata plecării la muncă în străinătate a părinţilor minorului, respectiv numiţii M.V. şi M.T..
Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului cuprinde în Cap.VI, Secţiunea a 4-a , art.104 - art.108, normele juridice privind protecţia copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate.
Dispoziţiile art. 104 - 108 din actul normativ menţionat reglementează situaţia în care sunt necesare măsuri referitoare la protecţia copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate.
Astfel, potrivit art.104 din Legea nr.272/2004, „(1) Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara.
(2) Notificarea va conţine, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz.
(3) Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(4) Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi tutorelui, precum şi în cazul în care ambii părinţi urmează să plece la muncă într-un alt stat.
Art. 105 din aceeaşi lege statuează că „(1) Persoana desemnată conform art. 104 alin. (2) trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil.
(2) Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor asigură persoanelor desemnate consI.re şi informare cu privire la răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de 6 luni.
(3) Instanţa va dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de un an, către persoana desemnată potrivit art. 104 alin. (3).
(4) Acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească se exprimă de către aceasta personal, în faţa instanţei.
(5) La cerere se ataşează acte din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
(6) Cererea se soluţionează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de procedură civilă. Soluţionarea cererii de delegare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti se face în termen de 3 zile de la depunerea acesteia.
(7) Hotărârea va cuprinde menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se deleagă şi perioada pentru care are loc delegarea.
(8) Pentru situaţia prevăzută la alin. (2), după ce instanţa hotărăşte delegarea drepturilor părinteşti, persoana în sarcina căreia cad îngrijirea şi creşterea copilului trebuie să urmeze, obligatoriu, un program de consI.re, pentru a preveni situaţii de conflict, neadaptare sau neglijenţă în relaţia cu minorul.
(9) Instanţa de judecată va comunica o copie a hotărârii de delegare primarului de la domiciliul părinţilor sau tutorelui, precum şi primarului de la domiciliul persoanei căreia i se acordă delegarea autorităţii părinteşti.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că legiuitorul a prevăzut că, părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, iar confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă în faţa căreia se exprimă şi acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească. Cererea se soluţionează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de procedură civilă.
Conform art. 94 alin. 1 C.pr.civ., „Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de faml., în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;”
Art.76 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr.134/2010 privind codul de procedură civilă stabileşte că „Până la organizarea instanţelor de tutelă şi famI., judecătoriile sau după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi famI. vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi famI., având competenţa stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.
Este adevărat că art. 133 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 cuprins în Cap.X intitulat „Reguli speciale de procedură” stabileşte următoarele: “Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului”.
În opinia Curţii, norma juridică de competenţă materială mai sus arătată este de strictă interpretare şi se referă doar la cauzele privind stabilirea măsurilor de protecţie specială prevăzute de lege care sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului.
În condiţiile în care măsurile de protecţie specială a copilului sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 59 din Legea nr. 272/2004 ca fiind: a) plasamentul; b) plasamentul în regim de urgenţă; c) supravegherea specializată, măsura pe care petenta o solicită instanţei nu se circumscrie cazurilor la care face referire art. 59, pentru a atrage competenţa tribunalului prevăzută la art. 133 alin.1 din Legea nr. 272/2004.
Prin urmare, cererea petentei având ca obiect delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la minorul M.V.A., născut la data de 28.05.1999, în favoarea numitei T.A., pe durata plecării la muncă în străinătate a părinţilor minorului, respectiv numiţii M.V. şi M.T. este de competenţa instanţei de tutelă care, în speţă, este judecătoria fiind incidente dispoziţiile art. 94 alin. 1 pct.1 lit. a C.pr.civ. coroB.t cu cele ale art. 76 din Legea nr.76/2012.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea, în temeiul art. 135 alin.4 C.pr.civ., stabileşte competenţa materială de soluţionare a cererii formulată de petenta COMUNA A. - Serviciul public de Asistenţă Socială - prin primar, având ca obiect delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la minorul M.V. - A., numitei T.A., în favoarea Judecătoriei Gherla.
| ← Competenţă materială. Încuviinţarea executării silite.... | Instituirea tutelei şi încetarea măsurii plasamentului.... → |
|---|
