Acţiune în anulare act administrativ fiscal Decizia de impunere desfiinţată din oficiu de emitent lipsa interesului. Nelegalitatea cererii
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 508 din data de 24.06.2014
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul BG a solicitat anularea deciziei de desființare a deciziei de impunere din oficiu nr. 60356/8.11.2013 și a nr. 60357/8.11.2013 a CNAS, ambele emise de pârâta C.A.S. Teleorman.
În motivarea contestației reclamantul arată că nu domiciliază în România de peste 20 de ani, locuind în Franța împreună cu familia sa.
A venit în țară la data de 3.11.2013 așa cum reiese din biletul de avion pe care l-a depus la dosarul cauzei și în mod întâmplător a văzut că are de plată suma de 3026 lei reprezentând debit plus penalități impuse de CAS Teleorman.
Nu este corect să plătească asigurări de sănătate din moment ce nu domiciliază în România și nu beneficiază de îngrijiri medicale în România.
A făcut contestației împotriva celor două decizii de impunere și la societatea emitentă dar nu a primit nici un răspuns, până în prezent așa încât s-a văzut nevoit să se adreseze instanței de judecată.
Având în vedere cele expuse mai sus solicita instanței de judecată admiterea contestației și pe cale de consecință anularea celor două decizii ale CAS Teleorman și scutirea de la plată a sumei în cuantum de 3026 lei.
În drept OG nr. 125/2011, Legea nr. 571/2003, Legea 554/2004.
La data de 12.05.2014, pârâta CAS Teleorman a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție respingerea acțiunii ca lipsită de obiect, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul BG, a formulat acțiune în contencios administrativ prin care contesta deciziile nr. 60356/08.11.2013 și nr. 60357/08.011.2013, arătând, în esență, că locuiește Franța, țară unde achită contribuțiile legale si pe teritoriul căreia beneficiază de servicii medicale.
Referitor la decizia nr. 60356/08.11.2013, solicită instanței să constate că aceasta este o decizie de desființare a unei alte decizii de impunere din oficiu (10522/31.05.2013), măsura desființării fiind impusă de actele noi depuse de contestator compartimentul de specialitate din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Teleorman. Prin acest act nu se stabilesc noi contribuții , astfel că decizia nr. 60356/08.11.2013, în sine, nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, în condițiile care nu instituie obligații de plata, ci doar desființează o decizie de impunere mai veche.
Referitor la decizia de impunere nr. 60357/08.11.2013 - singura prin care s-au stabilit contribuții de plata in sarcina reclamantului, arată că a fost desființată prin decizia nr. 60665/11.12.2013, comunicată d-lui BG cu adresa nr. 12145/16.12.2013.
In speță, încă de la data de 11.12.2013, data la care a fost desființată decizia n 60357, nicio alta decizie de impunere nu își mai produce efecte, iar reclamantul nu figurează cu vreo obligație de plată.
Pe fondul cauzei arată că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept al său prin actul administrativ atacat în contencios administrativ, condiție cerută de art. 1 din Legea nr. 554/2004 .
Reclamantul nu justifică incidența art. 1 alin. 1 din Legea nr.554/2004 , fiind evident ca se poate adresa instanței de contencios administrativ doar persoana vătămată într-un drept sau interes legitim prin emiterea de către o autoritatea administrativă a unui a administrativ, ori, în speță, nu se dovedește necesitatea apărării unui drept legitim sau unui interes , atâta timp cât actele contestate au fost desființate și nu produc efecte vătămătoare pentru d-l BG, în sensul stabilirii unei obligații de plată.
Concluzia este ca reclamantul nu figurează ca debitor în baza de date subscrisei, situație comunicată pe cale electronică si către ANAF - AJFP Teleorman instituție care are , în prezent, competența de gestionare a contribuțiilor la fond national unic de asigurări sociale de sănătate , potrivit art. V din OUG nr. 125 din 2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
Reclamantul BG a solicitat anularea deciziei de desființare a deciziei de impunere din oficiu nr. 60356/8.11.2013 și a nr. 60357/8.11.2013 a CNAS, ambele emise de pârâta C.A.S. Teleorman.
Decizia nr. 60356/08.11.2013 aceasta este o decizie de desființare a unei alte decizii de impunere din oficiu (10522/31.05.2013), ca urmare a actelor noi depuse de contestator compartimentului de specialitate din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Teleorman.
Reclamantul nu are nici un interes să desființeze decizia nr. 60356/08.11.2013, deoarece prin acest act nu se stabilesc noi contribuții la fondul de sănătate, fiind exonerat de la plata unor contribuții la fondul de sănătate stabilite anterior.
Referitor la decizia de impunere nr. 60357/08.11.2013 Tribunalul constată că a fost desființată prin decizia nr. 60665/11.12.2013, comunicată de către CAS Teleorman reclamantului BG împreună cu adresa nr. 12145/16.12.2013.
Față de cele arătate anterior, Tribunalul reține că reclamantul nu figurează ca debitor în baza de date a pârâtei CAS Teleorman, acțiunea sa rămânând fără obiect.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamantul BG în contradictoriu cu pârâta CAS Teleorman,privind anularea deciziilor nr. 60356/08.11.2013 și nr. 60357/08.011.2013, ca rămasă fără obiect.
3. Acțiune în anulare act administrativ fiscal. Decizie pentru accesorii fiscale. Revocarea de către organul fiscal a deciziei de impunere care a tenerat accesorii fiscale. Nelegalitatea cererii.
- art. 119 alin. 1 din Cod procedură fiscală.
Potrivit art. 119 alin. 1 din Cod procedură fiscală majorările de întârziere se datorează doar pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată.
(Tribunalul Teleorman, Secția CMASCAF, Sentința nr. 543/09.07.2014)
Prin contestația înregistrată la 25.04.2014 contestatorul BV a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în temeiul art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ să se dispună: anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.3430140088800/31.12.2013 emisa de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman comunicată la data de 25 februarie 2014, prin care i se comunică faptul ca ar avea de plata suma de 2.382 lei reprezentând accesorii pentru contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente și obligarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Teleorman ("ANAF Teleorman") la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat de către contestator că, a primit decizia de impunere susmenționată la data de 25 februarie 2014.
Considerând că, nu datorează vreo sumă statului cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente (CASS) raportat la situația sa juridică și fiscală, s-a deplasat la sediul ANAF Teleorman pentru a afla mai multe amănunte cu privire la decizie, indicându-i-se verbal de către un funcționar ca ar avea obligații de plata accesorii CASS corespunzătoare dividendelor ridicate in anul 2008.
A precizat contestatorul că în perioada 2004 - 2009 a fost asociat la societatea I SRL- Piatra Neamț jud Neamț, societate la care a avut în același timp și calitatea de salariat.
În perioada 2008 - 2013 a avut de asemenea calitatea de salariat al societății I SRL, care din 2009 și-a schimbat asociatul dar si denumirea in IN SRL, din 01.12.2013 fiind pensionat medical pe caz de boala.
A învederat contestatorul că, a formulat în termen legal contestație la ANAF Teleorman împotriva deciziei, solicitând anularea acesteia.
La data de 26 martie 2014 a primit de la ANAF Teleorman răspuns la contestația formulată, prin care ANAF respinge contestația pe motiv că accesoriile calculate conform deciziei ar rezulta din două decizii de impunere emise anterior de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman respectiv în cursul anului 2012 (deciziile nr.10040/31.05.2012 și 10040B/31.05.2012), decizii care, pretinde ANAF, i-ar fi fost comunicate în cursul anului 2012.
A arătat contestatorul că, fiindu-i comunicată odată cu răspunsul la contestație și o confirmare de primire care conține mențiuni greșite privitoare la adresa sa la care ar fi avut loc comunicarea deciziilor emise de Casa de Asigurări Teleorman care stau la baza deciziei atacate, precum și faptul că la rubrica confirm primirea de pe confirmarea de primire se află o semnătură olografă care nu îi aparține a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals.
De asemenea, a formulat la data de 24 aprilie 2014 contestație și împotriva celor două decizii emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, contestație care la data depunerii acestei acțiuni în anulare este în curs de soluționare.
A solicitat contestatorul să se aibă în vedere și următoarele argumente :
Nefiindu-i comunicate deciziile de impunere referitoare la obligația principala de plata a cass emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, accesoriile din decizia a cărei anulare o cere sunt calculate in mod ilegal.
Conform art. 119 din Codul de Procedură Fiscală dobânzile și penalitățile de întârziere (accesorii) pot fi calculate numai « pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată », iar conform art. 45 din Codul de Procedură Fiscală un act administrativ fiscal necomunicat conform legii nu produce niciun efect nefiind opozabil contribuabilului.
A menționat contestatorul că, până la data de 26 martie 2014 nu a avut cunoștință de deciziile emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman nr. 10040/31.05.2012 și 10040B/ 31.05.2012, niciuna dintre aceste decizii nefiindu-i comunicate așa cum în mod eronat susține Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman în răspunsul la contestație.
Nefiindu-i comunicate deciziile emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, a precizat contestatorul, nu s-a aflat practic în situația de a putea vreodată fie să achite la scadență (în sensul art. 119 din Codul de Procedură Fiscală) sumele înscrise în aceste decizii în cazul în care le considera datorate și a fi deci în situația de a evita emiterea deciziei de accesorii a cărei anulare o solicită, fie de a exercita drepturile de a contesta acele decizii și a evita curgerea penalităților și dobânzilor cum sunt cele înscrise în decizia a cărei anulare o solicită.
Pe fond, contestatorul a învederat că, nu datorează contribuția de asigurari sociale de sănătate (cass) pe dividende conform prevederilor clare si explicite ale codului fiscal,iar pe cale de consecința nici accesorii cu privire la cass.
S-au invocat de către contestator prevederile art.296/27 alin.2 Cod fiscal, carte exceptează de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate corespunzătoare veniturilor din investiții (dividente) persoanele care au calitatea de salariat înregistrând venituri salariale.
A arătat contestatorul că,neexistând o astfel de obligație fiscală principală de a plăti contribuția de asigurări sociale aferente veniturilor din dividende (corespunzătoare deci unor venituri din activități independente) decizia de accesorii a cărei anulare o solicită prin prezenta acțiune este emisă în mod eronat și cu încălcarea dispoziilor legale de drept material aplicabile și trebuie anulată,citând prevederile art.47 (3) din Codul de Procedură Fiscală.
În drept,contestația a fost întemeiată pe dispozițiile: art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 43, 45, 46, 47 din Codul de Porcedură Fiscală art 29627 alineatul (1) litera b), art 2963 și art. 65 din Codul Fiscal, art 257 din Legea nr. 95/2006, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 93/2008 și celelalte dispoziții legale menționate în cerere.
În dovedirea contestației au fost depuse înscrisuri.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman nu a formulat în cauză întâmpinare.
Din proba cu acte administrată în cauză se reține:
Prin decizia de impunere nr. 10040/31.05.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman s-a stabilit în sarcina contestatorului BV obligația de plată a contribuțiilor de asigurări sociale in sumă de 16.313 lei pentru anul 2008, iar prin decizia nr.10040B/ 31.05.2012 având același emitent accesorii în sumă de 16.078 lei.
Prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.3430140088800/31.12.2013 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman s-au calculat accesorii pentru contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente în sumă de 2.382 lei.
Deciziile emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman au fost contestate, iar prin decizia nr.18 din 07.05.2014 s-a admis contestația formulată de BV, fiind emisă decizia de desființare a deciziei de impunere din oficiu nr.70584 din 17.04.2014.
Cu adresa nr.34399 din 26.06.2014 Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman comunică reclamantului că, eronat s-au stabilit în sarcina sa accesorii aferente debitului anulat de casa de sănătate, procedându-se la scăderea sumelor.
A fost atașată adresei situația analitică debite plăți solduri.
Având în vedere că, pretențiile pentru care contestatorul a întreprins demersul judiciar au fost realizate de către intimată, aceasta desființând obligația de plată stabilită în sarcina contestatorului, acțiunea urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Cererea însă de plată a cheltuielilor de judecată urmează a fi admisă, întrucât prealabil pornirii procesului contestatorul s-a adresat intimatei pentru rezolvarea cererii sale-contestația nr.20318 din data de 21.03.2014-fila 40 dosar,însă fără niciun rezultat, intimata fiind astfel pusă în întârziere.
Cum, această situație este reglementată de art.454 cod de proc civ ca o excepție de la exonerarea plății cheltuielilor de judecată în cazul recunoașterii pretențiilor la primul termen de judecată, în temeiul acestui text legal pârâta va fi obligată la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
| ← Cerere de restituire taxă pe poluare. Aplicarea cu prioritate a... | PRETENTII. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
