Acţiune în anulare act. Excepţie de la principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipiensis. Aplicare
| Comentarii |
|
Regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului de proprietate al transmiţătorului atrage şi nulitatea titlului subdobânditorului nu funcţionează în cazul în care actul a fost încheiat cu titlu oneros, adică atunci când terţul dobânditor a dat un bun material, eventual o sumă de bani, pentru dobândirea dreptului de proprietate.
Secţia I civilă, Decizia nr. 7003 din 7 iunie 2012
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 1.07.2011 reclamantul P.G.L. a chemat în judecată pe pârâții S SA Târgu-Jiu, E. Roșia și Consiliul Județean Gorj și a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută parțială a procesului-verbal de predare-primire nr. 1170/10.12.2004, încheiat între S SA Târgu-Jiu și subunitatea sa E. Roșia, pe de o parte, în calitate de predător și C.J. Gorj, pe de altă parte, în calitate de primitor, pentru suprafața de 2500 m.p.
Prin sentința nr. 11186 din 23.12.2011 s-a respins excepția lipsei de interes ridicată de către pârâtul C. J. Gorj.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active ridicată de către pârâta E. Roșia.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții au interes să conteste procesul verbal de predare primire deoarece doresc să intre în posesia terenului pe care l-au revendicat, acțiunea în revendicare fiind admisă prin sentința civilă nr. 2790/13.04.2009 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu.
Că, pentru a obține terenul au formulat o nouă acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtei E.C. Roșia la plata daunelor cominatorii pentru nepunerea în executare a dispozitivului sentinței civile nr. 2790/13.04.2009 a Judecătoriei Târgu-Jiu, și prin sentința civilă nr. 3256/29.04.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu a fost admisă cererea dar prin decizia civilă nr. 2156/29.09.2010 Tribunalul Gorj a admis recursul și a respins acțiunea pe considerentul că pe terenul în cauză este amplasat drumul județean DJ674.
Instanța a respins și excepția lipsi calității procesuale active ridicată de către pârâta E.C. Roșia deoarece nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes.
De asemenea s-a reținut că procesul-verbal a cărui nulitate absolută parțială se solicită a fi constatată, a fost încheiat în anul 2004 iar rezoluțiunea contractului nr. 1322/21.03.1997 s-a dispus prin sentința civilă nr. 2325/29.03.2010.
Că, prin procesul-verbal nr. 1170 S. SA și E.M.C. Roșia au predat tronsonul de drum județean ca urmare a îndeplinirii condițiilor stabilite prin proiect și notă de constatare, și pârâta S. SA a învederat că noul traseu al drumului județean DJ 674 a fost aprobat de Consiliul Județean Gorj în anul 1998 (nr. 3683/23.06.1998) și clasificat prin H.G. nr. 540/2000, intrând în domeniul public al Județului Gorj în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.
S-a apreciat că obținerea unui titlu executoriu, în urma promovării unei acțiuni în revendicare, de către adevăratul proprietar al suprafeței de teren ocupate în prezent de drumul reconstruit, reprezintă o împrejurare care se circumscrie riscului pe care S. SA și l-a asumat prin încheierea inițială a unui contract de vânzare-cumpărare cu un non proprietar.
împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul a invocat că acțiunea a fost respinsă în mod greșit întrucât s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 1322/1997 și părțile au fost repuse în situația anterioară și nu se mai poate vorbi de o predare primire valabilă a suprafeței de teren întrucât EMC Roșia nu a avut un just titlu pentru a proceda în acest sens.
Consideră apelanții că desființarea actului principal de dobândire a proprietății de EMC Roșia are ca efect anularea actelor subsecvente.
O altă critică se referă la faptul că acțiunea formulată este imprescriptibilă, întrucât actul contestat este lovit de nulitate absolută și se tinde la ocrotirea unui interes general.
De asemenea se invocă faptul că s-a nesocotit sentința nr. 2790/13.04.2009 cât și dispozițiile art. 1200 C.civ., astfel că nu se mai putea pune în discuție că suprafața de teren din litigiu ar fi ocupată de DJ 674, de îndată ce s-a admis acțiunea în revendicare a apelanților, că s-a interpretat greșit legea cu privire la faptul că s-a admis acțiunea în revendicare și că S. SA și-a asumat un risc prin încheierea inițială a unui contract de vânzare cumpărare cu un nou proprietar.
Prin decizia civilă nr. 164/28.03.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a apreciat că nu este fondat motivul de apel prin care se susține că desființarea actului de proprietate al transmițătorului conduce la desființarea actelor subsecvente, în speță a procesului verbal de primire nr. 1170/10.12.2004.
Este adevărat că, în principiu, anularea titlului de proprietate al transmițătorului cu titlu oneros al unui bun este de natură să atragă desființarea actului în ceea ce-l privește pe terțul achizitor, însă în cazul în care acesta din urmă este de bună credință, acest principiu nu se aplică.
Numai în situația în care terțul achizitor cu titlu oneros a cunoscut, sau cu diligențe minime ar fi trebuit să cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătorului, fiind de rea credință, actul subsecvent ar fi lovit de nulitate.
S-a apreciat că din probatoriul administrat în fața instanței de fond nu rezultă că intimatul C. J. Gorj ar fi avut cunoștință de nevalabilitatea titlului de proprietate al transmițătorului, dimpotrivă execuția drumului județean DJ 674 s-a pus în discuție încă din anul 1999, situație rezultată din adresa nr. 6757/11.01.1999, între aceleași părți, iar titlul de proprietate al reclamanților a fost emis la data de 19.06.2001, astfel că nu se poate pune în discuție existența relei credințe, situație ce trebuia să fie dovedită în mod cert și nu se prezumă.
Existența sentinței civile 2970/13.04.2009, prin care s-a admis acțiunea în revendicare a reclamanților cu privire la terenul în litigiu, nu atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 1200 C.civ., în raport de destinația terenului din litigiu, deoarece această stare de fapt nu a fost contrazisă prin sentința apelată, ci dimpotrivă s-a stabilit aceeași situație în sensul că terenul în litigiu este ocupat de drumul județean 674, drum care a făcut obiectul procesului verbal de predare a cărei nulitate se solicită.
Motivul de apel prin care se susține că acțiunea promovată nu este supusă prescripției extinctive a fost considerat străin de natura pricinii, deoarece cauza nu a fost soluționată prin reținerea excepției prescrierii dreptului la acțiune, ci pe fond.
S-a concluzionat că procesul verbal de predare primire nr. 1170/10.12.2004 nu este lovit de motive de nulitate absolută, întrucât el consfințește o stare de fapt, respectiv existența unei căi de acces ce aparține domeniului public al județului Gorj, reclamanții sunt terți față de acest act și de îndată ce nu s-a dovedit reaua credință a părților cu privire la execuția lucrărilor pe terenul în litigiu, în detrimentul drepturilor reclamanților, nu se poate reține că motivul invocat ar reprezenta un motiv de nulitate absolută.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susținând că predarea primirea suprafeței de teren între pârâți nu este valabilă ca efect al rezoluțiunii titlului transmițătorului și al repunerii părților în situația anterioară. S-a invocat aplicabilitatea principiilor accesorium sequitur principalem și resoluto jure dantis resolvitur jus accipiensis, s-a arătat că titlul pârâtei EMC Roșia a fost desființat.
S-a susținut că acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă, aspect de care tribunalul trebuia să țină cont, așa încât nu prezintă relevanță faptul că rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare a intervenit în anul 2010.
Recurentul a arătat că s-a încălcat puterea de lucru judecat a sentinței civile 2790 din 13.04.2009, litigiul privind revendicarea terenului fiind inadmisibil să mai fie adus în fața instanțelor, au invocat greșita aplicare a legii cu privire la efectele admiterii acțiunii în revendicare promovată de reclamant împotriva pârâtei S. SA. S-a susținut că pârâții S. SA și EMC Roșia au încheiat contractul de vânzare cumpărare în absența unor măsuri normale de precauție pentru aflarea adevăratului proprietar, ceea ce distruge ideea de conduită legitimă și de bună credință.
Intimații pârâți au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente. .
Reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 2500 m.p. situat în comuna F., tarlaua 2, parcela 24/11, pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1355766/19.06.2001
Cu privire la acest teren pârâții S. SA ȘI EMC Roșia au avut un drept de proprietate dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr.1322/21.03.1997. Prin procesul-verbal de predare-primire nr. 1170/10.12.2004, încheiat între S. SA și subunitatea sa E.C. Roșia, pe de o parte, și C.J. Gorj s-a transmis acestuia din urmă terenul în suprafață de 2500 m.p. în vederea construirii drumului județean 674.
Prin sentința civilă 2325 din 29.03.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1322/21.03.1997.
Rezoluțiunea unui contract sinalagmatic constă în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului, ceea ce în speță a dus la readucerea terenului în patrimoniul vânzătoarei și ieșirea dreptului de proprietate din patrimoniul S. SA.
Rezoluțiunea contractelor, ca și nulitatea acestora, produce efecte nu numai pentru viitor, dar și pentru trecut, adică are loc înlăturarea efectelor actului care s-au produs între momentul încheierii lui și cel al desființării efective. în temeiul retroactivității efectelor desființării contractului se ajunge la situația în care părțile nu ar fi încheiat actul juridic.
Consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului o constituie nu numai restituirea prestațiilor reciproce ale cocontractanților (principiul restitutio in integrum), ci și desființarea titlului prin care terții au dobândit bunul în cauză ( principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipiensis) aceștia din urmă având obligația de a restitui bunul celui care a redevenit proprietar.
Desființarea unui contract produce, așadar, efecte juridice față de părți dar și față de terți, justificat și de aplicarea principiului nemo dat quod non habet, adică dacă se dovedește că transmițătorul unui bun nu putea transmite un drept deoarece s-a desființat titlul său, nici subdobânditorul nu putea dobândi mai mult, anularea actului primar ducând la anularea actului subsecvent datorită legăturii sale cu primul.
Acest principiu cunoaște și excepții, instituite pentru protejarea drepturilor dobândite de terții de bună credință.
Terții s-ar putea opune la restituire iar titlul lor ar rămâne valabil numai dacă bunul a fost între timp dobândit prin uzucapiune, sau ca efect al posesiei de bună credință asupra unor bunuri mobile, sau în cazul dobândirii cu bună credință și titlu oneros a bunurilor imobile.
Din enunțarea acestor reguli de drept rezultă că instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a principiului resoluto jure dantis în sensul că au apreciat corect că excepția de la principiul anulării actelor subsecvente unei vânzări desființate juridic se aplică și în cazul actului a cărui nulitate se cere în speță.
Regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului de proprietate al transmițătorului atrage și nulitatea titlului subdobânditorului nu funcționează în cazul în care actul a fost încheiat cu titlu oneros, adică atunci când terțul dobânditor a dat un bun material, eventual o sumă de bani, pentru dobândirea dreptului de proprietate.
Procesul verbal de predare primire încheiat între pârâți în anul 2004 a fost un act juridic cu titlul oneros, din conținutul acestuia rezultând că suprafața de teren în litigiu a fost transmisă de S SA și subunitatea sa după ce au primit, ca o contraprestație cu conținut economic, o altă suprafață de teren., aspect subliniat de părți prin primul alineat al convenției. Astfel, C.J. Gorj a cedat S SA o suprafață de teren inclusă în DJ 674, drum deviat în zona carierei Roșia Jiu prin dezafectarea tronsonului F.-R.- C. și a primit terenul în litigiu, deoarece s-a trasat un alt tronson al drumului județean, incluzând drumul de exploatare al carierei Roșia Jiu pe o lungime de 4,1 km.
în atare situație, instanța trebuie să analizeze existența bunei credințe a părților care au încheiat procesul verbal, respectiv depunerea unor minime diligențe cu privire la calitatea de proprietar a transmițătorului, pentru valabilitatea actului fiind suficient ca acela care a primit terenul să fie de bună credință.
Se constată astfel că reclamantul nu a adus la cunoștința C.J. existența titlului său de proprietate anterior anului 2004, că noul traseu al drumului județean a fost aprobat în anul 1998, dată la care s-a și dat terenul la schimb de la C.J. la S SA, așa cum rezultă din adresa 3683 din 23.06.1998, și că prin H.G. nr. 540/2000 traseul drumului județean a fost inclus în domeniul public al județului Gorj, anterior datei la care reclamanții au dobândit titlul de proprietate. Data la care aceștia pot invoca faptul că sunt proprietari este data eliberării titlului de proprietate de către comisia județeană de aplicare a legii fondului funciar, adică anul 2001.
în atare situație, C. J. Gorj a fost de bună credință la încheierea procesului verbal, nefiind dovedită în speță reaua sa credință.
Recurenții fac referire la puterea de lucru judecat a sentinței civile 2790 din 13.04.2009 prin care s-a admis acțiunea lor în revendicare față de S. SA. Prin respingerea acțiunii de față nu se aduce atingere puterii de lucru judecat, deoarece prin cererea în constatarea nulității absolute a actului de transmitere către un terț a terenului asupra căruia reclamanții au un drept de proprietate se pune în discuție un alt raport juridic, o altă cauză și un alt obiect.
în timp ce pentru pronunțarea sentinței civile 2790 din 2009 instanța a analizat titlul reclamanților care revendicau un bun aflat în posesia altei persoane, în speță se analizează dacă principiul resoluto jure dantis este aplicabil actului cu titlu oneros prin care un subdobânditor de bună credință a primit un bun imobil.
Analiza bunei credințe a pârâtei E. Roșia la încheierea contractului de vânzare cumpărare făcută în considerentele sentinței 2790 din 2009 nu echivalează cu analiza bunei credințe a subdobânditorului C. J. Gorj, în speță fiind necesar să se constate dacă acesta a acționat cu bună credință la data încheierii protocolului, act juridic asimilat unui contract de schimb.
Prin întâmpinarea formulată în recurs, intimatul C.J. Gorj a susținut faptul că reclamanții nu justifică un interes practic, material, în promovarea acțiunii de față, în sensul că bunul nu s-ar întoarce în posesia reclamanților chiar dacă s-ar constata nulitatea procesului verbal de predare primire a terenului.
Aceeași excepție a fost ridicată de pârât și în fața primei instanțe iar prin sentința nr. 11186 din 23.12.2011 s-a respins excepția lipsei de interes, reținându-se că reclamanții au interes să conteste procesul verbal de predare primire deoarece doresc să intre în posesia terenului pe care l-au revendicat, acțiunea în revendicare fiind admisă prin sentința civilă nr. 2790/13.04.2009 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu în dosarul nr. 3623/318/2009.
împotriva acestei sentințe pârâții nu au declarat apel, astfel că soluția pronunțată asupra excepției a devenit irevocabilă prin neapelare, iar în calea de atac promovată doar de reclamanți nu se poate înrăutăți situația acestora, prin admiterea unei excepții care a fost deja respinsă de prima instanță. Ca urmare, excepția ridicată în recurs de pârâtul C.J. Gorj nu mai poate face obiectul căii extraordinare de atac.
De asemenea, recurentul reclamant a invocat în recurs caracterul imprescriptibil al acțiunii în constatarea nulității absolute, însă instanțele anterioare nu au respins cererea sa pe considerentul că ar fi prescrisă, astfel că punerea în discuție a acestei excepții este lipsită de interes și nu are legătură cu cauza.
Apreciind că decizia din apel este legală și că nu sunt incidente motive de nelegalitate în sensul art. 304 C.proc.civ., recursul se va respinge ca nefondat, în condițiile art. 312 C.proc.civ.
| ← Contract de împrumut. Dovada contractului. Aplicarea... | Validare poprire. Putere de lucru judecat faţă de hotărârea... → |
|---|
