Calitatea de bun propriu a unui soţ; indemnizaţia de asigurare sau despăgubirea pentru pagubele pricinuite persoanei; valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
| Comentarii |
|
Reclamantul a dovedit că pârâta nu a contestat că acesta a suferit un accident rutier de pe urma căruia a primit despăgubiri în sumă de 32 milioane lire italiene la data de 11.11.2000 ceea ce reprezintă echivalentul a aproximativ 14500 dolari. Cu această sumă trimisă martorei A.A. în calitate de mandatar s-a cumpărat apartamentul în litigiu. Este irelevantă susţinerea pârâtei că a realizat în aceeaşi perioadă venituri câtă vreme s-a făcut dovada că apartamentul a fost cumpărat prin contribuţia exclusivă a reclamantului.
Secţia I civilă, Decizia nr. 363 din 13 iunie 2012
Prin cererea înregistrată sub nr. 2971/275/2010 reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâta P.F. pentru partaj bunuri comune.
în motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a dobândit împreună cu pârâta în timpul căsătoriei o garsonieră și un apartament în mun. B și o casă în comuna C.
A mai susținut că au vândut garsoniera în anul 1998 și cu banii obținuți au plecat în Italia la muncă.
în ceea ce privește apartamentul, reclamantul a susținut că a fost achiziționat cu banii săi proprii pe care i-a primit cu titlu de despăgubiri civile de la o societate de asigurări ca urmare a unui accident pe care l-a suferit, motiv pentru care a solicitat o contribuție de 100% la dobândirea bunului.
De asemenea, a mai arătat că au dobândit și un imobil în com. C, jud. V printr-un act de vânzare cumpărare de la părinții săi. A solicitat o contribuție mai mare și la dobândirea acestui bun.
A arătat de asemenea, că au dobândit și următoarele bunuri mobile: mobilă bucătărie, mobilă sufragerie, două canapele, televizor color, combină frigorifică, combină muzicală și 7500 gr. aur.
Cum, căsătoria a fost desfăcută prin divorț, a solicitat admiterea acțiunii și să se dispună prin hotărâre judecătorească partajarea bunurilor.
Prin întâmpinare pârâta a recunoscut masa partajabilă, însă a solicitat ca instanța să stabilească pentru fiecare parte o cotă egală de contribuție cu motivarea că în perioada cât reclamantul era accidentat ea a fost încadrată în muncă.
în dovedirea și respectiv, în combaterea acțiunii părțile au solicitat proba cu acte și cu martori.
Instanța a admis proba cu martori pentru a stabili cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor, dat fiind faptul că împrejurarea că reclamantul a depus acte emanate de la societatea de asigurări din care rezultă că a primit cu titlu de despăgubiri suma de 10.000 de dolari nu a fost contestată de pârâtă.
De asemenea, pârâta a recunoscut faptul că acești bani au fost folosiți pentru achitarea apartamentului din mun. B.
Din declarația martorilor R.C. și P.L. audiați la cererea reclamantului instanța reține că părțile au dobândit în comun, un apartament în municipiul B.
Că prețul apartamentului a fost plătit dintr-o asigurare primită de reclamant ca urmare a unui accident pe care l-a suferit în Italia fapt confirmat și de martora A.A. care a cumpărat bunul în numele și pentru părți.
De asemenea, instanța reține că părțile au dobândit prin cumpărare de la părinții reclamantului un imobil compus din casă din lemn, grajd și o casă din lemn precum și suprafața de 899,61 m.p. situate în comuna C, jud. V.
în cauză reclamantul a invocat dispozițiile art.31 din codul familiei și a solicitat ca instanța să constate o contribuție exclusivă a sa la cumpărarea apartamentului din mun. B cu bani proveniți din indemnizația primită de la firma de asigurări.
Instanța apreciază cererea reclamantului cu privire la cotele de contribuție la dobândirea bunului ca neîntemeiată pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare bunurile dobândite de soți în cursul căsătoriei devin bunuri comune.
Părțile au dobândit bunul (apartamentul) în timpul căsătoriei, cu bani proveniți din despăgubirile primite de reclamant, de la o societate de asigurări ca urmare a unui accident pe care l-a suferit.
Din probele administrate în cauză (martora P.L.) rezultă că pârâta a lucrat permanent și realiza venituri pentru întreaga familie inclusiv pentru reclamant, care se afla în incapacitate de muncă, ca urmare a accidentului pe care l-a suferit.
Mai mult, (deși pârâta nu a solicitat reținerea acestui aspect din probele administrate, inclusiv recunoașterea reclamantului prin cererea de chemare în judecată instanța reține că părțile au avut anterior achiziționării apartamentului o garsonieră pe care potrivit susținerii martorei P.L., au dobândit-o cu bani proveniți de la părinții pârâtei.
Că, părțile au vândut garsoniera pentru a procura banii necesari plecării în Italia la muncă, fără ca pârâta să ceară o contribuție mai mare raportată la prețul bunului.
Instanța mai reține un aspect care rezultă atât din probele administrate cât și din dosarul de divorț și anume faptul că reclamantul este un împătimit al jocurilor de noroc și cheltuia sume importante pentru satisfacerea acestui viciu.
Reconsiderând cele sus arătate apreciem că nu se poate reține o contribuție exclusivă a reclamantului la dobândirea apartamentului, acesta urmând să fie reținut ca bun comun, iar cota de contribuție a fiecărei parte să fie egală.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 19.05.2011 instanța a admis în principiu acțiunea și a constatat că părțile au dobândit în comun în timpul căsătoriei, în cote egale de ½ fiecare, următoarele bunuri:
- un apartament în mun. B, compus din două camere și dependințe;
- o casă situată în comuna C, sat. G V, jud. V, dobândită prin contract de vânzare-cumpărare, cu suprafața de 839,61 m.p.
S-a mai constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de ½ fiecare următoarele bunuri mobile: mobilă bucătărie, mobilă sufragerie, două canapele, televizor color, combină frigorifică, combină muzicală și aproximativ 300 gr. aur.
Pentru evaluarea bunurilor și propuneri lotizare au fost efectuate în cauză expertize specialitatea construcții (expert S.V.) și specialitatea evaluare bunuri mobile (expert B.M.).
La data de 6.10.2011 judecător S.M.F. a formulat cerere de abținere, care a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 11.10.2011, dispunându-se înaintarea dosarului la compartimentul Registratură în vederea repartizării dosarului aleatoriu în sistem informatic.
Cauza a fost înregistrată sub nr.2733/275/2011 și părțile, prin apărători, nu au mai formulat noi cereri.
Prin sentința civilă nr. 1708/15.11.2011 s-a admis în fond cererea și s-a dispus ieșirea părților din indiviziune potrivit variantelor conținute de rapoartele de expertiză întocmit de S.V. expert imobiliar și B.M. expert merceolog.
împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile, reclamantul a declarat apel susținând următoarele motive:
1. prima instanță a încălcat normele de drept prevăzute atât de Noul cod civil - 340 pct. f cât și de art. 31 pct. f codul familiei potrivit cărora indemnizația de asigurare încasată de reclamant ca urmare a accidentului suferit și care a constituit prețul cumpărării apartamentului din B. reprezintă un bun propriu, astfel că în mod greșit a fost cuprins în masa de împărțit.
2. referitor la imobilul din C. greșit instanța a reținut o contribuție de ½ fără a observa că această casă a fost primită de la părinții reclamantului, potrivit obiceiului de la țară ca băiatul să rămână în casă, fiind unicul fiu la părinți.
3. eronat s-a reținut că garsoniera ar putea constitui o contribuție mai mare a pârâtei la dobândirea bunurilor imobile având în vedere că ar fi fost cumpărat de părinții pârâtei.
Acest bun a fost vândut de către ambii soți în timpul căsătoriei iar banii au fost cheltuiți de către ei, respectiv au plecat în Italia împreună.
Prin întâmpinare intimata P.F. a solicitat respingerea apelului susținând că instanța de fond nu a încălcat nicio normă de drept și că în mod corect a reținut cota de contribuție de 50% pentru fiecare parte.
Prin decizia civilă nr. 46/06.03.2012 Tribunalul Vrancea a admis apelul declarat de reclamantul I.I. împotriva încheierii de admitere în principiu din 19.05.2011 și a sentinței civile nr. 1708/15.11.2011 a Judecătoriei Panciu.
A schimbat în parte încheierea în sensul că a scos din masa bunurilor comune apartamentul situat în municipiul B, compus din două camere și dependințe.
A constatat că apartamentul respectiv este bun propriu al reclamantului I.I.
A schimbat în parte sentința în sensul că a înlăturat dispozițiile cu privire la atribuirea apartamentului situat în B pârâtei P.F.
Ca rezultat al compensării sultelor pentru bunurile mobile și imobile a obligat pe reclamantul I.I. să plătească pârâtei P.F. suma de 11730 lei.
A fost obligată intimata către apelant la plata sumei de 2242 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
S-a reținut în motivarea deciziei că prima instanță nu a dat eficiență prevederilor art. 3 lit. e) și f) din C.fam. în vigoare la data pronunțării încheierii de admitere în principiu având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat a se constata că la achiziționarea apartamentului a avut o contribuție de 100% ceea ce echivalează cu constatarea caracterului de bun propriu al acestuia.
Textul de lege menționat stabilește că este bun propriu indemnizația de asigurare sau despăgubire pentru pagubele pricinuite persoanei sau valoarea care înlocuiește un bun propriu.
în speță, s-a dovedit de către reclamant că a fost beneficiarul despăgubirii în sumă de 14500 dolari din care ulterior a achiziționat apartamentul situat în B prin intermedierea martorei cumpărătoare A.A.
S-a constatat întemeiată și critica cu privire la considerentele expuse în încheierea de admitere în principiu cu privire la aportul pârâtei la dobândirea garsonierei cu ajutorul bănesc acordat de părinții săi.
Prima instanță a observat că această garsonieră nu face obiectul partajului ci acest bun a fost vândut de către ambele părți înainte de a pleca în Italia, iar valoarea rezultată din tranzacție nu a înlocuit niciun alt bun fiind consumată de ambele părți.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P.F. criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
- este greșită reținerea că apartamentul din B a fost dobândit numai din
câștigurile reclamantului pentru că a făcut dovada că și dânsa a realizat venituri perioada respectivă și s-a ocupat și de întreținerea celor două fiice minore;
- au fost încălcate dispozițiile art. 30 din C.fam. potrivit cărora contribuția soților se referă la bunurile luate în ansamblu și nu prin diferențierea cotelor în raport de diferitele categorii de bunuri.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Așa cum corect s-a motivat de către instanța de apel, potrivit dispozițiilor art. 31 lit. e din C.fam. este bun propriu al unui soț indemnizația de asigurare sau despăgubirea pentru pagubele pricinuite persoanei.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 31 lit. f) din C.fam. este tot bun propriu al unui soț valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
Reclamantul a dovedit și pârâta nu a contestat că a suferit un accident rutier de pe urma căruia a primit despăgubiri în sumă de 32 milioane lire italiene la data de 11.11.2000 ceea ce reprezintă echivalentul a aproximativ 14500 dolari.
Cu chitanțele M.G. (filele 30-34 dosar fond) s-a dovedit că recurentul a trimis sume importante de bani în jur de 9000 dolari martorei A.A. care a cumpărat în anul 2001 apartamentul în litigiu pe care l-a vândut cu 230.000.000 lei părților la data de 10.07.2003 (convertit în valoarea de 7012 dolari SUA).
Apartamentul în fapt a fost trecut pe numele soților așa cum a precizat martora fără ca acesta să urmărească un beneficiu de pe urma tranzacției (declarație de martor fila 50 dosar fond).
Prin urmare nu are nicio relevanță aspectul invocat de recurentă că a realizat venituri în perioada respectivă și s-a ocupat personal și singură de întreținerea celor două fiice minore câtă vreme s-a făcut dovada că apartamentul a fost achiziționat din veniturile proprii ale reclamantului-intimat (contribuție de 100%).
Prin urmare, textul de lege aplicabil în speță este art. 31 lit. e) și f) din C.fam. și nu art. 30 din același act normativ cum invocă recurenta în motivarea recursului.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.proc.civ. a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta P.F. împotriva deciziei civile nr. 49/6.03.2012 a Tribunalului Vrancea.
| ← Acţiune confesorie. Cale de atac | Recurs. Nemotivarea hotărârii de către instanţa de apel... → |
|---|
