Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 319/2017 din data de 09.03.2017
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2017:010.000319
Cod operator 2442/2443
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr.319/2017
Ședința publică de la 09 Martie 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE:
Asistent judiciar:
Asistent judiciar:
Grefier:
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta P.N. împotriva pârâtului S.J.U. , având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat M.C. pentru reclamantă, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul reclamantei a arătat că nu mai are alte cereri de formulat și probatorii de administrat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, constatând cercetarea judecătorească încheiată și cauza în stare de judecată, potrivit art.392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C. pr. civ.
Avocat M C pentru reclamantă a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.08.1978-01.04.2001 de către reclamantă se încadrează în grupa a II-a de muncă și sa-i elibereze o adeverința în acest sens, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert conform chitanțelor atașate la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2015 pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr., reclamanta P.N. a chemat în judecată pârâtul S.J.U. , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.08.1978-01.04.2001 de către reclamantă se încadrează în grupa a II-a de muncă și sa-i elibereze o adeverința din care sa rezulte că a lucrat în grupa a II-a de munca în procent de 100% pe perioada 01.08.1978-01.04.2001.
În motivarea acțiunii, a arătat că în perioada 01.08.1978-08.08.2014 a fost angajata la SJU pe postul de asistent principal de balneo fizio¬terapie, așa cum rezulta din fisa postului si carnetul de munca. Prin specificul muncii a fost supusa unor factori de risc reprezentați de lucrul cu aparatura care funcționează cu radiații electromagnetice fiind în permanentă expusă acestora existând riscul afectării stării de sănătate datorita suprasolicitării fizice si psihice.
Mai mult, angajatorul i-a acordat sporuri salariale pentru condițiile deosebite de muncă, recunoscând astfel că și-a realizat sarcinile de serviciu în grupa II-a de muncă.
De altfel, din Ordinul 125/1990 pct.18, anexa 2, reiese că se încadrează în grupa a II a de muncă ,,activitatea prestată în instalații, utilaje sau aparate care funcționează cu radiații electromagnetice, infraroșii, ultraviolete, microunde, de medie sau înaltă frecvență și lasere, cu excepția laserelor de mare putere, neecranate, care sunt prevăzute în grupa I de munca,, ori prin specificul activității sale a lucrat cu aparatura ce se încadrează in criteriile descrise mai sus.
De asemenea, prin decizia nr.257/20.09.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițiala a actului cu atât mai mult cu cât modificările si completările ulterioare au fost menite sa elimine inechitățile existente.
A depus la dosar în copii conforme cu originalele următoarele înscrisuri: carte identitate și carnetul de muncă.
În drept, a invocat dispozițiile Ordinului 50/1990, Ordinului 125/1990, art.175-182 Codul Muncii.
În temeiul art.205 C.Proc. Civ. pârâtul SJU a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepție, prescrierea dreptului material la acțiune, potrivit art.268 alin.(2) din Codul Muncii iar pe fondul cauzei, respingerea acesteia, ca netemeinică și nelegală .
In ceea ce privește prescrierea dreptului material la acțiune, în conformitate cu prevederile art.268 alin.(2) din Codul Muncii, ,,dreptul de a formula o cerere pentru soluționarea unui conflict de muncă privind alte situații, decât cele prevăzute la art. 268 alin l) din Codul Muncii, se exercită în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului iar reclamanta a înțeles să investească instanța de judecată cu soluționarea cererii care face obiectul prezentului dosar, la data de 22.12.2015.
Referitor la momentul începerii cursului de prescripției arată faptul că, in conformitate cu prevederile art. 281 din Codul Muncii, la data de 01.01.2011, s-au abrogat dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
Totodată, potrivit art.279 alin.(3) din Codul Muncii, angajatorii care au păstrat și completat carnetele de muncă,le-au eliberat titularilor, eșalonat, pană la dala de 30.06.2011.Ca atare, termenul de prescripție de 3 ani, a început să curgă cel mai târziu la data de 30.06.2011, data limită până la care carnetele de muncă au fost eliberate titularilor și având în vedere că reclamanta a fost în posesia acestuia, nu mai poate invoca că nu a avut cunoștință de mențiunile efectuate în privința condițiilor de muncă în care și-a desfășurat activitatea, cu atât mai mult cu cât la vremea respectivă nu s-au făcut mențiuni in carnetele de muncă, iar reclamanta dacă a considerat că activitatea desfășurată de ea, în perioada solicitată, se încadra în condiții ce justificau acordarea grupei a II- a de muncă, ar fi avut posibilitatea să se adreseze instanței de judecată înainte de împlinirea termenului de prescripție.
Pe fondul cauzei, acțiunea promovată de către reclamantă este netemeinică și nelegală , din următoarele considerente :
- prin dispoziția nr. 456/13.09.1990 (Anexele l și 2), DSG și SJU a nominalizat persoanele care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, ținându-se cont de condițiile deosebite de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare psihică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere, infectare, etc.), reclamanta neregăsindu-se nominalizată în aceste anexe.
Ori, din moment ce conducerea DSG de la vremea respectivă împreună cu sindicatele, au analizat pe baza documentelor existente în unitate și au precizat situația încadrării personalului în grupa I și a II - a de muncă , iar reclamanta și nici măcar locul său de muncă nu se regăsește în anexele dispoziției nr 456/1990 care stabilește salariații care se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării începând cu data de 18.03.1969 până în anul 1990, apreciază că S.J.U., nu îi poate elibera reclamantei o adeverință din care să rezulte încadrarea acesteia in grupa a II-a de muncă, pe perioada 01.08.1978 - 01.04.2001.
Referitor la susținerile reclamantei că i-au fost acordate sporuri pentru condiții de muncă, precizează că acordarea acestora nu justifică încadrarea acesteia în grupa a II-a de muncă, încadrarea în grupele I și II de muncă făcându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă din aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% iar pentru grupa a II a, cel puțin 70% din programul de lucru.
În dovedirea acțiunii, a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: dispoziția nr…., dispoziția …., dispoziția nr…...
In drept, și-a prezenta pe prevederile art.205 Cod proc. civilă.
La data de 16.06.2016, instanța a solicitat pârâtei să depună la dosarul cauzei statele de plată și fișele postului reclamantei pentru perioada dedusă judecății iar prin adresa nr.28227 din data de 14.09.2016, pârâta a comunicat instanței documentele solicitate .
Prin încheierea de ședință din data de 29.09.2016, la solicitarea reclamantei, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică în specialitatea protecția muncii, desemnarea expertului tehnic și obiectivele expertizei fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată (fila 123).
Expertul I.D.a depus raportul de expertiză pentru termenul de 24.11.2016, concluzionând că se justifică încadrarea reclamantei în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform prevederilor Ordinului 125/1990,anexa 2,poziția 11,pentru perioada 01.08.1978-01.04.2001.
În conformitate cu prevederile art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța va respinge această excepție întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 13 din data de 16.05.2016 a statuat că acțiunile în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă conform dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990 intră în categoria acțiunilor în constatare de drept comun și sunt imprescriptibile.
Trecând la fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:
În perioada 01.08.1978-08.08.2014, reclamanta P.N. a fost angajată în cadrul SJU pe postul de asistent principal de balneo fizio¬terapie, așa cum rezultă din fișa postului si carnetul de muncă.
În carnetul de muncă nu există înscrieri privind încadrarea reclamantei în grupă de muncă.
Conform Ordinului 50/1990,,6. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
7. Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
În mod excepțional, personalul care, prin natura sarcinilor ce-i revin, lucrează o parte din timp în subteran poate fi încadrat în grupa I sau II de muncă, chiar dacă acest timp este sub plafonul de 50% prevăzut în grupa I și 70% pentru grupa II, luându-se în calcul numai timpul efectiv lucrat în subteran.
8. Perioada de timp în care o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilește prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
15. Dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.,,
Prin Ordinul nr.125/1990 emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională Pentru Protecția Muncii au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990. La punctul 4 din acest ordin s-a prevăzut faptul că metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă este cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990 cu completările făcute prin Ordinul nr.100/1990, care se aplică în continuare.
În perioada 01.08.1978 - 01.04.2001 reclamanta a fost asistent balneo-fizioterapie la SJU, desfășurând activități de utilizare a aparaturii medicale,care funcționează cu radiații electromagnetice, fiind astfel risc de îmbolnăvire prin afectarea stării de sănătate, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
Raportat la prevederile legale mai sus menționate, instanța reține că postul ocupat de reclamantă nu se regăsește în niciuna din categoriile profesionale, activitățile sau locurile de muncă pentru care se acordă grupa a II a de muncă, prevăzute în Ordinul nr.50/1990 și Ordinul nr.125/1990, ca de altfel nici activitatea prestată efectiv de reclamantă.
Pentru activitatea prestată în sistemul medical, după 1 martie 1990, locurile de muncă încadrate în grupa a II- a de muncă prin Ordinul 50/1990, se regăsesc la punctele 107,108, 109, 110, 111, 112, 113 , 114 și 115 din anexa 2 la ordin, pentru următoarele activități:
107.Spitale cu profil de boli contagioase. Secții și compartimente cu profil de boli contagioase (medici, alt personal superior de specialitate, personal sanitar mediu și auxiliar).
108.Unități T.B.C. (toate categoriile de personal); secții, compartimente cu paturi T.B.C., cabinete de consultații T.B.C. și laboratoare de analize și explorări funcționale, ce deservesc în exclusivitate aceste paturi și cabinete (medici, alt personal superior de specialitate, personal sanitar mediu și auxiliar).
109.Unități, secții și compartimente cu paturi cu bolnavi cronici nerecuperabili (medici, alt personal superior de specialitate, personal sanitar mediu și auxiliar).
110.Unități, secții și compartimente de neuropsihiatrie și de psihiatrie cu paturi (medici, alt personal superior de specialitate, personalul sanitar mediu și auxiliar).
111.Laboratoare și compartimente de epidemiologie, microbiologie, toxicologie, serologie,virusologie,parazitologie, medicină legală, anatomie patologică, morgi și prosecturi.
112.Activitatea prestată în laboratoare de cercetare și diagnostic, microbiologie, specializate în procesele tehnologice de producție și controlul vaccinurilor, antigenelor și serurilor în care se lucrează cu tulpini virulente sau cu toxigeneză activă sau se manipulează animale de experiență, culturi și substraturi celulare, cadavre, deșeuri și produse patologice infectate cu holeră, pestă, febră galbenă, variolă rickettsioză, ornitoză, rabie, melaidoză, bruceloză, botulism, tetanos, gangrenă gazoasă, leptospiroze, morvă, tularemie, toxoplasmoză,histoplasmoză,rujeoplasmoză,listerioză,iersinioză,enteroviroză,meningoencefalite bacteriene și virale, pneumocistoză, tuberculoză, lepră, enterobacterioze, hepatite virale, aminoiază, sifilis, infecții respiratorii bacteriene și virale. Personalul care manipulează animale de experiență, culturi și substraturi celulare, cadavre, deșeuri și produse patologice canceroase, în cadrul laboratoarelor de cercetare din rețeaua sanitară.
113. Personalul care lucrează la tratamente cu nămol sau hidrogen sulfurat.
114. Laboratoare sau compartimente de radiologie (personal sanitar superior, personal sanitar mediu și personal tehnic).
115. Personalul care lucrează la întreținerea și repararea aparaturii de radiologie, fizioterapie și medicină nucleară.
116. Personalul sanitar care lucrează în subteran în activitățile prevăzute în grupa II de muncă.,,
În raportul de expertiză s-a reținut că activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa a II a de muncă, pct.11 din anexa II la Ordinul nr.125/1990,prin asimilare.
În anexa II la pct.11 din Ordinul nr.125/1990 este prevăzută activitatea desfășurată de muncitori la ,, Activitatea prestată la instalații, utilaje sau aparate care funcționează cu radiații electromagnetice: infraroșii, ultraviolete, microunde, de medie sau înaltă frecvență și lasere, cu excepția laserelor de mare putere, neecranate, care sunt prevăzute în grupa I de muncă.,,. Însă, activitatea desfășurată efectiv de reclamantă nu se încadrează în cele menționate mai sus, reclamanta desfășurând efectiv activități de aplicare a tratamentului medical asupra pacienților cu aparatură medicală diversă, si nu cele menționate la pct.11 din Ordinul nr.125/1990.
Față de aspectele reținute mai sus, vor fi înlăturate concluziile raportului de expertiză privind încadrarea reclamantei în grupa a II a de muncă, pct.11 din anexa II la Ordinul nr.125/1990, (prin asimilare).
Se mai reține că la art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede că "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități";.
Or,în speță nu există documente din care să rezulte că la unitatea la care și-a desfășurat reclamanta s-a făcut nominalizarea acestuia în grupa a II a de muncă. De asemenea, nici în carnetul de muncă al reclamantei nu s-a făcut vreo mențiune cu privire la grupa II de muncă, respectiv procentul de cel puțin 70 % din programul de lucru desfășurat în astfel de condiții. Instanța constată că angajatorul, în speță Direcția Sanitară Gorj a parcurs procedura legală prevăzută de Ordinul 50/1990.
Astfel, la data de 13.09.1990 s-a emis dispoziția nr.456/13.09.1990 prin care s-au nominalizat salariații și locurile de muncă care se încadrează în grupa a I a și a II a de muncă iar ulterior, angajatorul SJU a emis decizia nr.257/1998, menținând grupele de muncă pentru personalul cu activități și categorii profesionale cu condiții deosebite, începând cu data de 01.01.1998, însă reclamanta nu se regăsește în tabelele anexate la deciziilor susmenționate.
Cu privire la obligarea societății pârâte să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că activitatea specifică grupei II de muncă s-a desfășurat în procent de 100%, instanța reține următoarele:
Potrivit art.158 alin.2 din Legea nr. 263/2003, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau II de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1.04. 2001.
Potrivit art. 126 alin. 1 din HG nr. 257/2011, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele 1 și/sau a II a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14 numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidența angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhivă.
Rezultă deci că obligația angajatorului de a elibera o asemenea adeverință în temeiul acestui act normativ există doar dacă are la bază documente verificabile aflate în arhiva angajatorului, întocmite anterior anului 2001. Or, în speță, nu există asemenea documente, astfel încât pârâta nu poate fi obligată la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamanta P.N. împotriva pârâtului S.J.U. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta P.N. , domiciliată în, ….împotriva pârâtului S.J.U. .
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2017, la Tribunalul Gorj.
| ← Contract de credit încheiat în moneda chf. acţiune prin care... | Ordonanţă de plată – respingere excepţie... → |
|---|
