Anulare act. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 1746/2016 din data de 17.10.2017
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:010.001746
Cod operator 2442/2443
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 1746/2016
Ședința publică de la 17 Octombrie 2016
Completul compus din:
Președinte
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul D.N., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat reclamantul și consilier juridic C.M. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, fiind primul termen de judecată, instanța a acordat cuvântul părților cu privire la competență.
Reclamantul și consilier juridic C.M., pentru pârâtă, au precizat că nu au obiecții cu privire la competența instanței investite cu soluționarea cauzei.
Procedând la verificarea competenței, în conformitate cu art. 131 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța reține că Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față, în temeiul dispozițiilor art. 153 și 154 din Legea nr. 263/2010 și art. 95 din Codul de procedură civilă.
Instanța a acordat cuvântul cu privire la probatoriu.
Reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtei a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 și art. 292 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și, constatând încheiată cercetarea procesului, a acordat cuvântul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei.
Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii.
Reprezentantul pârâtei a solicitat respingerea acțiunii și menținerea dispoziției contestate ca fiind temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 11.08.2016, sub nr. ---------, reclamantul D.N., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj, a formulat contestație împotriva dispoziției nr. ....... din .......... privind încetarea indemnizației de șomaj, pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În motivare, reclamantul a arătat că prin dispoziția cu nr. 508 pârâta i-a stabilit dreptul la indemnizație de șomaj începând cu data de 02.06.2015, în cuantum de 712 lei, pe o durată de 12 luni, ca urmare a încetării calității sale de salariat la Complexul Energetic(C.E.) Oltenia S.A., respectiv a încetării contractului individual de muncă în baza art. 65 din Codul muncii la data de 01.06.2015.
Prin dispoziția nr. 65357400/30.06.2016, emisă de Agenția Județeană pentru Ocupare a Forței de Muncă Gorj, s-a dispus încetarea indemnizației de șomaj începând cu data de 01.01.2016, când a început desfășurarea activității în funcții elective/numite.
Consideră reclamantul că încetarea acordării indemnizației de șomaj este o măsură luată unilateral și abuziv de către pârâtă, pentru motive nelegale, care nu au nicio legătură cu dispozițiile legale în materie, fiindu-i astfel încălcat dreptul la asigurările sociale, drept garantat de art. 1 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă și art. 41 alin. 2 din Constituția României .
Cotizarea la bugetul de stat al asigurărilor sociale face ca indemnizația de șomaj să reprezinte compensație parțială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă.
A precizat reclamantul că de aceeași compensație beneficiază toți asigurații care și-au îndeplinit obligația de plată a contribuțiilor de asigurări pentru șomaj, fiind astfel și dreptul său de a beneficia de această indemnizație de șomaj.
De asemenea, reclamantul a arătat că din modul de redactare al dispoziției contestate nu rezultă starea de fapt reținută de pârâtă, pentru care a dispus încetarea plății indemnizației de șomaj, raportat la dispozițiile în vigoare din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, care reglementează cazurile de încetare a plății indemnizației de șomaj, fiind invocat în drept doar art. 44, în condițiile în care acest articol conține 16 cazuri de încetare.
A susținut că mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină dispoziția de încetare a indemnizației de șomaj au rolul, în primul rând, de a-1 informa concret și complet pe asigurat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care încetează plata indemnizației, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a emitentului.
Motivarea în fapt a dispoziției de încetare a plăți indemnizației de șomaj are ca scop posibilitatea verificării de către instanță a caracterului real, efectiv și serios al măsurii dispuse, coroborând temeiurile invocate cu înscrisurile ce au stat la baza emiterii actului.
Ori, în speță, dispoziția nr. 65357400/30.06.2016, emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj nu cuprinde motivele concrete care au determinat de fapt și de drept încetarea plății indemnizației de șomaj astfel încât este imposibilă exercitarea controlului judecătoresc și verificarea legalității și temeiniciei acestei dispoziții.
În concluzie, consideră reclamantul că, sub sancțiunea nulității absolute, dispoziția contestată trebuia să fie motivată în fapt și în drept.
A mai arătat că la emiterea dispoziției nr. 65357400/30.06.2016 nu s-a ținut seama de faptul că efectele unui act juridic se produc numai pentru viitor și nu pot retroactiva, astfel că dispoziția contestată poate produce efecte doar începând cu data emiterii sale 30.06.2016 și nu retroactiv, începând cu data de 01.01.2016. În acest sens a invocat prevederile articolului 15 alin. 2 din Constituție, care consacră principiul neretroactivității legii, conform căruia că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Astfel, securitatea juridică impune neaplicarea regulilor de drept unor situații existente înainte de momentul emiterii actului, interdicția retroactivității actelor juridice fiind nu numai un principiu interpretativ, ci condiționează însăși legalitatea acestor acte.
Față de motivele invocate, reclamantul a solicitat admiterea contestației, anularea dispoziției nr. 65357400/30.06.2016, prin care s-a dispus încetarea indemnizației de șomaj începând cu data de 01.01.2016, obligarea pârâtei la plata indemnizației de șomaj în cuantumul stabilit prin dispoziția nr. 508 , prin care i s-a stabilit dreptul la indemnizație de șomaj începând cu data de 02.06.2015.
În drept, reclamantul a întemeiat contestația pe prevederile art. 119 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj, care prevede că litigiile privind stabilirea și plata indemnizației de șomaj se soluționează în regim de urgență, potrivit normelor procedurale prevăzut pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede altfel.
Pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea dispoziției de încetare a indemnizației de șomaj și a venitului lunar de completare, aceasta fiind temeinică și legală.
A arătat pârâta că stabilirea și încetarea drepturilor, reprezentând indemnizația de șomaj, se face de către agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și ocuparea forței de muncă, H.G. nr. 174/2002, Normele de aplicare a legii asigurărilor pentru șomaj și Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Referitor la modalitatea încetării indemnizației de șomaj, a arătat că această indemnizație încetează de la data de la care beneficiarul își începe desfășurarea activității în funcții elective sau la data la care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului.
În conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. 2 lit. a din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, ce a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2016, se menționează în mod expres faptul că regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică indemnizațiilor din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit legii.
În consecință, din interpretarea textelor de lege, aferente actelor normative mai sus menționate reiese faptul că, începând cu data de 01.01.2016, veniturile consilierilor locali sunt considerate venituri asimilate salariaților și nu se pot cumula cu indemnizația de șomaj.
Referitor la situația contestatorului, pârâta a menționat că acesta a fost salariat la Complexul Energetic Oltenia S.A., iar , începând cu data de 02.06.2015, s-a stabilit în favoarea acestuia dreptul la indemnizație de șomaj conform Legii 76/2002 și dreptul la venitul lunar de completare prevăzut de Ordonanța de Urgență nr. 36/2013 privind aplicarea în perioada 2013-2018 a unor măsuri de protecție socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare.
Ulterior stabilirii acestor drepturi, în urma verificărilor efectuate în cursul anului 2016, s-a constatat faptul că, începând cu luna iunie 2012, contestatorul a avut calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Urdari.
Având în vedere aceste constatări, coroborate cu dispozițiile art. 44 alin. 1 lit. n din legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, art. 25 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, art. 2 alin. 1 și art. 4 din Legea 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, precum și cu dispozițiile art. 76 alin. 2 lit. a și art. 185 alin. 1 din Codul fiscal, reiese în mod evident faptul că veniturile consilierilor locali sunt considerate venituri asimilate salariaților și, deci, nu se pot cumula cu indemnizația de șomaj.
A precizat pârâta că , dacă nu ar fi dispus prin aceste acte administrative încetarea indemnizației pentru șomaj începând cu data de 01.01.2016, reclamantul ar fi beneficiat concomitent atât de aceste drepturi cât și de venituri asimilate salariaților, fapt care, în mod evident, contravine normelor de drept în vigoare.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, Legea nr. 76/2002, Legea 215/2001, Legea 393/2004 și Legea 227/2015 privind Codul Fiscal.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat să fie înlăturate apărările formulate de către pârâtă, invocând prevederile art. 6 alin. 1 din Codul Civil , privind aplicarea în timp a legii civile și art. 501 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal.
A precizat că principiul neretroactivității legii civile este consacrat expres în art. 6 alin 1 din Codul civil, potrivit căruia , legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta neavând putere retroactivă.
Față de faptul că Legea nr. 227/2015 este ulterioară nașterii raporturilor juridice dintre părțile litigante, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 76 alin. 2 lit. a din Legea menționată.
În consecință, a arătat reclamantul că susținerile privind aplicabilitatea noilor dispoziții ale Legii nr. 227/2015 situației stabilite prin dispoziția nr. 508 sunt nelegale, fapt pentru care a solicitat a se înlătura aceste argumente ale pârâtei .
Prin decizia nr. 16/18.02.2008, având de soluționat un recurs în interesul legii asupra chestiunii cumulului indemnizației de ședință a consilierilor locali cu pensia de invaliditate de gradul al II-lea, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că indemnizația de ședință, la care au dreptul consilierii locali pentru participarea la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate, potrivit art. 34 din Legea nr. 393/ 2004 nu justifică încadrarea ei într-o remunerație sau alt venit cu caracter permanent, întrucât activitatea consilierului local nu se desfășoară în urma încheierii unui contract de muncă, a unui contract civil sau a unui contract de drept public, iar între consiliul local și consilier nu există raporturi specifice celor dintre un angajator și salariat sau dintre o instituție și funcționarul public, activitatea alesului local realizându-se în baza unui mandat rezultat din alegeri.
Totodată, a apreciat că indemnizația de ședință, la care au dreptul consilierii locali, nu este decât o remunerație ocazională și nepermanentă, care, prin cuantumul ei, nu poate să fie asemănătoare sumelor de bani asimilabile unui venit constant și permanent de natura indemnizațiilor și salariilor pe care le primesc demnitarii, funcționarii publici, angajații etc.
Pornind de la o atare natură juridică a indemnizației de ședință, instanța de recurs a considerat că nici măcar textele art. 5, pct. IV și, respectiv, ale art. 34 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76 /2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă nu exclud din categoria beneficiarilor indemnizației de șomaj persoanele care realizează venituri, ce sunt mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare.
De asemenea, a arătat reclamantul că dispoziția nr. 65357400/30.06.2016 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj nu cuprinde motivele concrete care au determinat de fapt și de drept încetarea plății indemnizației de șomaj, menționând că, față de modul de redactare al dispoziției contestate, a solicitat a se rețină că pârâta nu menționează nici o apărare în acest sens.
În probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate , în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:
Reclamantului D.N. i s-a stabilit o indemnizație de șomaj în cuantum de 712 lei, începând cu data de 02.06.2015, pe o perioadă de 12 luni , respectiv 02.06.2015 - 02.06.2016, prin dispoziția cu nr. 508 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj .
Ulterior, prin dispoziția nr. 65357400/30.06.2016, având în vedere prevederile art. 44 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus încetarea indemnizației de șomaj acordată reclamantului începând cu data de 01.01.2016, când acesta a început dă desfășoare activități în funcții elective/numite.
Prin acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, reclamantul contestă dispoziția nr. 65357400/30.06.2016, privind încetarea indemnizației de șomaj.
Referitor la susținerile reclamantului, în sensul că dispoziția contestată nu cuprinde motivele de fapt și de drept, instanța reține că Legea nr. 76/2002 nu impune o anumită formă a dispoziției de încetare a indemnizației de șomaj sau anumite elemente care să fie cuprinse în mod obligatoriu într-o astfel de dispoziție.
Deși în dispoziția nr. 65357400/30.06.2016 se regăsesc greșeli gramaticale, din conținutul acesteia rezultă motivele pentru care Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj a dispus încetarea indemnizației de șomaj.
Având în vedere că dispozițiile legale nu impun îndeplinirea unor condiții de formă în ceea ce privește dispoziția de încetare a indemnizației de șomaj, precum și faptul că din dispoziția nr. 65357400/30.06.2016 rezultă motivele de fapt și de drept pentru care s-a dispus încetarea indemnizației de șomaj acordată reclamantului, instanța reține că sunt neîntemeiate susținerile acestuia în sensul că dispoziția menționată este lovită de nulitate absolută.
În ceea ce privește temeinicia dispoziției nr. 65357400/30.06.2016, de încetare a indemnizației de șomaj, instanța reține:
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin.1 lit. n din Legea nr. 76/2002,forma în vigoare la data emiterii dispoziției contestate, încetarea plății indemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor are loc la data de la care beneficiarii își încep desfășurarea activității în funcții elective sau la data la care sunt numiți în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului.
În speță, reclamantul a deținut funcția de consilier local în perioada iunie 2012-iunie 2016, conform adresei nr. 2314/16.06.2016, emisă de Primarul comunei Urdari(fila 18 din dosar).
Dispozițiile legale menționate prevăd încetarea plății indemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor de la data de la care beneficiarii își încep desfășurarea activității în funcții elective , fără să excepteze funcția de consilier local .
Or, potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus , unde legea nu distinge nici legiuitorul nu trebuie să distingă.
De asemenea, instanța reține că de la data de 01.01.2016 a intrat în vigoare Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal și , în conformitate cu prevederile art. 76 alin.1 lit. a din această lege, indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit legii , sunt asimilate salariilor, iar regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și acestor tipuri de venituri.
Așa cum se prevede la art. 2 alin.1 din Legea nr. 393 /2004, prin aleși locali, în sensul acestei legi, se înțelege ";consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului București, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene"; , iar, în conformitate cu prevederile art.4 din aceeași lege, ";în asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor, aleșii locali îndeplinesc o funcție de autoritate publică și sunt ocrotiți de lege";.
Prin urmare, având în vedere că la data de 01.01.2016 reclamantul îndeplinea funcția de consilier local, în mod corect i-a fost încetată îndemnizația de șomaj prin dispoziția contestată, fiind aplicate prevederile art. 44 alin.1 lit. n din Legea nr. 76/2002, lege care era în vigoare la momentul emiterii dispoziției, astfel că nu este vorba de o aplicare retroactivă a legii, cum greșit susține reclamantul ( prevederile de la lit. n a art. 44 din Legea nr. 76/2002 , introdusă prin Legea nr. 250/2013 , intrând în vigoare la data de 22 octombrie 2013).
Totodată, așa cum s-a arătat mai sus, începând cu data de 01.01.2016, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal , sus menționate.
Așadar, prin dispoziția de încetare a indemnizației de șomaj nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii.
Referitor la decizia în interesul legii invocată de reclamant, respectiv decizia nr. 16/18.02.2008, instanța reține că privește cumulul indemnizației de ședință a consilierilor locali cu pensia de invaliditate de gradul al II-lea, nefiind aplicabilă în cauza de față.
Față de considerentele expuse, instanța urmează să respingă contestația reclamantului formulată împotriva dispoziției nr. 65357400 din 30.06.2016, privind încetarea indemnizației de șomaj, ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamantul D.N., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 17. 10. 2016, la Tribunalul Gorj.
| ← Camera preliminară. lipsa parcurgerii acestei etape procesuale.... | Actiune in constatare → |
|---|
