acţiune în constatare
| Comentarii |
|
Judecătoria BEIUŞ Sentinţă civilă nr. 557 din data de 25.03.2014
Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta A. N. P.P. C. BIHOR, . împotriva intimaților B.C.R.SA B.- Sucursala Ștei și B. C. R. S.A. B., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se constată că atât mersul dezbaterilor cât și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.03.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când cauza s-a amânat în vederea pronunțării pentru data de 28.03.2013 și 04.04.2013.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Oradea, la data de 11.11.2010, petenta A. N. P.P. C.B. în contradictoriu cu intimații B.C. R. SA B. și B.C. R. S.A. B., a depus conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, procesul verbal de constatare a contravenției nr. 215 - 939 seria …../20.10…..
În fapt și în drept sesizarea nu este motivată.
Prin întâmpinarea depusă la data de 14.04.2011, intimata B. C.R. S.A. a solicitat respingerea sesizării formulată de ANPC cu privire la constatarea caracterului contravențional al faptelor prin procesul verbal seria ANPC nr. ….. din data de 20.10.2….., în principal având în vedere intervenția unei legi contravenționale mai favorabile (Legea 288/2010), ce se aplică retroactiv, în baza art.15 al.2 din Constituția României și art.12 al.1 din OG 2/2001, iar în subsidiar ca fiind nefondată.
În motivarea întâmpinării se arată că prin procesul verbal, organele de control ale ANPC au reclamat săvârșirea unor fapte de natură pretins contravențională, constând în perceperea în mod abuziv a comisionului de risc cu privire la contractele de credit ale persoanelor care au formulat reclamații împotriva intimatei BCR. Totodată, se reține prin procesul verbal că banca în mod abuziv a redenumit comisionul de risc în comision de administrare, majorându-l pe acesta din urmă. Cu toate că, din punct de vedere formal, actul de constatare reclamă și încălcarea art. 4 din Legea nr. 193/2000, ANPC nu indică motivele substanțiale și argumentele pentru care ar fi abuzivă încasarea comisionului de risc sau includerea acestuia în comisionul de administrare. În acest sens, analizând descrierea faptelor constatate, din punct de vedere substanțial, normele considerate încălcate sunt în realitate cele prevăzute de art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010, care în numele principiului transparentizării costurilor creditului, enumără o serie de comisioane care pot fi percepute de bănci în mod distinct.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești. În susținerea acestei excepții, pârâta BCR S.A. arată că Legea nr. 193/2000 este legea generală, instituind cadrul legislativ general privind calificarea drept abuzive a clauzelor din contracte de orice fel încheiate între orice comercianți și consumatori, în timp ce O.U.G. nr. 50/2010 este legea specială, instituind un cadru legislativ semnificativ mai restrâns care se referă doar contractele de credit pentru consumatori. Prin raportate la legea generală 193/2000, legea specială care este O.U.G. nr. 50/2010 restrânge atât sfera subiecților de drept consumatori cărora li se adresează, cât și sfera contractelor reglementate.
Pentru faptele descrise în procesul verbal, atât competența de a constata și a face efectiv încadrarea faptei de natură contravențională cât și competența de a aplica sancțiunea contravențională aparține ANPC și nu instanței de judecată.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția dezincriminării, arătând că ulterior încheierii procesului verbal din litigiu, OUG 50/2010 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea 288/28.12.2010, intrând în vigoare la 02.01.2011. Legea nr. 288/2010 conține în art. I pct. 39 o modificare a dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, în sensul că prevederile O.U.G. nr. 50/2010 nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a ordonanței, cu excepția unor dispoziții privind posibilitatea refinanțării creditului și celor privind rambursarea anticipată.
Prin această dispoziție a Legii 288/2010 se restrânge sfera inițială de aplicare a OUG 50/2010 și implicit a normelor sale contravenționale, cuprinse în art.85-89, numai la acele situații ce privesc contractele de credit noi, respectiv care se încheie după intrarea în vigoare a OUG 50/2010, legiuitorul scoțând astfel din sfera ilicitului contravențional toate acele fapte referitoare la contractele în curs de derulare la data intrării în vigoare a ordonanței.
Totodată, intimata menționează și faptul că norma juridică cuprinsă în textul art.1 pct.39 din Legea 288/2010, deși este o normă tranzitorie - de regulă de natură procedurală, are și o competență de drept substanțial, în sensul că reglementează situația acelor raporturi juridice născute din contractele de credit în curs de derulare, care rămân supuse vechii reglementări, fiind scoase din sfera de aplicare a OUG 50/2010.
Modificând situația premisă din normele contravenționale ale O.U.G. nr. 50/2010, în sensul că acestea se vor referi numai la contractele de credit noi, rezultă că pentru contractele în derulare nu mai poate opera nici textul incriminator, nici cel sancționator, cuprins în normele contravenționale ale OUG 50/2010. În acest mod, norma juridică cuprinsă în textul art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 capătă natura unei norme de drept public, contravențional, în sensul unei veritabile norme de dezincriminare cu privire la acele fapte referitoare la contractele de credit în derulare. Prin urmare, Legea nr. 288/2010, prin norma juridică conținută de art. I pct. 39, face să dispară situația premisă - contractele în curs de derulare - a raportului contravențional de conflict, faptele constatate prin procesul verbal nemaiexistând ca și contravenție.
În ceea ce privește mecanismul și efectele juridice ale dezincriminării, intimata arată că potrivit art.12 al.2 din Constituția României "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";, precizând totodată și faptul că acest principiu al retroactivității legii contravenționale mai favorabile se regăsește, de asemenea și în art.12 al.1 din OG 2/2001, care dispune: "Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.";
Se arată și faptul că în soluționarea excepției de neconstituționalitate referitoare la acest text de lege, Curtea constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr.228/2007, în sensul că sintagma "nu se mai sancționează"; din cuprinsul art.12 al.1 din OG 2/2001 se referă nu numai la aplicarea sancțiunii contravenționale, ci și la executarea acesteia, statuând că: "…prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dat aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legii, sancțiunile nu se mai execută.";
Pârâta a înțeles să invoce și excepția prescripției dreptului de a constata faptele pretins contravenționale menționate în procesul verbal, în consecință și a dreptului de a constata clauzele abuzive invocate în procesul verbal, precum și a dreptului de a sancționa pretinsele contravenții menționate în procesul verbal.
Prin răspunsul la întâmpinare, petenta a solicitat să se constate clauzele abuzive din contractul de credit pe care operatorul economic le încheie cu persoanele fizice și în consecință să se aplice sancțiunea contravențională și să se dispună, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract.
În motivarea răspunsului la întâmpinare se arată că în fapt, controlul s-a efectuat la Banca Comercială Română, de către comisarii C.J.P.C. Bihor, ca urmare a cercetării a două reclamanții depuse de către consumatori, împotriva clauzelor abuzive din contractele încheiate. În urma studierii contractelor de credit încheiate cu consumatorii, s-a constatat cp operatorul economic percepe în continuare, în mod abuziv, comisionul de risc, încălcând prevederile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contracte.
Petenta arată că, agenții constatatori au respectat întocmai atât prevederile O.G. nr. 2/2001 cât și prevederile Legii nr. 193/2000. Referitor la perceperea în mod abuziv a comisionului de risc în noile contracte, se arată că, banca recunoaște existența acestuia, continuă să îl aplice și să îl perceapă prin orice mijloace, aceste acțiuni reprezentând clauze abuzive conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000. Se menționează faptul că, consumatorii au derulat demersuri prin care au încercat să rezolve amiabil problemele contractuale, pe cale consilierii, care nu s-a materializat. La toate aceste demersuri B.C.R. România S.A. nu a transmis un răspuns complet, nu a depus diligențele necesare în vederea reparării prejudiciilor menționate și nu a înțeles să se conformeze prevederilor legale.
Petenta apreciază că redenumirea "comisionului de risc"; în "comision de administrare credit"; este contrară dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2010.
Față de excepția dezincriminării, invocată de către pârâtă, se arată că aceasta nu este aplicabilă în speță, deoarece procesul verbal este sub incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000, art. 242, alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin Sentința civilă nr. …../2011 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. …/271/2010 s-a respins excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, respectiv s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Beiuș, înregistrându-se dosarul pe rolul judecătoriei Beiuș la data de …. sub nr. …../187/2011.
În ședința publică din data de …., reprezentanta intimatei a depus la dosar contractele de credit bancar complete, actele adiționale la contractele de credit pentru ambele persoane, jurisprudență în materie obținută la alte instanțe din țară.
Prin Sentința civilă nr. ….. pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. ….. s-a respins excepția dezincriminării faptelor, s-a respins sesizarea petentei și s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție seria ANPC nr. …..din data de ….. al ANPC Bihor, cu obligarea petentei la plata către intimata BCR S.A. a sumei de 5549,87 lei cheltuieli de judecată.
La data de 20.01.2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor recursul împotriva Sentinței civile nr. …. pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. …. formulată de A. N. P. P.C.B.
Prin Decizia nr. …./2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. …../187/2011 s-a admis ca fondat recursul introdus de A.N.P.P.C. B .împotriva Sentinței civile nr. …./2011 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. …./187/2011, cu casarea acestei sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Beiuș, ținând cont de faptul că prima instanță a reținut în mod greșit că în speță s-ar fi îndeplinit termenul de prescripție al dreptului agentului constatator de a sesiza instanța în vederea aplicării sancțiunii, acest termen începând să curgă de la data constatării contravenției, respectiv 20.10.2010.
Cu ocazia rejudecării, dosarul s-a înregistrat la Judecătoria Beiuș, la data de 25.02.2013 sub nr. dosar …./187/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin procesul verbal de contravenție seria ANPC nr….. din ….2010 că un număr de 2 persoane ( al căror nume ,număr de contract și reclamație sunt arătate în procesul verbal) reclamă existența ca și clauze abuzive ale comisionului de urmărire riscuri și a celui de administrare în contractele de credit pe care le-au încheiat cu BCR SA .
În urma reclamațiilor au fost verificate contractele de credit ,constatându-se că banca percepe comisionul de risc care ,după intrarea în vigoare a OUG 50/2010 ,a fost cumulat cu comisionul de administrare. Conform prevederilor art. 36 din OUG 50/2010 privind creditele pentru consumatori, băncile nu mai pot percepe acest comision de risc și totuși ,în mod abuziv banca l-a redenumit și inclus în comisionul de administrare, majorându-l. Față de această stare de fapt petenta consideră ca fiind abuzive clauzele contractuale care prevăd acest comision.
Cu privire la excepțiile invocate de către intimata BCR , instanța constată că Judecătoria Oradea , prin sentința de declinare a competenței , s-a pronunțat cu privire la excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată respingând-o.
Cu privire la excepția dezincriminării faptelor prin intervenirea legii mai favorabile, instanța constată că OUG 50/2010 ,aprobată prin legea 288/2010,fiind o lege civilă, nu se aplică retroactiv,prin legea 288/2010 se arată în mod concret și restrictiv căror contracte se aplică. Procesul verbal din prezenta cauză a fost dresat în baza legii 193/2000 ,instanța urmând a analiza conținutul clauzelor în vederea stabilirii caracterului lor abuziv sau nu ,din perspectiva și conform prevederilor acesteia.
Potrivit art.148 alin1-4 din Constituția României, aderarea țării noastre la tratatele constitutive ale UE se face prin lege și ca urmare a aderării prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne. Astfel prin legea 193/2000 sunt transpuse Directivele Consiliului 93/13/CEE din 5.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatori.
Art.3 din această Directivă arată că o clauză care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind inechitabilă dacă ,în contradicție cu condiția de buna credință ,provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. O astfel de condiție care nu s-a negociat individual este cea care a fost redactată în prealabil, din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul ei ,în mod special având în vedere contractele standard formulate în avans.
În jurisprudența sa CJCE s-a pronunțat în numeroase cauze cu privire la problema clauzelor abuzive și a decis că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente de drept și de fapt necesare în acest sens.
Legat de aplicabilitatea prevederilor art. 4 din Legea 193/2000, instanța retine că potrivit art. 1 alin. 3 din Directivă se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii. Potrivit art. 4 alin. 1 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile parților. La alin. 2 se arată ca o clauza contractuala va fi considerată ca nefiind negociata direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Contractul încheiat de părți este unul preformulat, standard, iar eventualele diferențe dintre el si alte contracte nu se datorează negocierii cu clienții, ci particularităților fiecărui client in parte. Prin urmare aceste contract si clauzele lui nu au fost negociate de către părți, nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de proba, conform art. 1169 Cod civil.
Referitor la comisionul de risc perceput și cumulat cu cel de administrare, instanta reține urmatoarele:
Potrivit capitolului 3 din Condițiile Generale ale convențiilor de credit ,acestea conțin prevederi identice . Reține instanța că în cadrul contractului nu s-a explicat natura acestui comision , în ce constă " Urmărirea de riscuri " , de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului in situația neproducerii riscului sau dacă se poate restitui in anumite situații. Prin aceasta clauza, care datorita modului in care este formulata si percepută, fără nici o posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive, s-a urmărit perceperea a unui nou comision, creând astfel un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților ,în special cele privitoare la rațiunile perceperii comisionului de risc întrucât titularii contractelor de credit , nu au avut altă posibilitate, in măsura în care doreau sa beneficieze de serviciile băncii, decât să accepte în bloc condițiile prestabilite de bancă, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul contractului nu rezultă faptele care generează acest comision de urmărire riscuri. Începînd cu anul 2010 , intimata a cumulat comisionul de urmărire riscuri cu cel de administrare astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.
Prin urmare instanța, apreciind ca aceste clauze sunt abuzive , va admite cererea și va constata că prevederile privind comisionul de risc din convențiile de credit și din condițiile generale de creditare , precum și cumularea comisionului de risc cu cel de administrare reprezintă clauze abuzive ce încalcă drepturile consumatorului , astfel că în baza art.13 din Legea 193/2000 va obligă intimata BCR SA, sub sancțiunea daunelor în cuantum de 10/zi calculate de la data comunicării prezentei hotărâri, la modificarea conținutului clauzelor abuzive, prin înlăturarea comisionului de urmărire riscuri.
Față de considerente mai sus expuse, instanța va respinge excepția dezincriminării invocată de către B.C.R. S.A. ca nefondată și va admite sesizarea petentei A.N. P.P. C. prin C.J. pentru P.C.
În consecință, în baza art. 16 din Legea nr. 193/2000 va aplica intimatei BCR S.A., o amendă în valoare de 800 lei, iar în baza art. 13 din Legea nr. 193/2000 va obliga intimata BCR S.A., sub sancțiunea daunelor în cuantum de 10/zi calculate de la data comunicării prezentei hotărâri, la modificarea conținutului clauzelor abuzive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția dezincriminării invocată de către BCR S.A., ca nefundată.
Admite sesizarea formulată de petenta A.N. P. P.C. B., prin C.J. pentru P. C. , împotriva intimaților B.C. R. SA și B. C.R. S.A. .
În baza art. 16 din Legea nr. 193/2000 va aplica intimatei BCR S.A., o amendă în valoare de 800 lei.
În baza art. 13 din Legea nr. 193/2000 va obliga intimata BCR S.A., sub sancțiunea daunelor în cuantum de 10/zi calculate de la data comunicării prezentei hotărâri, la modificarea conținutului clauzelor abuzive.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,,
| ← Constatare nulitate contract şi dizolvare societate | plângere contravenţională. Jurisprudență Chemare în... → |
|---|
