acţiune în constatare
| Comentarii |
|
Judecătoria PITEŞTI Hotărâre nr. 8698/2014 din data de 23.09.2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8698/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A P
Grefier N V
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul T.A și pe pârâta SC C. D. SA C. - prin reprezentant zonal SC C. D. SA A, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a răspuns pârâta - reclamanta prin avocat, lipsă fiind reclamantul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru dezbateri în contradictoriu, conf. alin. 11-13, art. 104 din R.O.I. al inst. jud. (H.C.S.M. 387/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au răspuns reclamantul pârât prin avocat Tufeanu Ion și pârâta - reclamanta prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În baza disp. art..131 alin1N.cod. proc.civ, constată că Judecătoria Pitești este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauza.
Instanța invocă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante pentru cererea reconvențională și o pune în discuția părților.
Apărătorul reclamantului - pârât solicită instanței admiterea excepției și în subsidiar unirea acesteia cu fondul cauzei, cu susținerea că este contestat dreptul de creanță al pârâtei - reclamante. De asemenea învederează instanței că este o acțiune standard, în anii trecuți se insista pe declinarea cauzelor în favoarea Judecătoriei Craiova, mai nou se insistă pe locul desfășurării contractului.
Apărătorul pârâtei - reclamante solicită instanței respingerea excepției, cu susținerea că pârâta reclamanta are un drept de creanță față de reclamantul - pârât, cu susținerea că prețul energiei electrice este rezultat din prețul energiei plus prețul de transport, astfel că pârâta - reclamanta are un drept de creanță față de reclamantul - pârât și prin urmare are calitate procesuală în prezenta cauză.
Instanța deliberând asupra excepției invocate, apreciază că pentru corecta soluționare a acesteia se impune administrarea acelorași probe ca și pentru fondul cauzei, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 248 Ncpc urmează a dispune unirea acesteia cu fondul cauzei.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Apărătorul reclamantului - pârât solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri cele de la dosar, altele nu dețin, a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat un martor, a probei cu interogatoriul pârâtei , precum și a probei cu expertiză în specialitatea energetică cu prorogarea discuției asupra încuviințării acesteia după administrarea primelor categorii de probe.
Apărătorul pârâtei - reclamante arată că nu se opune probelor solicitate de reclamant, respectiv proba cu înscrisuri și proba cu expertiză în specialitatea energetica, solicitând verificarea metrologică a aparatului de măsurare, însă se opune încuviințării probei testimoniale pe teza probatoriu indicată, respectiv identificarea receptoarelor, acestea au fost identificate prin nota de constatare, care a fost semnată și de reclamant și solicită în apărare încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Apărătorul reclamantului - pârât arată că persoana care a semnat este persoana care a fost de față la momentul controlului, este o persoana de sex feminin. Receptoarele în funcțiune determină un consum.
Apărătorul pârâtei arată că nota de constatare are o rubrică pentru martori, care nu este semnată.
Instanța având în vedere dispozițiile art.255 Cod procedură civilă încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, luând act ca este vorba de înscrisurile aflate la dosar, constatând ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării litigiului.
Instanța având în vedere proba testimonială solicitată de reclamant, precum și proba cu interogatoriu și proba cu expertiză în specialitatea energetică, în baza disp. art. 255 CPC, le respinge apreciind că nu sunt utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și incidente de soluționat, în temeiul art. 392 Cod Procedură Civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului.
Apărătorul reclamantului - pârât solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu susținerea că pârâta nu are nici un drept de creanță față de reclamant, cu susținerea că un apartament care nu este locuit nu are nici consum. Acel NPL nu are un fundament legal.
Apărătorul pârâtei - reclamante solicită instanței respingerea cererii principale ca neîntemeiată, admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantului-pârât la plata facturilor enumerate, precum și la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea învederează instanței că nota de constatare este semnată, pretențiile sunt întemeiate, iar cât privește suma aceasta a fost stabilită în baza unor norme legale. Prin nota de constatare s-a constat intervenția neautorizată asupra aparatului, nota de constatare este semnată de reclamant, pretențiile sunt întemeiate, iar calculul creanței a fost stabilit în baza unor norme legale.
Apărătorul reclamantului solicită instanței respingerea cererii reconvenționale, cu susținerea că acel apartament nu este locuit. De asemenea solicită instanței amânarea pronunțării pentru a depune la dosar chitanța reprezentând onorariul de avocat.
Considerându-se lămurită, potrivit disp. art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 06.06.2013 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr.11467/280/2013, reclamantul T.A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. D. SA C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei în sumă de 11644,65 lei aferent facturii nr.1061292770/06.03.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că în luna martie 2013, pârâta a emis factura nr.1061292770, ca urmare a unei verificări efectuate la proprietatea sa, privind funcționarea contorului electric, când s-ar fi constatat "intervenția neautorizată asupra contorului";. Controlul a avut loc în prezenta unei alte persoane, C. L. E., iar nu în prezența sa, și, întrucât, datorită specificului muncii, este în mare parte a timpului plecat, nu a contestat procesul-verbal de control sau factura; apartamentul era în renovare, iar în interior nu erau consumatori, cei menționați în NTL fiind cei preconizați a se utiliza.; consumul calculat conform notei de constatare nu poate fi real pentru un apartament gol; în ziua de 06.03.2013 s-a întrerupt furnizarea energiei electrice, fără preaviz.
Mai arată că nu datorează nimic pârâtei, nici nota de constatare și nici factura neconstituind titluri executorii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.35, art.109, art.113 pct.3, pct.7, prct.8, pct.9 C.pr.civ., art.1345 și urm.C.civ.
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică.
A atașat, în copie, înscrisuri (filele 4-12).
La data de 30.12.2013, reclamantul a depus la dosar interogatoriul, lista cu numele și adresa martorului, taxa de timbru, înscrisuri.
La data de 04.02.2014, pârâta SC C.D. SA C. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională (filele 41-48).
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, pe motiv că au fost constatate abateri de la normele legale privind consumul de energie electrică, fiind întocmită nota de constatare nr.727718/21.02.2013 între împuternicitul furnizorului și soția consumatorului; a fost emisă factura nr. 1061292770/06.03.2013, în valoare de 11644,65 lei, contestată de reclamant și factura nr.1061292771/06.03.2013, în cuantum de 144,68 lei, necontestată. Reclamantul, având paza juridică a grupului de măsurare a energiei electrice de la data semnării contractului cu SC C. V. SA, este direct răspunzător de bunurile date în custodia acestuia, în raport de dispozițiile art.87 lit.b și art.110 din Regulament, iar pârâta, în calitate de proprietar al lucrului alterat, este îndreptățită să obțină despăgubirea pentru prejudiciul suferit de la cei care au în paza juridică contorul.
Mai arată că, prin consum fraudulos, în conformitate cu art.90 alin.2 lit.b din Regulament se înțelege orice intervenție la instalația electrică, ce afectează funcționarea corectă a grupului de măsurare, C. fiind îndreptățit să calculeze și să recupereze energia electrică consumată și neînregistrată de grupul de măsurare.
Consumul de energie se calculează în raport de dispozițiile art.42 alin.4 din Regulament, iar prin emiterea facturii, pârâta urmărește să recupereze prejudiciul constând în contravaloarea energiei electrice tranzitate prin rețeaua electrică de gestiune, energie electrică care a fost consumată, nu a fost înregistrată pe contor și nici nu a fost facturată de furnizor.
Calculul ce a condus la emiterea facturii pentru recuperarea energiei electrice și a serviciilor auxiliare a fost realizat ținând cont de receptorii ce au fost inventariați cu acordul reclamantului, la data întocmirii notei de constatare, în raport de puterea instalată a receptorilor respectivi, coeficientul mediu de cerere și durata de utilizare normată a acestora, fiind scăzută cantitatea de energie electrică achitată pentru perioada în care a fost stabilit calculul.
Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a arătat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 11789,33 lei, temeinicia și legalitatea emiterii facturii fiind arătate în cuprinsul întâmpinării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205, art.209 C.pr.civ., art.349 și urm., art.1381, art.1386 și urm.C.pr.civ., Legea nr.123/2012, H.G. nr.1007/2004.
Au fost atașate înscrisuri (filele 49-58).
La data de 03.03.2014, reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvențională și răspuns la întâmpinare (fila 62).
Prin rezoluția din data de 31.03.2014, a fost fixat termen de judecată la data de 13.05.2014.
Prin încheierea din data de 19.09.2014, constatând că există identitate de părți, obiect și cauză între acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.11467/280/2013 și cererea reconvențională din dosarul nr.26814/280/2013, s-a dispus reunirea celor două cauze în cadrul dosarului nr.11467/280/2013.
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.26814/280/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 12.12.2013, reclamanta SC C. D. SA - prin mandatar C. R. C. M. S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T.A, obligarea acestuia la plata sumei de 11789,33 lei reprezentând contravaloarea energie electrică agenți economici/casnici, obligarea la plata dobânzii legale până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma verificării instalației electrice de alimentare si măsurare la locul de consum aparținând pârâtului, inspectorii din cadrul societății au întocmit procesul verbal de constatare/nota de constatare, privind neregulile observate la fața locului. Procesul - verbal de constatare/nota de constatare a fost întocmit/ă în prezența pârâtului și a fost adus/ă la cunoștința acestuia, fiind semnat de pârât, însă pârâtul nu a formulat obiectiuni, nu a contestat înscrisul; ca urmare, s-a constatat că pârâtul consumă energie electrică fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de masură/contorul electric, fapt evidențiat în procesul verbal de constatare/nota de constatare. Ulterior, s-a procedat, cu acordul pârâtului, la inventarierea aparatelor de consum energie electrică, urmând a se stabili consumul in conformitate cu art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din data de 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 potrivit căruia în cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de 1 an pentru consumatorii casnici si de 6 luni pentru ceilalți consumatori.
S-a susținut că, în ceea ce privește expedierea facturilor reprezentând recuperare energie electrică agenți economici, respectiv verificare și constatare consum neînregistrat, aceasta se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se află în proprietatea statului roman, instituția menționata fiind furnizor unic al acestui serviciu universal in orice punct de pe teritoriul României.
Facturile au fost acceptate la plata de pârât, având în vedere că acestea nu au fost contestate, conform art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004 care stabilește ca debitorul/pârâtul avea obligația ca în cazul în care contestă valoarea facturii să comunice acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea facturii.
A mai arătat că valoarea prejudiciul cauzat petentei, exclusiv din culpa pârâtului, este în sumă de 11789,33 lei pentru care s-au emis facturile cuprinse în fișa de client, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta și prejudiciu și exista vinovăția pârâtului constând în consumul de energie electrică fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de masură/contorul electric, vinovăție recunoscută de pârât prin semnarea procesului verbal de constatare/notei de constatare, precum si prin faptul că acesta nu a formulat obiectiuni/nu a contestat înscrisul în discuție.
Precizează că pârâtul a fost pus în întârziere cu privire la plata debitului restant.
În drept, au fost invocate disp. art.194 și urm.C.pr.civ., art.1357 și urm.C.civ., art.1.516 și art. 1.521 C.civ., art.142 alin.4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, Legea nr.13/2007, O.G. nr.13/2011.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Anexat acțiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 8-34).
La data de 23.04.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare (filele 39-40), prin care a solicitat conexarea dosarului nr.26814/280/2013 la dosarul nr.11467/280/2013, întrucât reclamanta a formulat cerere reconvențională privind existența aceluiași drept de creanță. Pe fond, au fost arătate considerentele expuse în cuprinsul acțiunii ce formează obiectul dosarului nr.11467/280/2013.
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză.
La data de 22.05.2014, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 45-47).
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante instanța constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă). Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea civilă, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.
Din motivarea cererii reconvenționale, se reține că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică, pârâta-reclamantă invocând în susținerea cererii sale întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Astfel, în prezenta cauză pârâtei-reclamante îi revine obligația de a face dovada faptului că în patrimoniul său a fost produs un prejudiciu, ceea ce impune demonstrarea dreptului său de proprietatea asupra energiei electrice consumate fraudulos.
Față de obiectul cererii reconvenționale, instanța va analiza calitatea procesuală a pârâtei-reclamante în baza dispozițiilor legale aplicabile, dar și a dispozițiilor contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.1000191141-000/30.05.2011.
Prin art.2 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004 se determină domeniul de aplicare cu arătarea subiectelor de drept implicate și anume: furnizorul, consumatorul și operatorul de rețea.
În continuare, prin art. 4 pct. 20 și 30-31, se face distincție între activitatea de furnizare de energie electrică (prin care se înțelege activitatea de comercializare a energiei electrice la consumator, reprezentând un pachet de servicii care include și facturarea energiei electrice - lit.d) și operatorul de rețea, acesta fiind operatorul de transport și de sistem sau operatorul de distribuție , acesta din urmă fiind definit drept persoana juridică, titulară a unei licențe de distribuție, care deține, exploatează, întreține, modernizează și dezvoltă o rețea electrică de distribuție (similar, distribuitor) - pct. 30
Cu privire la facturarea și plata energiei electrice, se stabilesc raporturi contractuale între furnizor și consumator - art. 33 (furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul) și art. 34 (contractul de furnizare stabilește raporturile dintre un furnizor și un consumator cu privire la furnizarea energiei electrice, inclusiv facturarea și plata energiei electrice), încheierea contractului fiind supusă condiției prealabile a încheierii de către furnizor și, în mod excepțional de către consumator, a unui contract de distribuție și/sau de transport cu operatorul de rețea care deservește locul de consum - art. 40 Regulament.
Facturarea consumului de energie electrică, inclusiv pentru situația consumului fraudulos, se face exclusiv de către furnizorul de energie electrică. În acest sens, art. 128 alin. 1 din Regulament prevede că furnizorul emite factură unui consumator pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare. Prin excepție, pentru situațiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsurare nu corespund consumului real (grup de măsurare defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice propuse de furnizor și aprobate de autoritatea competentă.
De asemenea, și Legea nr. 123/2012 face distincția între furnizorul de energie electrică - art.3 pct. 26 (furnizor - persoană fizică și/sau juridică ce desfășoară activitatea de furnizare de energie) și operatorul de distribuție/operatorul de transport și de sistem - art.3 pct. 39 (operator de distribuție - orice persoană fizică sau juridică ce deține, sub orice titlu, o rețea electrică de distribuție și care răspunde de exploatarea, de întreținerea și, dacă este necesar, de dezvoltarea rețelei de distribuție într-o anumită zonă și, după caz, a interconexiunilor acesteia cu alte sisteme, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a rețelei de a satisface un nivel rezonabil al cererii de distribuție de energie electrică), art.3 pct.40 (operator de transport și de sistem - orice persoană juridică ce deține, sub orice titlu, o rețea electrică de transport și care răspunde de operarea, asigurarea întreținerii și, dacă este necesar, de dezvoltarea rețelei de transport într-o anumită zonă și, acolo unde este aplicabilă, interconectarea acesteia cu alte sisteme electroenergetice, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a rețelei de transport de a acoperi cererile rezonabile pentru transportul energiei electrice).
Prin furnizare de energie electrică se înțelege activitatea de vânzare de energie electrică către clienți, precum și alimentarea cu energie electrică a locurilor de consum aflate în proprietatea furnizorului (art.3 pct.25).
Distribuția de energie electrică presupune transportul energiei electrice prin rețele de distribuție de înaltă tensiune, medie tensiune și joasă tensiune, cu tensiune de linie nominală de până la 110 kV inclusiv, în vederea livrării acesteia către clienți, fără a include furnizarea (art.3 pct.22).
Conform art.52 alin.2, energia electrică furnizată clientului se facturează de către furnizor, conform reglementărilor ANRE și prevederilor legale în vigoare.
Prin același act normativ la art.61, se stabilește obligația consumatorului de a răspunde pentru daunele cauzate furnizorului/operatorului de rețea din culpa sa, în condițiile stabilite prin contractul de furnizare, iar în cazul intervențiilor asupra instalațiilor electrice de către persoane neautorizate, operatorul de rețea este îndreptățit să întrerupă alimentarea cu energie electrică, în conformitate cu reglementările specifice ale ANRE.
Art. 142 alin. 4 din Regulament, invocat de pârâta-reclamantă ca temei al cererii stabilește doar modul de recalculare în cazul consumului fraudulos. Această dispoziție trebuie corelată cu art.128 alin.1, în sensul că facturarea consumului fraudulos se face de către furnizorul de energie electrică.
Totodată art.156 din Regulamentul aprobat prin H.G.nr.1007/2004 reglementează procedura contestării facturilor emise de furnizor, fără să rezulte calitatea operatorului de distribuție în facturarea consumului de energie electrică.
Obligația consumatorului de a plăti despăgubiri furnizorului sau operatorului de rețea subzistă, în baza art.191 alin.1 din Regulament, pentru pagubele dovedite, produse operatorului de rețea sau altor consumatori, ca urmare a funcționării necorespunzătoare a echipamentelor sau a instalațiilor proprii ori a acțiunii personalului propriu. Însă, pe de-o parte, consumul fraudulos de energie electrică nu reprezintă o pagubă în patrimoniul operatorului de rețea, iar pe de altă parte, pentru situația particulară a consumului fraudulos sunt aplicabile dispozițiile art. 128 alin.1.
În cauză pârâta-reclamantă SC C. D. SA are calitatea de operator de distribuție.
Consumatorul de energie electrică este în raport contractual cu furnizorul de energie electrică, SC C.V. SA, raport contractual născut în baza contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.1000191141-000/30.05.2011 (filele 110-113). Obiectul contractului îl constituie furnizarea energiei electrice la locul de consum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice. (art.1)
Conform art.6 din contractul menționat, SC C. V. SA, în calitate de furnizor are dreptul să aplice prevederile legislației în vigoare în cazul în care constată consum fraudulos de energiei electrică și intervenții necontrolate sau intenționate în instalațiile furnizorului.
Totodată, dispozițiile art.16 din același contract sunt în sensul că furnizorul este în drept să recupereze de la consumator contravaloarea energiei electrice consumate fraudulos.
Față de dispozițiile legale și contractuale precitate, se constată astfel că reclamanta, în calitate de operator de distribuție, nu are raport juridic decât cu furnizorul, în baza contractului de distribuție încheiat cu acesta, fără ca între consumatorul contractual al SC C. V.SA și operatorul de rețea, SC C. D. SA, să existe vreun raport, fie de natură contractuală, fie legală.
Prin dispozițiile legale și convenționale mai sus menționate se reglementează expres raportul juridic dintre consumatorul de energie electrică și furnizor, în ceea ce privește măsurarea și facturarea energiei electrice, nefiind inclus în acest raport și operatorul de distribuție, care, deși deține în proprietate contorul electric, nu are ca atribuții facturarea consumului de energie (fie și fraudulos), energia electrică facturându-se de către furnizor.
În conformitate cu prevederile art. 126 alin.1, art. 128 alin.1 și art.141 din HG 1007/2004, în situația în care se constată defectarea echipamentului de măsurare sau că s-a consumat fraudulos energie electrică, recalcularea energiei electrice trebuie realizată doar de furnizorul de energie electrică în baza unei proceduri de recalculare care obligatoriu trebuie supusă aprobării ANRE.
Din probele administrare, instanța reține că între părțile din prezenta cauză nu există un contract, și nici nu a intervenit un fapt juridic sau vreo dispoziție legală care să dea naștere unui raport juridic obligațional.
Prin motivarea întâmpinării, chiar pârâta arată că reclamantul, având paza juridică a grupului de măsurare a energiei electrice de la data semnării contractului cu SC C.V. SA, este direct răspunzător de bunurile date în custodia acestuia, în raport de dispozițiile art.87 lit.b și art.110 din Regulament, iar pârâta, în calitate de proprietar al lucrului alterat, este îndreptățită să obțină despăgubirea pentru prejudiciul suferit de la cei care au în paza juridică contorul. Astfel, lucrul alterat, care ar îndreptăți-o pe pârâtă la despăgubiri, nu poate fi decât contorul și instalația aferentă, proprietatea pârâtei.
Prin urmare, în lipsa dovedirii de către pârâta-reclamantă a calității sale de furnizor implicit, care să-i permită să efectueze atât activitatea de distribuție, cât și activitatea de furnizare, nu se justifică, în baza dispozițiilor legale enunțate, calitatea sa de proprietar al energie electrice și, astfel, de persoană în patrimoniul căreia s-a realizat prejudiciul ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică invocat.
Având în vedere situația de fapt și de drept anterior expusă, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante, invocată din oficiu și, în consecință, va respinge cererea reconvențională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Din proba cu înscrisuri administrată în cauză, se reține că pârâta a emis factura nr. 1061292770/06.03.2013, pentru suma de 11644,65 lei, aceasta reprezentând contravaloarea energiei electrice calculate ca urmare a unui pretins consum fraudulos de către reclamant. Or, raportat la considerentele de mai sus, instanța apreciază că, și în situația unui consum fraudulos, doar furnizorul este îndreptățit să emită factura de energie electrică.
De asemenea, tot furnizorul este cel îndreptățit să întrerupă alimentarea cu energie electrică în toate cazurile în care se constată consum fraudulos de energie electrică (pct.2.3 din anexa contractului de furnizare), iar instalația de alimentare debranșată nu se va repune sub tensiune înainte de recuperarea prejudiciului (pct.2.4 din anexă), prin urmare, titularul emiterii facturii și în această situație este tot furnizorul, astfel că pârâta nu este îndreptățită nici la recuperarea debitului din factura nr.1061292771/06.03.2013, în cuantum de 144,68 lei.
Cum factura a fost emisă de pârâtă, în calitate de distribuitor de energie, iar nu de furnizorul de energie, SC C.V.SA, în calitate de proprietar, față de dispozițiile art.35 C.pr.civ., instanța apreciază acțiunea ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă și a constata inexistența dreptului de creanță al pârâtei-reclamante în sumă de 11644,65 lei din factura nr.1061292770/06.03.2013.
În temeiul art.453 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 810lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante.
Admite acțiunea formulată de reclamantul T.A, în contradictoriu cu pârâta SC C. D. SA C. - prin reprezentant zonal SC C. D. SA A.
Constată inexistența dreptului de creanță al pârâtei-reclamante în sumă de 11644,65 lei din factura nr.1061292770/06.03.2013.
Respinge cererea reconvențională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 810 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Președinte,
A P
Grefier,
N V
Red./tehn. AP/21 noiembrie 2014
4 ex.
| ← rezoluţiune contract + pretentii contractuale + acordare daune... | contestaţie la executare + intoarcere executare + daune morale → |
|---|
