„acţiune în constatare”. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria COSTEŞTI Sentinţă civilă nr. 136 din data de 14.02.2014
JUDECĂTORIA COSTEȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 136/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții L G, L.N, V C D și pe pârâții P F, P A, având ca obiect "acțiune în constatare";.
***
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2013 sub nr.158/214/2013 și precizată la data de 18.02.2013, reclamanții L.G., L.M., V C D au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții, P F și P A, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu aceștia să dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.746/31.05.2011 de către notarul public Dumitru Sanda Magdalena și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată, reclamanții au arătat faptul că prin sentința civilă nr.83/2011 formulată de Judecătoria Costești, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.3308/2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, pârâta P F a fost obligată la plata unei creanțe.
Pârâții au înțeles să-și creeze insolvabilitatea prin înstrăinarea averii lor, astfel că la data de 31.05.2011 au încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care au înstrăinat bunurile menționate.
Au arătat reclamanții că sunt îndeplinite pe deplin condițiile specifice ale acțiunii pauliene.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.1562-1565 N.C.civ și art.274 C.pr.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată potrivit chitanței depuse la fila 111.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.03.2013 (filele 32-33), pârâții au susținut faptul că acțiunea pauliană este prescrisă, aceasta fiind introdusă peste termenul de un an prevăzut de legiuitor în art.1564 C.civ., termen care a început să curgă de la data de 03.11.2011, data pronunțării deciziei nr.3308 a Tribunalului Argeș.
Pârâta P F a invocat faptul că nu este îndeplinită condiția prevăzută expres de art.1563 C.civ., pentru admisibilitatea acțiunii pauliene, creanța împotriva sa nefiind certă.
Această creanță va deveni certă doar în urma unui partaj al moștenirii tatălui său Dumitru Ion.
De asemenea, pârâții au menționat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1552 C.civ., respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.746/31.05.2011 nu s-a creat sau mărit starea de insolvabilitate a pârâtei P F întrucât la momentul vânzării era solvabilă, obținând venituri și având în proprietate și alte imobile.
Prin chiar procesul verbal nr.56/2012 încheiat la data de 23.04.2012 de către executorul judecătoresc însărcinat cu executarea silită a sentinței civile nr.83/2011 s-a reținut faptul că s-a solicitat de către creditor executarea imobilului casă de locuit, anexe și teren aferent de 4863 mp, fără a se cerceta în prealabil dacă mai există alte imobile care pot fi executate.
La punctul II al aceluiași proces verbal s-a arătat că deține în proprietate 10000 mp teren pădure, dovedindu-se astfel în mod concludent că nu a creat și nici nu a mărit starea sa de insolvabilitate.
În continuare s-a arătat în cuprinsul întâmpinării că încheierea contractului de vânzare-cumpărare ce formează obiectul acțiunii a avut loc înainte de nașterea dreptului de creanță al creditorilor.
Acest drept de creanță s-a născut la data de 03.11.2011, dată la care Tribunalul Argeș a pronunțat decizia civilă nr.3308/2011 iar actul a fost încheiat la data de 31.05.2011, data la care reclamanții, L.G. și L.M. nu erau creditorii săi.
Pârâtul P A a precizat că nu a știut niciodată ce s-a întâmplat între bunicii săi D I și D A și reclamantul din cauza de față.
Imobilele ce au format obiectul contractului erau libere de sarcini la momentul vânzării, prețul fiind achitat în totalitate, provenind în parte din veniturile sale propriii și în parte din credit bancar.
În apărare, pârâții au propus probele cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.83/2011 pronunțată de Judecătoria Costești la data de 25.01.2011 în dosarul nr. 156/214/2010, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.3308/2011 pronunțată la data de 03.11.2011 de tribunalul Argeș Secția Civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții L.G., L.M. și V I C D în contradictoriu cu pârâții D A și P F și au fost obligate părțile să plătească reclamanților suma totală de 69314 lei, cu titlu de despăgubiri pentru evicțiune, la care se adaugă dobânda legală, calculată începând cu data de 19.01.2010 și până la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3042 lei.
Prin cererea înregistrată la BEJ Vârgă Ioan sub nr.56/2012 din data de 28.02.2012, reclamanții au solicitat declanșarea executării silite în toate formele prevăzute de lege împotriva debitoarelor D A și P F pentru plata sumelor datorate de acestea în temeiul titlului executoriu mai sus menționat.
La data de 05.03.2012, Judecătoria Costești a admis cererea având ca obiect încuviințarea executării silite formulată de reclamanți și înregistrată sub nr.512/214/2012.
Prin somația nr.56/2012 din data de 26.03.2012, debitoarele au fost somate să achite creditorilor în termen de o zi de la primirea somației sau lăsarea ei la sediul acestora suma de 87449,10 RON, constituită din 80.169 RON reprezentând reactualizarea creanțelor din titlul executoriu și 7280,10 RON cheltuieli de executare.
Conform dovezii depuse în copie la fila 143, somația a fost comunicată debitoarei D A la data de 29.03.2012.
La data de 23.04.2012 (filele 166-167) a fost întocmit de către BEJ Vârgă Ioan procesul verbal care consemnează faptul că imobilul casă de locuit, anexe și teren aferent de 4863 mp, situat în oraș Costești, sat Broșteni, nr.82A, jud.Argeș, a fost înstrăinat de către debitoarea P F fiului său P A prin contractul de vânzare cumpărare nr.746/31.05.2011 autentificat la BNP Dumitru Sanda Magdalena.
De asemenea, la stăruința creditorului se urmărește silit terenul pădure în suprafață de 10000 mp, compus din două parcele în suprafață de 9800 mp și 200 mp.
Cu această ocazie, debitoarea P F a declarat că autoturismul Renault Clio a fost vândut din anul 2006.
Ulterior, la data de 12.09.2013 a fost întocmit un alt proces-verbal în dosarul de executare nr.56/2012 conform căruia se precizează de către executorul judecătoresc că din vânzarea terenului în suprafață de 10000 mp, proprietatea debitoarei P F nu se poate acoperi integral creanța de 87569 lei, impunându-se creditorilor să indice și alte bunuri mobile și imobile urmăribile din patrimoniul debitoarelor.
La data de 14.01.2013, reclamanții au solicitat instanței să dispună revocarea contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.746/31.05.2011 de către BNP Dumitru Sanda Magdalena.
Potrivit acestui contract, depus în copie la filele 47 și 48 ale dosarului, pârâta P F a vândut fiului său, pârâtul P A, imobilul situat în sat Broșteni, nr.82 A, oraș Costești, jud.Argeș, compus din teren intravilan în suprafață măsurată de 4863 (din acte 5000 mp), compus din parcela nr.1, categoria de folosință curți construcții, în suprafață de 1184 mp, parcela nr.2-categoria de folosință arabil, în suprafață de 392 mp, parcela nr.3-categoria de folosință arabil extravilan-în suprafață de 3287 mp, împreună cu următoarele construcții:casă de locuit (C1) din cărămidă, grajd (C2), din calupi de ciment, o magazie (C3), din calupi de ciment, o anexă (C4) din calupi de ciment.
În cuprinsul acestui contract, s-a menționat dobândirea terenului de către vânzătoare cu titlu de moștenire legală a tatălui său defunct Dumitru Ion, prin sentința civilă nr.1257/29.11.2010 pronunțată de Judecătoria Costești, a casei de locuit, cu același titlu, iar celelalte construcții C2, C3 și C4 au fost construite de vânzătoare, cu contribuție exclusivă.
Ținând seama de data autentificării acestui contract, respectiv 31.05.2011 și de disp.art.102 alin.1 din legea nr.11/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr.287/2009 privind Codul civil, conform cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea , interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil.
Potrivit art.975 C.civ. acțiunea revocatorie presupune îndeplinirea mai multor condiții respectiv, creditorul să aibă o creanță certă, lichidă, exigibilă și în principiu anterioară actului atacat, acest act să fi creat creditorului un prejudiciu, frauda debitorului și complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.
Referitor la prima condiție, instanța reține că actul care face obiectul acțiunii de față a fost încheiat la data de 31.05.2011,după pronunțarea sentinței civile nr.83/25.01.2011 de către Judecătoria Costești în dosarul nr. 156/214/2010, menținută prin decizia Tribunalului Argeș nr. 3308 din data de 3.11.2011.
În raport de aceste date ,la momentul întocmirii contractului de vânzare cumpărare între pârâți, cauza în care s-a pronunțat sentința civilă mai sus evocată se afla pe rolul instanței de recurs.
Pârâta P F a contestat caracterul cert al creanței invocate de către creditori, întrucât prin sentința judecătorească ce constituie titlu executoriu au fost obligate la plată către creditori atât pârâta, cât și numita D A, fără a se dispune solidaritatea acestora.
Instanța apreciază că, în realitate, apărarea pârâților pune în discuție caracterul lichid al creanței,existența acesteia fiind precisă întrucât rezultă din sentința civile nr.83/25.01.2011 .
Pornind de la definiția legală a caracterului lichid al unei creanțe ,stabilită de art. 379 alin. 4 C. pr. vechi , debitoarei P F i se impută un debit al cărui cuantum este posibil de determinat.,chiar dacă pentru această determinare este necesar a fi efectuată o altă socoteală.
Chiar dacă la momentul înstrăinării imobilelor de către pârâtă nu se poate reține existența unui titlu executoriu, condiția creanței certe, lichide și exigibile este îndeplinită, aceasta trebuind îndeplinită la momentul introducerii acțiunii pauliene. În ceea ce privește condiția constând în caracterul prejudiciabil al actului atacat pentru creditor, reținând că prejudiciul se manifestă prin aceea că debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, se constată că pârâta P F a înstrăinat către pârâtul P A construcții și terenul aferent, rămânându-i în patrimoniu un teren categoria de folosință pădure în suprafață de 10000 mp.
Având în vedere natura și destinația bunurilor transmise prin contractul de vânzare-cumpărare, acestea apar ca fiind bunurile cele mai valoroase din patrimoniul înstrăinătoarei, potrivit evaluării unitare pe mp din expertiza întocmită de Camera Notarilor Publici, terenul pădure având o valoare de 0,8 lei/mp.
În lipsa unor alte bunuri urmăribile în patrimoniul pârâtei pentru care s-ar putea reține o valoare apropiată valorii creanței, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului -verbal 12.09.2013 , instanța reține că pârâta și-a creat o stare de insolvabilitate.
Referitoare la cerința constând în frauda debitorului, aceasta presupune faptul că debitorul și-a dat seama că prin încheierea actului translativ de proprietate cu pârâtul și-a creat starea de insolvabilitate.
În acest sens, se cuvine a fi menționat faptul că înstrăinarea a avut loc la o dată ulterioară pronunțării hotărârii judecătorești de primă instanță prin care s-a stabilit dreptul de creanță al creditorilor împotriva pârâtei P F și a mamei acesteia D A.
La această dată,pârâta P F cunoștea dispozițiile instanței de judecată care a stabilit în sarcina sa obligația de plată, hotărârea judecătorească fiind definitivă și fiindu-i comunicată,data redactării inserată în hotărâre fiind 22.02.2011, ceea ce prezumă frauda debitoarei.
Aceasta, în calitate de pârâtă în prezenta cauză, nu a invocat vreun motiv pentru care a procedat la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare la acel moment,deși dreptul său de proprietate asupra bunurilor transmise prin contract fusese stabilit prin sentința civilă nr. 1257/29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr. 1837/214/2010, nerăsturnând prezumția de fraudă, deși sarcina acestei probe îi revenea.
În lipsa unor astfel de probe, rațiunea acestei înstrăinări nu poate fi alta decât fraudarea creditorilor săi.
Pârâta P F a încheiat contractul translativ de proprietate cu fiul său pârâtul P A, care prin răspunsurile la interogatoriu a negat că ar fi avut cunoștință de datoria mamei sale.
În raport de gradul de rudenie existent între părțile contractului de vânzare-cumpărare, de calitatea pârâtului P A de unic descendent de gr.I al pârâtei P F, de existența aceleiași adrese de domiciliu a pârâților, stabilită pe baza mențiunilor acestui contract, complicitatea pârâtului P A la fraudă este prezumată.
Acesta, deși s-a apărat, invocând proveniența sumelor de bani din care a achitat prețul menționat în contractul de vânzare-cumpărare, inclusiv prin referire la un credit bancar, nu a depus la dosar niciun înscris care să susțină afirmația sa.
În ceea ce privește preferința creditorilor pentru urmărirea bunurilor imobile construcții și teren aferent ale pârâtei P F, instanța reține că alegerea modalității de executare aparține creditorilor, iar din procesele verbale întocmite în cadrul executării silite nu rezultă că în patrimoniul debitoarei P F ar fi existat și alte bunuri urmăribile de o valoare apropiată valorii creanței pentru a se putea vehicula ideea unei atitudini abuzive din partea creditorilor.
Pentru toate considerentele de mai sus, constatând că sunt îndeplinite condițiile art.975 C.civ., instanța va admite acțiunea promovată de reclamanți și va dispune revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.746/31.05.2011 de BNP Dumitru Sanda Magdalena.
Va lua act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Partaj judiciar. Jurisprudență Partaj | Obligația de a face → |
|---|
