Acţiune in constatare vânzare-cumpărare. Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare afectată de modalitate. Termen suspensiv. Transmiterea dreptului de creanţă rezultat din antecontractul de vânzare-cumpărare către un terţ, prin intermediul contractului d
| Comentarii |
|
Fiind un termen suspensiv de executare stipulat în beneficiul debitorilor obligaţiei de a face - promitentul vânzător - pendente termine, debitorul nu poate fi acţionat în judecată pentru neexecutarea prestaţiei, deoarece datoria sa nu a ajuns la scadenţă. La împlinirea termenului suspensiv, obligaţia devine exigibilă. Creditorul - beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare are la dispoziţie şi poate recurge la toate mijloacele juridice ofensive prevăzute de lege, pentru a obţine de la debitor prestaţiile care i se datorează - în speţă promovarea unei acţiunii în justiţie pentru suplinirea consimţământului promitentului vânzător la vânzare-cumpărare şi pronunţarea unei hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 71 din 2 martie 2011
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1833/212/2009 pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamantul B.L.D. a chemat în judecată pe pârâtele C.P. și Comuna Corbu prin Primar, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu acestea, să pronunțe o hotărâre prin care să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea între părți pentru imobilul-teren în suprafață de 17 ha., situat în extravilanul comunei Corbu. Totodată s-a solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
în esență, reclamantul a motivat că, numita C.T. a încheiat cu pârâta C.P., o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1143/2006 la B.N.P.A. E.T. și G.L., prin care aceasta a promis să vândă, iar C.T. să cumpere imobilul teren, așa cum a fost individualizat mai sus, fiind achitată în întregime suma de 170.000 lei, cu titlu de preț al vânzării, iar termenul de perfectare a contractului fiind stabilit la data de 30.06.2007.
S-a mai precizat că, în data de 28.05.2008, la B.N.P.A. M.T. și D.P., s-a încheiat contract de cesiune de creanță autentificat sub nr. 2097, prin care C.T. și C.S.D., în calitate de cedenți, au cesionat către reclamant, în calitate de cesionar, dreptul de a cumpăra născut din promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare.
De asemenea, s-a arătat că, în data de 19.01.2009 s-a emis pentru pârâta C.P., titlul de proprietate nr. 6675, iar până în prezent pârâta nu a înțeles să dea curs obligațiilor asumate, în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, art. 970, art. 1073, art. 1077 C.civ., art. 5 din titlul X al Legii nr. 247/2005.
La cerere au fost anexate, în copie, promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, contract de cesiune de creanță, titlu de proprietate.
Pârâta Comuna Corbu prin Primar, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
în ședința din data de 12.03.2009 s-a luat act de modificarea cadrului procesual, în sensul că pârâtă în cauză este C.I.
Pârâta C.I., legal citată, a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, totodată invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Prin încheierea din data de 23.02.2010, instanța a pus în discuția părților excepția de netimbrare a cererii reconvenționale și a anulat cererea reconvențională ca netimbrată.
De asemenea, tot prin încheierea din data de 23.02.2010, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comuna Corbu prin Primar.
în cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 10795/27.04.2010 instanța a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Comuna Corbu prin Primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis cererea formulată de reclamantul B.L.D., în contradictoriu cu pârâta C.I. și a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între reclamantul B.L.D., în calitate de cumpărător și pârâta C.I., în calitate de vânzător, la prețul de 170.000 lei, achitat la data de 20.09.2006 de către reclamant, autoarei pârâtei, asupra terenului extravilan în suprafață de 17 ha. situat pe raza comunei Corbu, județul Constanța, identificat în titlul de proprietate nr. 6675/19.01.2009 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor. A dispus ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A obligat pârâta C.I. la plata către reclamant, a sumei de 4.652 lei cheltuieli de judecată (4.647 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar).
Pentru a hotărî în acest fel, a reținut instanța de fond că prin înscrisul sub semnătură privată, promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1143/2006 la B.N.P.A. E.T. și G.L., autoarea pârâtei s-a obligat să vândă numitei C.T., iar aceasta din urmă să cumpere teren în suprafață de 17 ha., situat în extravilanul comunei Corbu, primind în totalitate prețul vânzării în sumă de 170.000 lei, convenindu-se totodată ca perfectarea vânzării să se facă la data emiterii titlului de proprietate, cel târziu până la data de 30.06.2007, astfel încât de la această dată luând naștere dreptul la acțiune.
Ulterior, prin contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 2097 din 2008, dreptul de cumpărare al promitentei-cumpărătoare C.T., rezultat din promisiunea de vânzare, a fost transmis reclamantului.
Potrivit art. 1294 C.civ., „Vinderea este o convenție prin care cele două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui”, iar conform art. 1295 C.civ., „Vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat”.
Aceste prevederi se circumscriu principiului consensualismului care guvernează materia încheierii contractelor sinalagmatice și care face ca acordul de voință al părților, liber exprimat și neviciat să fie suficient și necesar pentru perfectarea convenției.
Pentru admisibilitatea acțiunii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: să existe un antecontract valabil încheiat, refuzul unei părți de a încheia contractul în formă autentică, partea reclamantă să își fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, promitentul vânzător să fie proprietarul bunului pentru a putea opera transferul dreptului de proprietate, bunul să se afle încă în patrimoniul promitentului vânzător.
Analizând condițiile impuse de textele legale citate, instanța de fond a constatat că, în speță, acestea sunt îndeplinite, respectiv: există înscrisul sub semnătură privată cu valoare de antecontract de vânzare-cumpărare, pârâta nu s-a prezentat la notariat pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, obligație ce îi incumba conform promisiunii de vânzare, pârâtul (vânzător) este proprietarul terenului, așa cum atestă titlul de proprietate nr. 6675/2009, iar terenul în litigiu se află încă în patrimoniul acestuia, nefiind făcută dovada că ar fi înstrăinat către altcineva.
De altfel, atâta timp cât terenul în litigiu nu a ieșit din patrimoniul pârâtului (vânzător) și neexistând alte impedimente legale, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor, în baza art. 1073 și 1077 C.civ., instanța poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul a vizat, de asemenea, încheierea de ședință prin care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
în ședința publică din 11.11.2010, față de valoarea obiectului litigiului, așa cum rezultă din antecontractul de vânzare-cumpărare, instanța a calificat drept apel, calea de atac exercitată în cauză.
Prin decizia civilă nr. 501/11.11.2010 Tribunalul Constanța a respins ca nefondat apelul formulat de C.I.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că reclamantul se legitimează procesual activ în condițiile în care cesiunea de creanță reprezintă un mod de transmitere a obligațiilor și este acea convenție prin care creditorul transmite o creanță a sa unei alte persoane, iar reclamantul a dobândit prin intermediul cesiunii de creanță încheiată cu C.T. calitatea de beneficiar al promisiunii de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu. S-a mai reținut că cesiunea de creanță a fost notificată apelantei reclamante, situație în care aceasta, în calitate de succesoare în drepturi a defunctei promitente C.P., nu poate să ignore obligațiile asumate de autoarea sa, deoarece odată cu acceptarea pură și simplă a succesiunii răspunde pentru toate obligațiile acesteia.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că toate criticile apelantei sunt nefondate, obligația de a face toate demersurile pentru obținerea titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare îi incumba promitentei vânzătoare, iar după decesul acesteia și încetarea mandatului încheiat cu B.L.D. - procura nr. 1144 din 20.09.2006 această obligație s-a transmis apelantei, în calitate de succesoare a promitentei vânzătoare. Apelanta pârâtă nu își poate invoca propria sa culpă în neemiterea titlului de proprietate până la 30.06.2007, pentru a invoca încetarea obligației sale de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât autoarea sa a încasat integral prețul de 170.000 lei, la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta C.I., care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C.proc.civ., sub următoarele aspecte:
1. Partea reclamantă, cedenții creanței reclamantului nu au respectat termenul asumat prin antecontract, prin care aceștia urmau să obțină punerea în posesie a autoarei pârâtei asupra imobilului în procedura Legii nr. 18/1991 - respectiv „cel mai târziu până la data de 30.06.2007”.
în condițiile în care până la termenul stipulat în contract - 30.06.2007 - promitenta cumpărătoare din antecontract nu a reușit să întocmească actele necesare vânzării, în speță au devenit incidente dispozițiile art. 1020 C.civ., contractul fiind rezoluționat pentru neexecutare culpabilă din partea beneficiarului promisiunii.
2. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii - art. 5 alin. (2) din titlul X din Legea nr. 247/2005, deoarece potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1994/3.09.2010 de B.N.P. C.M.P. bunul imobil a fost înstrăinat de reclamant către cumpărătoarea SC H. SRL, iar la momentul soluționării prezentei cauze, recurenta nu mai are calitatea de proprietar al bunului.
3. Hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea dreptului la apărare al apelantei pârâte. Deși la dosar există o cerere de amânare formulată de unul dintre cei doi avocați ai apelantei, instanța de apel a respins nemotivat această cerere, deși avocatul mai avea probe de administrat.
4. Reclamantul nu are calitate procesuală activă, întrucât prin contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 2097/28.05.2008 s-a transmis numai un drept de creanță, ori prin prezenta acțiune reclamantul urmărește transmiterea în patrimoniul său a unui drept real.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile pârâtei, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Instanțele de fond și de apel au calificat în mod judicios contractul încheiat între autoarea pârâtei C.P. și autoarea reclamantului - C.T. la data de 20.09.2006 ca fiind o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, respectiv o convenție prin care ambele părți și-au asumat obligația să vândă, respectiv să cumpere în viitor terenul în suprafață de 17 ha. situat în extravilanul comunei Corbu, județul Constanța, cu prețul de 170.000 lei, preț plătit și încasat la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
Conform acestei convenții, părțile s-au înțeles să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică la data emiterii titlului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 - procedura fiind în desfășurare la momentul semnării antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv cel mai târziu până la data de 30 iunie 2007.
Din analiza acestei convenții, se reține că actul încheiat de părți este afectat de o modalitate, respectiv de termen suspensiv.
Termenul suspensiv este acela care amână exigibilitatea sau executarea obligației până la momentul împlinirii sale. Cu alte cuvinte, dreptul de creanță devine exigibil și datoria devine scadentă la împlinirea termenului.
în cauză se reține că antecontractul de vânzare-cumpărare a bunului viitor a fost afectat de un termen suspensiv convențional, stipulat în beneficiul vânzătorului promitent. Părțile au convenit să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în suprafață de 17 ha., situat în extravilanul comunei Corbu, în legătură cu care se află în desfășurare procedura de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991. Termenul stipulat pentru încheierea actului în formă autentică a fost stabilit ca fiind momentul emiterii titlului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, titlu ce urma să fie obținut până cel mai târziu la data de 30 iunie 2007.
Din interpretarea gramaticală a clauzei ce vizează condițiile în care se va încheia contractul de vânzare-cumpărare, rezultă că părțile au stabilit ca actul de vânzare-cumpărare să se încheie imediat ce se va obține titlul de proprietate emis de Comisia Județeană Constanța de Aplicare a Legii nr. 18/1991, titlu ce va fi obținut cel mai târziu până la data de 30 iunie 2007.
Fiind un termen suspensiv de executare stipulat în beneficiul debitorilor obligației de a face - promitentul vânzător - pendente termine, debitorul nu poate fi acționat în judecată pentru neexecutarea prestației, deoarece datoria sa nu a ajuns la scadență.
Trebuie subliniat faptul că termenul nu afectează existența însăși a obligației, ci doar exigibilitatea; obligația există, dar nu este exigibilă (art. 1022 C.civ.).
Astfel, obligația de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare există cu certitudine și este sigur că debitorul - promitenta vânzătoare va trebui să execute obligația pe care o datorează - perfectarea contractului de vânzare-cumpărare la data obținerii titlului conform Legii nr. 18/1991, titlu ce se impune a fi obținut cel mai târziu până la data de 30 iunie 2007.
Fiind vorba de un termen suspensiv de executare în favoarea debitorului, creditorul - beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare nu poate proceda la niciun act de executare împotriva debitorului și nu poate cere plata mai înainte de împlinirea lui. Până la împlinirea termenului suspensiv - data obținerii actului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, care se va obține nu mai târziu de data de 30 iunie 2007, obligația asumată de părți este imprescriptibilă. Termenul de prescripție extinctivă a acțiunii în realizarea dreptului de creanță - perfectarea contractului de vânzare-cumpărare - nu curge în favoarea debitorului. El începe să curgă numai din momentul împlinirii termenului suspensiv - 30.06.2007, când creanța devine exigibilă.
La împlinirea termenului suspensiv, obligația devine exigibilă. Creditorul - beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare are la dispoziție și poate recurge la toate mijloacele juridice ofensive prevăzute de lege, pentru a obține de la debitor prestațiile care i se datorează - în speță promovarea unei acțiunii în justiție pentru suplinirea consimțământului promitentului vânzător la vânzare-cumpărare și pronunțarea unei hotărârii judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
împrejurarea că în speță titlul de proprietate pentru terenul agricol în suprafață de 17 ha. a fost obținut după data de 30 iunie 2007, nu constituie o cauză de încetare a obligației asumate de promitenții vânzători de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare, ci eventual pune în discuție problema răspunderii contractuale a debitorului obligației pentru pagubele pricinuite cocontractantului, urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor asumate de fiecare semnatar al convenției -(nerealizarea în termen a documentației necesare emiterii titlului de proprietate, lipsa de diligență și de interes a părții care s-a obligat în cadrul procedurii declanșate conform Legii nr. 18/1991).
în speță se reține că recurenta pârâtă a solicitat pe cale reconvențională să se constate că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost rezoluționat ca urmare a neexecutării obligației asumate de beneficiara promisiunii - C.T. (cedenta dreptului de creanță) de a efectua toate demersurile necesare pentru emiterea titlului de proprietate, cerere ce a fost anulată ca netimbrată. în condițiile în care hotărârea primei instanțe nu a fost criticată în apel și ulterior în recurs sub aspectul anulării cererii reconvenționale, această soluție a intrat în puterea lucrului judecat, neputându-se relua direct în recurs aspecte de fond legate de rezoluțiunea acestui antecontract de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, se reține din analiza antecontractului de vânzare-cumpărare că promitenta cumpărătoare și-a asumat numai obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, respectiv obținerea certificatului fiscal, certificatului de sarcini sau extras de carte funciară, operațiuni ce sunt ulterioare obținerii titlului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, demersurile pentru obținerea acestui titlu incumbând exclusiv promitentei vânzătoare.
Faptul că autoarei pârâtei îi incumba această obligație rezultă și din procura autentificată sub nr. 1144/20.09.2006, prin care C.P. l-a împuternicit pe reclamantul B.L.D. să o reprezinte în fața autorităților statului pentru îndeplinirea tuturor formalităților necesare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul de 17 ha. situat în extravilanul comunei Corbu.
Procura nr. 1144/20.09.2006 este un contract de mandat care a încetat la data decesului mandatarului, respectiv la data de 18.05.2007, anterior termenului stipulat în antecontractul de vânzare-cumpărare, conform art. 1552 pct. 3 C.civ.
După decesul autoarei sale, recurentei pârâte, în calitate de unic succesor, îi revenea obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru obținerea titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și respectiv obligația de a proceda la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului cu beneficiarul promisiunii.
2. Și critica ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) titlul X din Legea nr. 247/2005 de către instanța de apel, se reține a fi nefondată.
Potrivit acestui text de lege, „în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța competentă, care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic”.
Pentru admisibilitatea acestei acțiuni, în mod judicios s-au reținut îndeplinite toate condițiile legale:
- existența unui antecontract de vânzare-cumpărare valabil încheiat;
- refuzul promitentei vânzătoare de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică;
- partea reclamantă să își fi îndeplinit obligațiile asumate, în speță plata integrală a prețului;
- promitentul vânzător să fie proprietarul bunului pentru a putea opera transferul dreptului de proprietate;
- bunul să se afle încă în patrimoniul promitentului vânzător.
Referitor la ultimele două condiții, se reține că pârâta C.I., în calitate de succesoare a defunctei C.P., s-a legitimat ca proprietară a terenului în suprafață de 17 ha. situat în extravilanul comunei Corbu, județul Constanța, în baza titlului de proprietate nr. 6675/19.01.2009 emis în temeiul Legii nr. 18/1991 (fila 7 dosar fond), iar până la momentul pronunțării hotărârii recurate bunul nu ieșise în mod valabil din patrimoniul acesteia; recurenta pârâtă nu a făcut acte de înstrăinare cu privire la teren cu un terț.
Referitor la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1994/03.09.2010 încheiat între beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare B.L.D. și SC H. SRL, se reține că acesta, fiind încheiat anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică între părțile din proces, el constituie o vânzare a lucrului altuia, nulă absolut în condițiile art. 948 C.civ., fiind o operațiune speculativă și nu a avut ca obiect ieșirea valabilă din patrimoniul promitentei vânzătoare a terenului în suprafață de 17 ha.
Cât timp proprietarul terenului - recurenta pârâtă nu a dispus de bunul său în mod valabil până la momentul soluționării prezentului recurs, se reține că aceasta se legitimează în calitate de proprietar al bunului ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, fiind îndeplinită și această condiție pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îi suplinească acesteia consimțământul la vânzare, conform art. 5 alin. (2) titlul X din Legea nr. 247/2005.
3. Nu poate fi reținută ca fondată nici critica ce vizează soluționarea apelului cu încălcarea dreptului la apărare al apelantei pârâte.
Noțiunea de proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului desemnează, pe de o parte, ansamblul garanțiilor procedurale enunțate de această dispoziție, iar pe de altă parte, dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei arătat în primul paragraf este o garanție cu conținut propriu ce se alătură celorlalte garanții pentru a forma primul sens al noțiunii.
O garanție esențială a dreptului la un proces echitabil o constituie dreptul la apărare, orice parte implicată într-o procedură judiciară trebuie să aibă posibilitatea să își susțină cererile în fața instanței de judecată, personal sau prin avocatul angajat.
Analizând legalitatea actelor de procedură din apel, din perspectiva dispozițiilor legale invocate, se constată că procedura judiciară desfășurată față de apelanta pârâtă răspunde exigențelor art. 6 din Convenție, apelanta pârâtă beneficiind de apărare calificată în apel, inclusiv la termenul de judecată din 11.11.2010 când s-au pus concluzii pe fondul apelului.
Astfel, se reține că în instanța de apel, apelanta pârâtă C.I. și-a angajat doi avocați. La termenul de judecată din 11.11.2010 s-a prezentat în instanță apelanta pârâtă, personal și avocat său D.M., în substituirea apărătorului D.A. Cel de-al doilea avocat al apelantei - D.C. a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitatea prezentării sale în instanță. Constatând că apelanta este asistată de un apărător calificat, în mod judicios, Tribunalul Constanța a respins cererea de amânare a cauzei pentru lipsa celui de-al doilea avocat, în condițiile în care atât partea, cât și avocatul prezent, au declarat că nu mai au alte probe de administrat în cauză (fila 48 dosar apel) și se declară în stare de judecată.
Pe de altă parte, nu se poate reține că apelanta nu și-a putut administra în lipsa celui de-al doilea avocat alte probe în completarea probatoriului administrat în fața primei instanțe - respectiv proba testimonială și proba cu interogatoriul intimatului reclamant, cât timp aceste probe nu au fost solicitate în condițiile art. 292 alin. (1) C.proc.civ., prin niciunul dintre cele două apeluri formulate în cauză de cei doi avocați ai apelantei (filele 4-6 și respectiv 10-17 dosar apel) și nici în condițiile art. 292 alin. (2) C.proc.civ.
4. Curtea constată că instanța de apel a soluționat în mod judicios și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în sensul respingerii acesteia, reclamantul legitimându-se procesual activ în prezenta cauză în temeiul contractului de cesiune de creanță autentificat sub nr. 2097/2008.
Calitatea procesual activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care se pretinde titularul dreptului dedus judecății.
Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.09.2006 între autoarea pârâtei - C.P. și cedenta C.T., căsătorită, a dat naștere unor obligații „de a face” în sarcina părților contractante, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar nu unei obligații de a da, respectiv de a transfera dreptul de proprietate din patrimoniul lui C.P. în patrimoniul lui C.T. Prin urmare, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a dat naștere doar unor drepturi de creanță, nefiind translativă de proprietate.
Astfel, autoarea recurentei s-a obligat față de C.T. - beneficiara promisiunii de vânzare-cumpărare, să îi vândă la momentul obținerii titlului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, terenul în suprafață de 17 ha., creditorul acestei obligații fiind îndreptățit, în situația în care debitorul va refuza să își îndeplinească această obligație, să solicite instanței executarea acestei obligații prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să suplinească acest consimțământ al promitentei vânzătoare, conform art. 1073 și art. 1075 C.civ. și art. 5 alin. (1) titlul X din Legea nr. 247/2005.
Obiectul contractului de cesiune de creanță nr. 2097/28.05.2008 încheiat între C.S.D. și C.T., în calitate de cedenți și reclamantul B.L.D., în calitate de cesionar, l-a constituit tocmai acest drept de creanță dobândit de cedenți prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 1143/20.09.2006 încheiat cu C.P.
Contractul de cesiune de creanță este contractul prin care un creditor transmite dreptul său de creanță cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, unei alte persoane (cesionar). Principalul efect al cesiunii este transmiterea dreptului de creanță de la cedent la cesionar; creanța se transmite așa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-și natura civilă sau comercială, cu toate garanțiile și accesoriile ei (art. 1396 C.civ.).
Acest contract produce efecte față de terți - în speță față de debitorul promisiunii de vânzare-cumpărare - recurenta C.I., de la momentul notificării ei, conform înscrisurilor existente la dosar.
în speță, se reține că prin intermediul cesiunii de creanță s-a transmis intimatului reclamant un drept de creanță - dreptul de a cumpăra în viitor terenul în suprafață de 17 ha. de la debitorul promisiunii de vânzare-cumpărare - C.I., în calitate de succesoare a defunctei C.P., iar acest drept este însoțit de toate garanțiile și respectiv de acțiunile pe care le aveau la dispoziție cedenții (C.T. și C.S.D.) pentru apărarea și realizarea dreptului, inclusiv acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. (2) titlul X al Legii nr. 247/2005, prin intermediul căreia beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare putea solicita instanței suplinirea consimțământului la vânzare, în ipoteza în care debitorul obligației de vânzare-cumpărare refuza nejustificat să se prezinte la notar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Prin urmare, prin intermediul prezentei acțiuni reclamantul și-a valorificat un drept de creanță rezultat din antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 1143/20.06.2006 și dobândit prin intermediul contractului de cesiune de creanță nr. 2097/2008, aceste înscrisuri făcând dovada calității procesuale active a reclamantului.
Constatând neîntemeiată critica recurentei ce vizează modalitatea în care instanța de apel a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, curtea o respinge.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C.proc.civ., respinge recursul pârâtei ca nefondat.
(Judecător Mihaela Popoacă)
| ← Contestaţie la executare. Terţ. Justificarea dreptului pretins... | Partaj succesoral. Moştenitor care nu a formulat notificare... → |
|---|
