Condiţia existenţei titlului autorului, la data preluării bunului de către stat. Hotărâre judecătorească constitutivă de drepturi
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001 stabileşte prin art. 3 că sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele care aveau calitatea de proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, operate în perioada de referinţă. Autorul apelanţilor reclamanţi a dobândit în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra bunului stabilit a-i reveni prin actul de partaj voluntar abia în anul 1996, prin efectul sentinţei civile nr. 4532/18.04.1996 a Judecătoriei Constanţa, nefiind proprietar la data prezumtivei preluări de către statul român anterior datei de 22 decembrie 1989.
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2011
Reclamanții V.M., V.E. și P.M. au solicitat pârâților Primarul Municipiului Constanța, Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar să dispună atribuirea prin compensare, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru vechiul amplasament afectat în prezent de domeniul public, a unei suprafețe de teren echivalente, în suprafață de 4.000 m.p.
Aceștia au arătat că la 09.08.2001 au formulat o notificare către primărie, optându-se pentru atribuirea unei suprafețe de teren echivalente celei care reprezintă proprietatea reclamanților în suprafață de 4.000 m.p. și pe care se află în prezent locuri de înhumare (Cimitirul Viile Noi), precizând că titlul lor de proprietate a fost confirmat prin sentința civilă nr. 4532/1996 a Judecătoriei Constanța, în sensul că autorul reclamanților era, împreună cu frații săi, proprietarul unei suprafețe de 2 ha. și 5000 m.p. situată în Viile Noi. Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 136/1998 s-a sistat starea de indiviziune asupra acestui teren, autorului reclamanților fiindu-i atribuit lotul de 4000 m.p., care formează obiectul prezentei notificări.
Terenul în litigiu a fost identificat prin administrarea, cu ocazia judecății în fond a prezentului litigiu, a unei expertize judiciare topografice, expertul consemnând faptul că terenul este ocupat în proporție de 100% cu locuri de înhumare; s-a conchis în sensul că nu este posibilă restituirea acestuia în natură.
Prin sentința civilă nr. 818 din 23.06.2008 a Tribunalului Constanța s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, apreciindu-se că aceste persoane nu fac parte din categoria celor îndreptățite la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
în apelul formulat împotriva acestei hotărâri, reclamanții au motivat în sensul că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului în natură, motivat de împrejurarea că dreptul de proprietate a fost consfințit prin sentința civilă nr. 4532 din 18.04.1996 pronunțată de Judecătoria Constanța.
Analizând legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe, Curtea va avea în vedere că o condiție esențială pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 este aceea ca persoana pretins îndreptățită la măsuri reparatorii să fi avut calitatea de proprietar al bunului anterior intrării în vigoare a actului normativ, iar preluarea abuzivă să fi fost realizată din patrimoniul acestuia (ori a autorului său) de către stat, în perioada de referință 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Or, în speță, titlul de proprietate invocat a avut ca fundament actul sub semnătură privată încheiat la 15 august 1949, prin care autorii reclamanților au cumpărat de la moștenitorii defunctului G.C. suprafața de 2 ha și 5000 mp, pe care acesta din urmă îl cumpărase în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1126 din 8 iulie 1899 de la C.H.P., care la rândul său îl dobândise de la M.G., în anul 1899.
Față de inexistența formei autentice a actului translativ de proprietate, impuse sub sancțiunea nulității prin prevederile art. 36 și art. 37 din Legea nr. 203/1947 (sancțiune menținută de altfel și după abrogarea acestui act normativ, conform art. 11 și 12 din Decretul nr. 151/10.06.1950), apelanții reclamanți nu pot pretinde că actul sub semnătură privată încheiat în anul 1949 de autorul lor a avut de la început caracter constitutiv al dreptului de proprietate.
în realitate, această convenție a produs efectul juridic al unei promisiuni de vânzare-cumpărare, aspect recunoscut și valorificat de către autorul reclamanților, care prin solicitarea adresată instanței la 27.11.1995, a pretins ca în contradictoriu cu succesorul legal al promitentului vânzător C.H.P. să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea asupra suprafeței de 2 ha și 5000 mp.
Astfel, în dosarul civil nr. 14731/1995 al Judecătoriei Constanța în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4532/18.04.1996, reclamanții au obținut constatarea intervenirii vânzării imobilului menționat, situație în care efectul translativ al dreptului de proprietate, constituit în favoarea promitenților cumpărători, a operat de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri.
Legea nr. 10/2001 stabilește prin art. 3 că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele care aveau calitatea de proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, operate în perioada de referință.
Or, așa cum s-a arătat, autorul apelanților reclamanți a dobândit în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra bunului stabilit a-i reveni prin actul de partaj voluntar abia în anul 1996, prin efectul sentinței civile nr. 4532/18.04.1996 a Judecătoriei Constanța, nefiind proprietar la data prezumtivei preluări de către statul român anterior datei de 22 decembrie 1989.
Prin urmare, constatând că în speță Legea nr. 10/2001 nu se aplică reclamanților, în mod corect prima instanță a respins cererea, apelul urmând a fi respins ca nefondat.
(Judecător Mihaela Ganea)
| ← Calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.... | Condamnat politic. Despăgubiri pretinse de descendenţii... → |
|---|
