Acţiune în daune. Contract de asigurare. Subasigurare bunuri. consecinţe. Daune morale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 1317 din data de 07.02.2014
Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și înregistrată la 16 mai 2012, reclamanții TF și TV au chemat în judecată pe pârâta Societatea de Asigurări "U A"; S.A. București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta să le plătească sumele de: 150.000 lei reprezentând c/val. despăgubirilor constând în degradarea imobilului casă; 50.000 lei reprezentând c/val. despăgubirilor constând în degradarea bunurilor mobile; câte 140 lei/zi începând cu data de 12 decembrie 2011 până la plata efectivă a sumelor datorate și 200.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că la data de 13 decembrie 2011 imobilul proprietatea lor a fost distrus parțial, într-un incendiu și datorită acestui fapt, cât și a intervenției pompierilor au fost distruse majoritatea bunurilor mobile aflate în casă. Întrucât la data respectivă aveau încheiat cu pârâta un contract de asigurare, atât cu privire la bunurile mobile, cât și la imobil, s-au adresat societății pârâte pentru evaluarea pagubelor și plata despăgubirilor cuvenite. În ziua următoare incendiului, la fața locului s-a deplasat un reprezentant al pârâtei care le-a comunicat, verbal, să înceapă reparațiile cu mențiunea că el va reveni peste două zile pentru a finaliza evaluarea pagubelor și, totodată, le-a sugerat să depună dosarul de daune până pe data de 22 decembrie 2011 pentru a putea fi despăgubiți până la sfârșitul anului. Conform acestor discuții ei au depus toată documentația, fiind asigurați că până pe 29 decembrie 2011 li se va acorda un avans de 10.000 Euro, iar până la 15 - 20 ianuarie 2012 vor primi întreaga sumă asigurată. Ulterior, reprezentantul pârâtei nu a mai venit să finalizeze evaluarea daunei, invocând fel de fel de pretexte și nici nu li s-a mai dat suma de bani promisă. Totodată reclamanții au arătat că s-au deplasat de nenumărate ori la agenția pârâtei din Municipiul Câmpulung Moldovenesc, făcându-le și notificări scrise, primind asigurări de la directorul agenției în persoana lui H G M că li se vor da banii, lucru ce nu s-a întâmplat nici până în prezent. Potrivit poliței de asigurare din 06 august 2011, locuința era asigurată pentru suma de 150.000 lei, iar bunurile gospodărești pentru 50.000 lei. S-a mai susținut că imobilul era construit din lemn, iar în urma incendiului prin folosirea apei de către pompieri parterul a fost distrus în proporție de 80% și din cauza temperaturilor scăzute pereții au înghețat, iar ulterior, s-au degradat. Cum incendiul s-a produs în jurul orelor 19,00 - 23,00 pompierii și-au desfășurat activitatea pe întuneric și datorită acestui aspect bunurile mobile din interior au fost distruse de apa și spuma aruncată pe geam cât și flăcărilor care le-au cuprins. Întrucât era perioadă de iarnă și nu aveau unde locui, iar banii necesari pentru ridicarea construcției nu au fost livrați de către pârâtă, au fost nevoiți să locuiască la Pensiunea Viorica unde au achitat suma de câte 140 lei/zi pentru folosirea a două camere, a accesului la bucătărie și a altor utilități, încât au solicitat obligarea pârâtei și la plata acestei sume.
Deosebit de aceasta reclamanții au solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale constând în: disconfortul fizic și psihic creat pentru neachitarea la timp a sumelor asigurate pentru a ridica imobilul, umilința la care au fost supuși prin faptul că au fost purtați cu vorba de la o zi la alta fiind nevoiți să se deplaseze în nenumărate rânduri și să facă notificări pârâtei, cât și a umilințelor venite din partea concetățenilor în sensul că aceștia le reproșau că nu au fost despăgubiți întrucât el - reclamantul TF ar fi fost primar al comunei Fundu Moldovei și a căzut în dizgrație.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, 970, 1073 și 1084 din codul civil.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților precizând că, într-adevăr aceștia, potrivit contractului de asigurare de bunuri seria AL nr.0298873, au avut asigurat, pe perioada 06 august 2011 - 05 august 2012, imobilul casă și anexă la valoarea de 150.000 lei, iar bunurile din casă pentru suma de 50.000 lei. În urma incendiului produs la locuința reclamanților pe data de 13 decembrie 2011, pârâta a fost anunțată despre avariile produse la imobilul asigurat în data de 14 decembrie 2011 dată la care inspectorul de specialitate a fost la fața locului, a consemnat avariile în cuprinsul procesului - verbal de constatare a daunelor, efectuând și fotografii, consemnându-se că imobilul casă era în daună totală. S-a mai susținut că societatea este de acord cu expertiza de evaluare a taxei și a bunurilor întocmite de expertul FM pe care și-a însușit-o și a luat-o ca bază de calcul pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților. Din examinarea acestui raport prin compararea cu suma de asigurare a imobilului - rezultă că valoarea asigurată a casei este cu mult mai mică decât valoarea reală a acesteia, aflându-se, potrivit condițiilor de asigurare, într-un caz de subasigurare reglementată prin art. 10 pct. 9 din condițiile speciale ale contractului de asigurare menționat prin care se stipulează că în situația în care suma asigurată este mai mică decât valoarea reală a bunurilor din momentul producerii evenimentului asigurat, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma asigurată prevăzută în contract și valoarea reală a bunurilor, dacă nu s-a convenit altfel. Raportat la cele mai sus menționate pârâta a arătat că valoarea maximă a despăgubirilor cuvenite reclamanților s-ar ridica la suma de 68.571,53 lei pentru clădire și la 9.956,19 lei pentru bunurile mobile. Referitor la cheltuielile de cazare solicitate de reclamanți, pârâta a arătat că acestea nu pot fi acordate câtă vreme nu au optat pentru acordarea unei prime de asigurare suplimentare corespunzătoare acoperirii acestui risc așa cum se stipulează la art. 5 din polița de asigurare. Cât privește daunele morale pârâta a considerat că acestea nu sunt justificate, nedovedite și mai mult decât atât nu fac obiectul asigurării facultative. În acest sens au fost invocate disp. art. 962 din codul civil care arată că obiectul convențiilor este acela la care părțile se obligă, ori, daunele morale solicitate nu fac obiectul contractului de asigurare. În altă ordine de idei s-a susținut că reclamanții nu au făcut dovada unui prejudiciu moral fiind invocată, în acest sens, decizia 2356/2011 a ICCJ. Prin urmare, pârâta a arătat că societatea a dovedit bună - credință și a plătit suma de 78.527,72 lei către reclamanți prin "oferta reală de plată"; (anexa 2) procedura fiind îndeplinită prin societatea profesională de executori judecătorești "D și Asociații"; comunicată lor.
Întâmpinările au fost motivate pe prev. art. 969 din codul civil, dispozițiile din contractul de asigurare precum și prevederile art. 3 și 56 din codul comercial.
Prin sentința civilă nr. 1438 din 27 noiembrie 2012, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să le plătească reclamanților următoarele sume de bani: 155.000 lei reprezentând c/val. distrugerilor la imobil (105.000 lei la casă și 50.000 lei la bunurile mobile); 7560 lei reprezentând c/val. cazării reclamanților în perioada 13 decembrie 2011 - 30 martie 2012 și 50.000 lei cu titlu de daune morale, precum și suma de 6957 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin polița generală de asigurare completă a locuinței seria AL nr.0298873 încheiată la 04 august 2011 reclamanții au asigurat imobilul casă pentru suma de 150.000 lei și bunurile mobile pentru suma de 50.000 lei, aspect necontestat de nici una dintre părți, polița de asigurare având valabilitatea în intervalul 06 august 2011 - 05 august 2012. La data de 13 decembrie 2011 la imobilul reclamanților s-a produs un incendiu în urma căruia construcția a fost avariată și de asemenea au fost distruse bunurile mobile din interior. Potrivit rezoluției din 18 ianuarie 2012 întocmită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, lucrătorii de poliție au fost sesizați la orele 18,53 din 13 decembrie 2011 de producerea incendiului la locuința reclamantului, iar la fața locului s-au deplasat pompierii și două echipajul din cadrul secției nr. 11 a Poliției Rurale Pojorîta, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că incendiul s-a datorat depunerii unor reziduuri în coșul de fum al locuinței, existând pericolul de a se propaga și la locuințele învecinate (aspecte consemnate în procesul - verbal de intervenție nr. 90 din acea dată). Martorul TI relatat că fiind vecin cu reclamanții are cunoștință că în seara zilei de 13 decembrie 2011, la imobilul acestora a izbucnit un incendiu care a distrus etajul casei în proporție de 100%, iar parterul de 80% și a confirmat că personal a participat la încercarea de stingere a incendiului alături de alți cetățeni. În același timp martorul a susținut că la stingerea incendiului au mai participat pompierii din cadrul comunei Fundu Moldovei, cât și cei de la formațiunea din Câmpulung Moldovenesc, sens în care au fost folosite mai multe cisterne cu apă, iar bunurile mobile aflate în casă au fost distruse, parte din cauza incendiului, iar parte ca urmare a molozului și a apei ce au curs de la etaj atunci când s-a încercat stingerea incendiului. Cel de-al doilea martor a susținut că, făcând parte dintr-o echipă de constructori, a doua zi s-au deplasat la locul respectiv unde au scos molozul pentru a se putea începe lucrările de refacerea a imobilului, ocazie cu care a constatat că etajul casei era distrus în totalitate, iar la parter pereții erau arși, iar bunurile mobile din interior erau distruse în totalitate (fie din cauza focului, fie din cauza molozului căzut de pe pereți). S-a mai susținut de către martori că evenimentul petrecându-se înaintea sărbătorilor de iarnă reclamanții au fost distruși psihic observându-i chiar plângând și din această cauză au fost nevoiți să locuiască la o pensiune din apropiere. Din expertiza extrajudiciară depusă la dosar întocmită de expertul FM (și pe care pârâta și-a însușit-o sub aspectul procentului în care imobilul și bunurile mobile au fost distruse), reiese că ponderea elementelor distruse de incendiu din valoarea totală a casei este de 70%. Așa cum a rezultat din probe, bunurile mobile au fost distruse în totalitate, fie din cauza incendiului produs, fie că s-au degradat prin folosirea apei pentru stingerea incendiului, cât și a molozului ce a rezultat. Așadar instanța, în raport de cele mai sus arătate a luat ca bază de calcul cea pentru care a fost întocmită poliția de asigurare respectiv: 150.000 lei pentru clădire și 50.000 lei pentru bunurile mobile în raport de coeficientul în care acestea au fost distruse (70% la casă și în totalitate la bunurile mobile). Prin urmare, instanța a obligat-o pe pârâtă să le plătească reclamanților suma de 155.000 lei reprezentând c/val. distrugerilor la imobil (150.000 lei valoarea de asigurare x 70 % gradul de distrugere în ceea ce privește casa = 105.000 lei și 50.000 lei la bunurile mobile). Tot astfel instanța a obligat-o pe pârâtă să le plătească reclamanților și suma de 7560 lei reprezentând c/val. unei camere pe care reclamanții au fost nevoiți să o folosească pentru cazare în perioada 13 decembrie 2011 - 30 martie 2012. S-a menționat că reclamanții au depus factură în valoare de 15.120 lei pentru două camere pentru această perioadă, însă instanța a acordat doar jumătate din această sumă ținând seama că este vorba despre o singură familie și aceasta putea folosi doar o cameră și nu era necesar să apeleze la două camere.
Cât privește daunele morale, instanța le-a considerat justificate în limita sumei de 50.000 lei fiind obligată pe pârâtă să le plătească reclamanților această sumă. S-a mai avut în vedere faptul că aceste daune morale au fost apreciate ca o reparație morală a reclamanților pentru faptul că aceștia, în prag de iarnă, au avut un puternic șoc datorită evenimentului produs și care s-a acutizat prin activitatea pasivă a pârâtei care a tergiversat plata despăgubirilor și i-a pus în imposibilitatea de a-și repara imobilul, ba mai mult reclamanții au fost nevoiți, de nenumărate ori să facă deplasări și demersuri la sediul pârâtei pentru a-și primi drepturile cuvenite. Susținerea pârâtei în sensul că ar fi fost de bună - credință și ar fi pus la dispoziția reclamanților suma de 78.527,72 lei nu a fost primită de către instanță câtă vreme acest lucru s-a făcut prin oferta de plată 3876 din 18 iunie 2012, când reclamanții au fost invitați să se prezinte la Societatea de executori judecătorești "D și Asociații"; la data de 20 iunie 2012 pentru a-și ridica această sumă (data respectivă este la o jumătate de an după ce a avut loc incendiul). Prin urmare, instanța a considerat că există o legătură cauzală între suferințele pricinuite reclamanților de atitudinea pârâtei, încât daunele morale se justifică, ca o reparație morală pentru ei. Tot astfel nu au fost primite susținerile pârâtei referitor la faptul că reclamanților li s-ar cuveni o sumă mai mică fiind vorba despre o subasigurare, deoarece ei și-au asigurat imobilele la o anumită valoare, iar despăgubirile le-au fost acordate în raport de această sumă și ținând seama de procentul în care bunurile asigurate au fost distruse.
Potrivit art. 274 din codul de procedură civilă a fost obligată pârâta să le plătească reclamanților suma de 6957 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu: 4157 lei reprezentând taxa de timbru corespunzător valorii daunelor pentru care acțiunea a fost admisă, 1.000 lei c/val. de avocat, 1500 lei c/val. expertizei extrajudiciare și 300 lei reprezentând c/val. deplasărilor reclamantul TF și ale martorilor la instanță și a câștigului nerealizat pe timpul cât s-a aflat la proces.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, calificat drept apel la termenul de judecată din data de 13 martie 2013, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare a arătat că, instanța de fond a aplicat greșit legea, neanalizând temeinic clauzele contractului de asigurare. Apoi că, în mod nelegal instanța de fond a obligat societatea pârâtă la plata sumei de 7560 lei reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada 13.12.2011 - 30.03.2012, acest risc nefiind reglementat în contractul de asigurare. Pârâta apelantă a considerat că instanța de fond, la soluționarea cauzei, nu a ținut cont de faptul că, în speță, este vorba despre o răspundere contractuală și nu despre o răspundere delictuală. Apelanta a mai susținut că prima instanță nu a dat eficiență prevederilor de drept comun, potrivit cărora debitorul este liberat de obligație prin efectuarea ofertei reală de plată, situație în care a fost pârâta, prin punerea la dispoziția reclamanților a sumei de 78.527,72 lei. De asemenea, pârâta apelantă a considerat că în mod nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care reclamanții nu au solicitat acest lucru prin cererea de chemare în judecată.
Prin decizia nr. 98 din 13 martie 2013 Tribunalul Suceava - secția civilă a admis apelul formulat de pârâta Societatea de Asigurare U A SA București împotriva sentinței civile nr. 1438 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul civil nr. 895/206/2012 - reclamanți intimați fiind TF și TV, a modificat, în parte, sentința civilă nr. 1438 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul civil nr. 895/206/2012, în sensul că a înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei la plata daunelor morale precum și a contravalorii chiriei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii, respingând, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimați.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că, contractul de asigurare reprezintă legea părților. Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta ia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligându-se ca, la producerea evenimentului să plătească asiguratului sau unei terțe persoane, denumite beneficiar o despăgubire sau suma asigurată în limitele cuvenite . În speță, în mod corect instanța a obligat-o pe pârâtă să le plătească reclamanților suma de 155.000 lei reprezentând c/val. distrugerilor la imobil (150.000 lei valoarea de asigurare x 70 % gradul de distrugere în ceea ce privește casa = 105.000 lei și 50.000 lei la bunurile mobile). Conform contractului de asigurare de bunuri seria AL nr. 0298873 reclamanții au avut asigurat, pe perioada 06 august 2011 - 05 august 2012, imobilul casă și anexă la valoarea de 150.000 lei, iar bunurile din casă pentru suma de 50.000 lei. De asemenea, în mod judicios s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea fiind solicitate prin concluziile scrise depuse la dezbaterile în fond. Este nelegală însă obligarea pârâtei la plata daunelor morale precum și a contravalorii chiriei, în cuprinsul contractului de asigurare nefiind stipulate asemenea obligații în sarcina asiguratorului. Întârzierea executării obligației de plată a despăgubirii pentru dauna produsă nu poate da naștere la alte obligații decât cele stipulate în contractul de asigurare. Neachitarea la timp a prejudiciului suferit poate atrage cel mult curgerea dobânzii legale sau a penalităților, în cazul în care acestea ar fi fost menționate în actul juridic în discuție. Așadar, instanța de fond a interpretat eronat actul juridic în cauză, stabilind în sarcina asiguratorului alte obligații decât cele asumate prin contractul de asigurare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanții TF și TV și pârâta Societatea de Asigurări U A SA București.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că, în mod nejustificat instanța de apel a înlăturat obligația de la plată a daunelor morale, precum și a c/val chiriei achitate ca urmare a lipsei folosinței bunului asigurat. Din suma totală a cheltuielilor a fost aprobată suma de 6.957 lei, solicitând diferența de 3.354 lei. Au mai arătat că, incendiul s-a petrecut în perioada sărbătorilor de iarnă, au suferit din punct de vedere psihic fiind obligați să locuiască în chirie, stresul acumulat resimțindu-se și la această dată.
În motivarea recursului declarat de pârâta Societatea de Asigurări U A SA, a arătat că soluția instanței de apel este netemeinică și nelegală, în condițiile în care instanța de apel nu a motivat soluția dispusă și a aplicat greșit legea părților - reprezentantă de Contractul de asigurare. Hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, motiv pentru care se impune modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate - art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă. Motivarea hotărârii presupune ca instanța să argumenteze hotărârea pronunțată prin prisma probelor administrate și în urma analizei și interpretării lor, iar nu prin prisma opiniilor personale, legiuitorul stabilind că numai astfel se poate elimina arbitrariul judecătorilor. Contradictorialitatea motivelor invocate de instanța de apel, pentru a constitui motiv de casare, trebuie să creeze o vătămare părții care o invocă prin transpunerea acestei contradictorialități în dispozitivul hotărârii, solicitând să se aibă în vedere că s-a produs în acest caz, prin neluarea în calcul a coeficientului de subasigurare. Prin urmare instanța de apel nu a înțeles să precizeze care au fost motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat susținerile societății, deși toate probele administrate susțineau cele învederate în apărările formulate prin lucrările depuse și prin susținerile orale, iar dispozițiile legale sunt clare. Mai mult, solicită să se observe că nicăieri în hotărâre nu există nici măcar o apreciere referitoare la faptul că expertiza stabilește valoarea imobilului la 290.096 lei aproape dublă față de suma asigurată de reclamant. Mai arată că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă. În cererea formulată reclamanții au solicitat asigurarea casei împreună cu anexa la valoarea de 150.000 lei, iar bunurile din casă au solicitat să fie asigurate la suma de 50.000 lei. După producerea evenimentului, reclamanții au solicitat efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunurilor și imobilelor afectate de incendiu, din expertiza întocmită la data de 19.12.2011 rezulta că valoarea imobilului în momentul producerii incendiului era de 472.682 lei, iar valoarea daunei ar fi fost de 313.056 lei. Ulterior, la data de 28.12.2011 a fost comunicat un alt raport de expertiză, conform căruia valoarea imobilului în momentul producerii incendiului era de 290.096 lei, iar prin compararea cu valoarea asigurată de 150.000 lei înscrisă în polița de asigurare, rezultă că imobilul a fost subasigurat. Prin aplicarea dispozițiilor legale care presupun raportarea valorii reale a imobilului la suma asigurată rezultă un coeficient de subasigurare de 46,22%. Ambele instanțe au reținut, în mod eronat, numai gradul de avariere al imobilului stabilit prin raportul de expertiză, uitând de faptul că valoarea imobilului a fost stabilită prin expertiză la 290.096 lei, aproape dublă față de suma asigurată. Astfel, instanța de apel nu numai că nu a dat eficiență dispozițiilor art. 10 pct. 9 din contractul de asigurare, dar nici nu a observat faptul că opțiunea asiguratului a fost ca în caz de daună, despăgubirea să fie acordată raportat la valoarea de înlocuire a clădirii. Subasigurarea este reglementată generic prin art. 28 din Legea nr. 136/1995 conform căruia, în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract. Instanța de apel nu a dat eficiență prevederilor de drept comun, potrivit cărora debitorul este liberat de obligație prin efectuarea "Ofertei reale de plată";. Astfel, deși a recunoscut și a reținut în motivare plata către reclamanți a sumei de 78.527,72 lei, reprezentând despăgubiri, prin "Oferta reală de plată"; nu a consemnat efectele acesteia în sentință, dispunând obligarea societății la plata întregii sume acordate ca despăgubire. Soluția instanței de fond este greșită deoarece suma de 78.527,72 lei a fost pusă la dispoziția reclamanților, prin "Oferta reală de plată";, procedura fiind îndeplinită prin Societatea Profesională de Executori Judecătorești "D și asociații"; pentru care s-a depus oferta reală de plată precum și dovada comunicării acesteia către reclamanți. În acest sens, instanța, în virtutea rolului activ pe care îl are, avea obligația de a reține efectuarea acestei plăți și să dispună, în cazul în care ar fi considerat că despăgubirea este mai mare decât suma consemnată, în sensul efectelor plății conform art. 1114 și următoarele Cod civil, reținând că societatea este liberată în parte de obligație. În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestora, având în vedere faptul că a solicitat diminuarea lor prin raportare la pretențiile diminuate prin oferta reală. În mod nelegal instanța de fond a obligat societatea la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 6.957 lei, instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 275 Cod procedură civilă și să dispună cenzurarea cheltuielilor de judecată raportat la valoarea reală și justificată a pretențiilor.
Analizând motivele de recurs formulate de părți, apreciind că se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a le admite în parte.
În ceea ce privește recursul declarat de către pârâta Societatea de Asigurări U A SA București, instanța constată că sunt întemeiate susținerile acestea privind greșita înlăturare de către instanțele de fond ale argumentelor vizând existența subasigurării. Prin raportul de evaluare a pagubelor acceptat de către ambele părți, s-a reținut că valoarea totală a imobilului asigurat afectat de incendiu a fost de 290.096 lei, valoarea asigurată reprezentând 51,7% din această sumă.
Prin contractul de asigurare încheiat de părți, la art. 10 pct. 9 din Condițiile speciale de asigurare a locuinței pentru incendiu și alte pagube este inserată clauza potrivit căreia "Dacă suma asigurată este mai mică decât valoarea reală a bunurilor din momentul producerii evenimentului asigurat, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea reală a bunurilor, dacă nu s-a convenit altfel";. Pentru respectarea voinței părților la momentul încheierii contractului de asigurare, instanța consideră că este necesar a se face aplicarea în cauză a clauzei citate, astfel că, raportând valoarea distrugerilor de 202.497 lei (reprezentând 70% din valoarea totală a imobilului) la procentul de subasigurare de 51,7%, constată că valoarea corectă a despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru distrugerile produse imobilului este de 104.690 lei.
În ceea ce privește distrugerea integrală a bunurilor mobile nu s-au formulat critici împotriva hotărârilor instanțelor de fond astfel că pentru acestea va fi menținută obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei, în concordanță cu clauzele contractului de asigurare.
Instanța de recurs constată a fi neîntemeiate susținerile pârâtei privind greșita ignorare a ofertei de plată făcută reclamanților și lipsirea acesteia de efecte. Pentru a putea fi reținută de instanțe și a primi efectul liberator invocat de pârâtă, oferta trebuia să vizeze valoarea corectă a despăgubirii cuvenite reclamanților, în conformitate cu dispozițiile art. 1115 alin. 1 pct. 3 din Codul civil, în vigoare la data efectuării invocatei oferte ("Pentru ca ofertele să fie valabile trebuie să fie făcute pentru toată suma exigibilă";).
Față de reținerile instanței cu privire la valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților, în cauză nu va putea fi făcută aplicarea dispozițiilor art. 275 din Codul de procedură civilă, referitoare la exonerarea parțială de plata cheltuielilor de judecată solicitate de către reclmanți, întrucât suma oferită de pârâtă nu reprezenta o contravaloare a despăgubirilor cuvenite acestora, astfel că în cauză nu este dată recunoașterea pretențiilor (art. 275 din Codul de procedură civilă "Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată";).
Analizând recursul declarat de către reclamanți, instanța reține că aceștia au criticat decizia instanței de apel doar cu privire la respingerea pretențiilor formulate vizând contravaloarea chiriei suportate în perioada în care imobilul nu a fost locuibil, după incendiu, respectiv daunele morale. Referitor la solicitarea de a obliga pârâta să suporte contravaloarea chiriei pe care aceștia au fost nevoiți să o plătească în perioada ulterioară producerii riscului asigurat, instanța reține că prin clauzele contractului de asigurare încheiat de părți nu a fost asumată de pârâtă o astfel de obligație, deși exista posibilitatea de a contracta în acest sens. Întrucât la data încheierii poliței de asigurare nu a fost convenită asumarea acestei obligații, instanța nu poate impune pârâtei obligații suplimentare, peste clauzele contractuale, în conformitate cu dispozițiile art. 969 din Codul civil ("Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";.)
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța de recurs reține că prima instanță a făcut parțial o corectă aplicare a dispozițiilor art. 998 din Codul civil ("Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara";). Comportamentul pârâtei în raport de situația reclamanților care aveau un contract de asigurare atât pentru locuință, cât și pentru bunurile mobile, și care au fost în situația de a suporta efectele evenimentului asigurat - incendiu - fără a primi într-un termen scurt și cu un nivel rezonabil de demersuri suma datorată de cocontractant a fost de natură să le producă acestora un prejudiciu care nu poate fi acoperit decât prin acordarea de daune morale. Refuzul pârâtei de a se achita de obligația ce îi revenea în baza convenției încheiate cu reclamanții, deși aceștia au plătit primele de asigurare, în contextul în care sufereau deja o pierdere importantă a patrimoniului familiei prin distrugerea parțială a locuinței, anexelor și bunurilor mobile, a fost cauza unor suferințe suplimentare a căror reparație se impune a fi realizată în prezenta cauză. Cuantumul acestor despăgubiri urmează a fi stabilit de instanță la suma de 5.000 lei, (față de 200.000 lei cât au solicitat reclamanții prin acțiunea formulată, respectiv 50.000 lei cât a apreciat prima instanță), având în vedere că parte din suferințele invocate nu au legătură cu atitudinea pârâtei față de reclamanți (disconfortul de a locui într-o încăpere străină și impersonală, disprețul și umilințele venite din partea concetățenilor).
Față de aceste rețineri, în conformitate cu dispozițiile art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 296 din Codul de procedură civilă, precum și clauzele contractului de asigurare încheiat între părți, instanța urmează a admite recursurile, a modifica în parte decizia recurată, a admite apelul și, schimbând în parte sentința primei instanțe va obliga pârâta la plata în favoarea reclamanților - intimați a sumei de 104.690 lei (în loc de 105.000 lei) cu titlu de contravaloare distrugere imobil și a sumei de 5.000 lei (în loc de 50.000 lei) reprezentând daune morale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate, privitoare la înlăturarea dispoziției de obligare a pârâtei la plata contravalorii chiriei și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimați.
În baza art. 276 din Codul de procedură civilă, instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți în faza procesuală a recursului.
| ← Rejudecarea recursului după admiterea contestaţiei în... | Conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o... → |
|---|
