Rejudecarea recursului după admiterea contestaţiei în anulare. Critică privind nemotivarea hotărârii primei instanţe (nemotivare de către judecătorul redactor), deoarece au fost preluate paragrafe din prima sentinţă, pronunţată anterior casării cu trimite
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 125 din data de 05.03.2014
Prin cererea înregistrată la data de 17.07.2013 pe rolul Curții de Apel Pitești, contestatorul C C a formulat contestație în anulare a deciziei civile nr. 2482 din 30.05.2013 a aceleiași instanțe.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că instanța de recurs a omis să examineze două dintre motivele invocate. Primul motiv viza faptul că hotărârea primei instanțe nu a fost motivată în fapt și în drept, fiind copia fidelă a sentinței civile nr. 459 din 17.04.2011 a aceleiași instanțe. Acest motiv nu a fost indicat în cererea de recurs, ci a fost invocat ulterior, însă fiind un motiv de ordine publică trebuia analizat de instanța de recurs. Celălalt motiv care nu a fost analizat de instanța de recurs viza încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă, respectiv de a da curs indicațiilor instanței de casare în sensul de a analiza cauza pe fond și nu pe excepție.
Contestatorul a arătat că motivarea considerentelor sentinței menționate s-a făcut de un alt judecător, deși nu a participat la judecata și pronunțarea sentinței civile nr. 6948/2012, iar în acest sens invocă decizia nr. 4831 din 13 octombrie 2000, decizia nr. 1456 din 16.03.2000 pronunțată de secția contencios administrativ și decizia nr. 2079 din 9.06.2000, pronunțate de instanța supremă, publicate în Repertoriul de practică și literatură juridică, anul 2003.
A mai arătat contestatorul că prin decizia civilă nr. 805 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Pitești prima instanță a fost obligată să soluționeze fondul cauzei, astfel:
a) să dispună efectuarea unui raport de expertiză contabilă care să stabilească cuantumul pensiei de asigurări sociale plătit de casa de pensii, cuantumul pensiei de serviciu cuvenit pentru perioada 1.04.2000 - 1.04.2008 și diferența dintre cele două cuantumuri;
b) să se pronunțe asupra acțiunii în pretenții, cu obligarea pârâtei să plătească diferența sumei stabilită de expertul contabil.
Nesocotind dispozițiile art. 315 C. proc. civ., instanța, deși nu era investită cu judecata excepției autorității lucrului judecat (nu s-a invocat și nu s-a discutat), a trecut la soluționarea cauzei, a respins acțiunea și, în loc să motiveze această hotărâre în fapt și în drept, a copiat integral considerentele sentinței civile 459/2011, care a fost casată cu rejudecare, fiind pronunțată și redactată de un alt judecător, completând-o doar cu 5 alineate privind excepția autorității de lucru judecat care nu a schimbat motivarea în fapt și în drept a sentinței civile 459/2011.
Acest motiv, prezentat în scris, (dovadă notele de la dosar din 21.05.2013), a fost susținut oral, în ședința publică din 23.05.2013, când s-a judecat fondul.
Susținerea este consemnată în practicaua hotărârii, după care s-a dat cuvântul reprezentantului intimatei, ceea ce înseamnă că a existat o punere în discuție a acestui motiv, care obliga instanța să se pronunțe.
Potrivit art. 306 alin. 1 C. proc. civ., fiind vorba de un motiv de ordine publică putea fi invocat în orice stadiu al procesului. Nu se poate pune problema că ar fi vorba de un motiv tardiv invocat și, chiar în această situație, instanța trebuia să-l analizeze.
Al doilea motiv de ordine publică se referă la nulitatea deciziei civile nr. 2482 din 30.05.2013 a Curții de Apel Pitești, fiind aplicabile și acestei decizii dispozițiile art. 261 alin. 5 raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât și în considerentele acestei decizii se regăsesc susținerile din sentința civilă nr. 495 din 17.03.2011.
Judecătorul redactor, care a redactat și a semnat decizia civilă 2482/2013, a făcut mici intervenții care nu schimbă motivarea celor două hotărâri enunțate.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 318 teza a II a Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației cu motivarea că susținerile contestatorului nu se încadrează în dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă.
Prin încheierea din 4 decembrie 2013, Curtea de Apel Pitești s-a dezinvestit, trimițând cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava, dată fiind încheierea nr. 5477 din 26 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 510511/2013, prin care s-a dispus trimiterea pricinii la această din urmă instanță.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Suceava sub același număr, la data de 12.12.2013.
Investită astfel, prin decizia civilă nr. 12 din 16 ianuarie 2014, Curtea de Apel Suceava a admis contestația în anulare formulată de C C și a dispus rejudecarea recursului, trimițând dosarul la Serviciul arhivă în vederea repartizării aleatorii la un complet de recurs.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, pentru admisibilitatea contestației în anulare se cere a fi îndeplinită o singură condiție, respectiv ca hotărârea atacată să fie pronunțată de instanța de recurs. În speță această condiție este îndeplinită, fiind atacată pe această cale decizia civilă nr. 2482 din 30.05.2013 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în recurs. Ca urmare, excepția invocată a fost respinsă ca nefondată. Mai mult, că în susținerea acestei excepții intimata Casa Județeană de Pensii Argeș a făcut referire la contestația în anulare specială reglementată de dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, în timp ce obiectul prezentului litigiu îl constituie contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza a II a Cod procedură civilă.
Analizând contestația în anulare sub aspectul motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă și prin notele scrise depuse la dosar, contestatorul a solicitat anularea deciziei atacate cu motivarea că instanța de recurs a omis să analizeze două dintre motivele de recurs invocate, precum și pentru faptul că instanța de recurs a copiat integral considerentele sentinței civile nr. 495 din 17.03.2011.
Ori, lipsa motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței de recurs sau pentru care au fost înlăturate cererile părților nu constituie motiv de contestație în anulare față de dispozițiile art. 317 și 318 Cod procedură civilă, astfel încât criticile contestatorului sub acest aspect nu vor fi analizate în acest cadru procesual.
Referitor la omisiunea instanței de a analiza motivul de recurs ce vizează nerespectarea de către instanța de fond a deciziei de casare, Curtea a reținut că acest motiv a fost invocat prin cererea de recurs formulată de contestator împotriva sentinței civile nr. 6984 din 19.11.2012 a Tribunalului Argeș și a fost analizat de instanța de recurs prin decizia civilă nr. 2482 din 30 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, așa cum rezultă din considerentele acestei decizii, fila 6 alin. 7-10 dosar recurs. În analiza acestui motiv de recurs s-au reținut următoarele: "Critica privind nerespectarea deciziei de casare, în sensul nesoluționării fondului cauzei este nefondată, constatându-se că instanța de fond a analizat fondul litigiului făcând trimitere la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 784/AS/15.11.2006 a Tribunalului Argeș, cu respectarea deciziei de casare.
Astfel, prin decizia de casare nr. 805 din 26,03.2012 pronunțată în dosarul nr. 2691/109/2010 s-a dispus casarea spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra obiectului cererii de chemare în judecată, acesta fiind cel arătat la începutul motivării recursului, deoarece acțiunea a fost respinsă pe excepția inadmisibilității acțiunii, în sensul că deciziile de pensie în baza cărora s-au plătit drepturile în favoarea reclamantului au fost deja cenzurate de către instanțele de judecată.
Drept urmare, prin sentința recurată în cauză s-a stabilit că actualizarea pensiei de serviciu se face în funcție de venitul lunar brut sau net, după caz, pe care îl are magistratul asistent în activitate, în perioada supusă examinării.
În concret, s-a stabilit că pentru perioada 01.11.2001 - 31.12.2001 se realizează actualizarea, prin raportare la venitul net al unui magistrat asistent de la ICCJ, în sumă de 1109 lei, iar nu prin raportare la un venit reglementat de O.U.G. nr. 27/2006";.
Rezultă, așadar, că acest motiv de recurs a fost analizat de instanța de control judiciar, neputând fi admisă contestația în anulare sub acest aspect.
Cât privește celălalt motiv de recurs, ce vizează nemotivarea hotărârii de către prima instanță, Curtea a reținut că, într-adevăr acesta nu a făcut obiectul analizei instanței de recurs. Acest motiv nu a fost invocat prin cererea de recurs, însă a fost formulat ulterior, prin precizările depuse la dosar la termenul din 23 mai 2013, și a fost susținut oral cu ocazia dezbaterilor de către apărătorul reclamantului. Chiar dacă nu a fost formulat în interiorul termenului de recurs, acest motiv de ordine publică putea fi invocat și după expirarea acestui termen, astfel încât instanța era obligată să-l analizeze. Ori, din considerentele deciziei civile nr. 2482 din 30 mai 2013 a Curții de Apel Pitești rezultă că nu au fost analizate criticile recurentului ce vizează aspectul că sentința civilă nr. 6984 din 19.11.2012 a Tribunalului Argeș nu a fost motivată în fapt și în drept, considerentele expuse fiind opera unui alt judecător decât cel care a participat la judecata și pronunțarea hotărârii.
Ca urmare, omisiunea de a analiza motivul de recurs menționat se încadrează în dispozițiile art. 318 teza a II a Cod procedură civilă, impunându-se admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului sub aspectul motivului de recurs omis a fi analizat.
Urmare a admiterii contestației în anulare dosarul cauzei a fost rerepartizat aleatoriu unui complet de recurs, primind termen de judecată la data de 26.02.2014.
Legal citată, intimata CJP Argeș a formulat întâmpinare, (f.7-8 dosar), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că, prin sentința civilă nr. 6984 /2012 a Tribunalului Argeș s-a respins contestația formulată de dl. C C.
La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a avut în vedere motivul de casare dispus de instanța de recurs prin Decizia nr. 805/2012 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosarul nr. 2691/109/2010. Astfel, prin Decizia nr. 805/2012 Curtea de Apel Pitești a reținut că "instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii de chemare în judecată, constând în pretenția reclamantului de a fi obligată parata să-i plătească diferența sumei rezultând din cuantumul pensiei plătită în perioada 01.04.2001 - 01.04.2008 și suma ce se cuvenea acestuia potrivit titlurilor evocate, prin care pensia de serviciu a fost actualizată pe aceeași perioadă".
În raport de acest motiv de casare, instanța de fond a rejudecat cauza, în sensul de a stabili venitul unui magistrat în activitate față de care se face actualizarea pensiei magistraților, respectiv venitul avut la data emiterii deciziei sau cel avut la data înscrierii la pensie.
În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că "modalitatea de actualizare a pensiei de serviciu a fost soluționată cu autoritate de lucru judecat prin sentința civila nr. 784/AS/l 5.11.2006 a Tribunalului Argeș".
Din analiza considerentelor rezultă că instanța de fond nu a făcut referire la autoritatea de lucru judecat, ci la puterea de lucru judecat, precizând că această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure nevoia de ordine și stabilitate juridică.
De asemenea, instanța de fond a analizat și dispozițiile legale în materie conform cărora actualizarea pensiei de serviciu se face în funcție de venitul lunar brut sau net, după caz, pe care îl are magistratul asistent în activitate în perioada supusă examinării. În acest sens, a constatat că, pentru perioada 01.11.2001 - 31.12.2001 conform documentelor aflate la dosarul cauzei (adeverința nr. 177/21.03.2006 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție) venitul net al unui magistrat asistent de la Înalta Curte de Casație și Justiție este de 1109 lei, și nu prin raportare la un venit reglementat prin OUG 27/2006 , act normativ ce a intrat în vigoare ulterior perioadei supusă examinării.
În consecință, nu se poate susține că sentința civilă nr. 6984/19.11.2012 a Tribunalului Argeș nu a fost motivată în fapt și în drept.
În altă ordine de idei a arătat că între CJP Argeș și recurentul contestator au existat mai multe litigii având ca obiect corectitudinea stabilirii și plății drepturilor de pensie de serviciu, iar contestațiile acestuia au fost respinse ca neîntemeiate.
Cu toate acestea, recurentul contestator urmărește ca deciziile prin care s-a stabilit pensia de serviciu conform unor hotărâri judecătorești să fie modificate în ceea ce privește cuantumul pensiei, prin luarea în calcul a venitului unui magistrat în activitate la data emiterii deciziei, și nu a unui magistrat în activitate în perioada supusă examinării.
La rândul său, recurentul C C a depus la dosar "Note scrise"; (f.10-29), precum și "Scurte note scrise";, prin care a solicitat admiterea recursului, constatarea nulității hotărârii atacate (nr. 6984/2012) și rejudecarea cauzei de aceeași instanță, fiind vorba de al doilea recurs în aceeași cauză.
A arătat, în esență, că hotărârea atacată nu a fost motivată în fapt și în drept, motivarea existentă fiind copia fidelă a sentinței civile nr. 459/2011 a Tribunalului Argeș, pronunțată în aceeași cauză, ce a fost casată în rejudecare prin decizia civilă nr. 805/2012 a Curții de Apel Pitești.
Contribuția completului de judecată se rezumă la introducerea alin. 1-5 de la pag. 5, preluată dintr-o lucrare care se referă la un punct de vedere "filozofic"; privind înțelesul noțiunii de autoritate de lucru judecat. Aliniatele nu au nimic comun cu motivarea în fapt și în drept a hotărârii, astfel că sentința este nulă, potrivit art. 261 al. 1 pct. 5 raportat la art. 105 al. 2 Cod procedură civilă.
A arătat, de asemenea, recurentul că în rejudecarea în fond a pricinii se impune încuviințarea probei cu o expertiză contabilă, considerată de Curții de Apel Pitești (în decizia de casare) ca unica probă necesară și utilă pentru soluționarea acțiunii sale.
Totodată, recurentul a făcut referire la practica judiciară atât în ce privește motivul de recurs invocat, cât și la fondul cererii deduse judecății,.
Examinând cauza, instanța constată că a fost investită prin decizia civilă nr.12 din 16.01.2014 a Curții de Apel Suceava - de admitere a contestației în anulare formulată de dl. C Constantin și de anulare a deciziei civile nr. 2482 din 30.05.2012 a Curții de Apel Pitești - cu rejudecarea recursului declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 6984/19.11.2012 a Tribunalului Argeș sub aspectul motivului omis a fi analizat, privind nemotivarea în fapt și în drept a hotărârii de către prima instanță.
Analizând sentința recurată prin prisma acestui motiv de nelegalitate, ce a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea constată nefondat recursul.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă raportat la art. 312 al. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, se poate cere casarea unei hotărâri când prin aceasta instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. (2), conform cărora "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie";.
În speță, vătămarea invocată de recurent este reglementată de dispozițiile art. 261 al. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora "hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților";.
Acest text consacră principiul potrivit căruia hotărârile judecătorești trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare, distinct reglementat, prin art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Motivarea clară, pertinentă și convingătoare a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita controlul judiciar în căile legale de atac.
Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 al. (3) din Constituția României și art. 6 al. (1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În speță, în dezvoltarea motivului de recurs, contestatorul a arătat că "…motivarea sentinței civile nr. 6984/19.11.2012, recurată, reprezintă copia fidelă (cu 2 excepții) a sentinței civile nr. 459/17.03.2011, casată cu rejudecare prin decizia civilă nr. 805 din 26.03.2012…";, iar "singura contribuție a redactorului o constituie al. 9, de la pg. 3 și al. 1-5 de la pg. 5, unde se face teoria autorității de lucru judecat"; (f.27 și 35 dosar recurs); că hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancționarea nulității de art. 105 al. 2. În al doilea ciclu procesual, instanța a încălcat dispozițiile deciziei de casare și, în cadrul rejudecării, nu a administrat nici o probă, respingând acțiunea ca neîntemeiată. Sentința recurată este copia fidelă a sentinței civile nr. 459 din 17.03.2011 a Tribunalului Argeș, cu excepția unui paragraf, prin care s-a respins acțiunea cu motivarea că în cauză operează autoritatea de lucru judecat.
Din examinarea celor două sentințe evocate Curtea constată că, într-adevăr, acestea conțin paragrafe identice, paragrafe prin care sunt redate, cronologic, demersurile întreprinse de recurent pentru recunoașterea și realizarea pretențiilor privind cuantumul drepturilor sale de pensie anterior formulării acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar.
Altfel spus, respectivele paragrafe redau situația de fapt reținută pe baza susținerilor părților din proces și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei (hotărâri judecătorești), care, în mod obiectiv, este aceeași.
De altfel, sentința civilă nr. 459/17.03.2011, pronunțată de Tribunalul Argeș în primul ciclu procesual parcurs de dosarul cauzei, nu a fost criticată în recurs sub acest aspect.
Această sentință a fost casată prin decizia civilă nr. 805/26.03.2012 a Curții de Apel Pitești, Secția I civilă, cauza fiind trimisă instanței de fond spre rejudecare, cu motivarea că "Tribunalul a respins acțiunea reclamantului cu argumentul că deciziile de pensie în baza cărora s-au plătit drepturile au fost deja cenzurate de către instanțele de judecată, astfel că o nouă rediscutare a legalității lor este inadmisibilă";, nepronunțându-se "..asupra obiectului cererii de chemare în judecată, constând în pretenția reclamantului de a fi obligată pârâta să-i plătească diferența sumei rezultând din cuantumul pensiei plătit în perioada 1.04.2001 - 1.04.2008 și suma ce se cuvenea acestuia potrivit titlurilor evocate, prin care pensia de serviciu a fost actualizată pe aceeași perioadă";; că, "procedând astfel, instanța a încălcat principiul disponibilității și a lăsat nesoluționat fondul cauzei";.
În rejudecare, prin sentința recurată prima instanță a reținut că, în raport de decizia de casare, soluționarea pretenției reclamantului "…constă în a stabili venitul unui magistrat în activitate față de care se face actualizarea pensiei magistraților, respectiv venitul avut la data emiterii deciziei sau cel avut la data înscrierii la pensie";.
Aceasta, în raport de susținerile reclamantului, potrivit cărora pentru perioada 1.04.2000 - 1.11.2001 la stabilirea și plata drepturilor de pensie ar fi trebuit să fie avut în vedere venitul unui magistrat în activitate la 23.09.2008, respectiv 10.507 lei, iar nu 244,10 lei, cât era la 1.04.2000, iar pentru perioada 1.11.2001 - 1.04.2008 ar fi trebuit luat în considerare venitul unui magistrat în activitate la 1.04.2008, respectiv 9595 lei.
Examinând această pretenție, instanța de fond a reținut că problema de drept pe care o presupune, aceea a modalității de actualizare a pensiei de serviciu, a fost soluționată prin sentința civilă nr. 784/AS/15.11.2006, intrată în puterea lucrului judecat, prezumție care, potrivit art. 1200 pct. 4 raportat la art. 1202 al. 2 Cod civil, are efect absolut în relația dintre părți.
Totodată, instanța de trimitere a reținut că, din interpretarea dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992, în vigoare până la 1.10.2004 și ale art. 83 pct. 2 și 3 din Legea nr. 303/2004, în vigoare de la 1.10.2004, precum și din aplicarea principiului neretroactivității legii rezultă că actualizarea pensiei de serviciu se face în funcție de venitul lunar brut sau net, după caz, pe care îl are magistratul asistent în activitate în perioada supusă examinării (1109 lei pentru perioada 1.11.2001 - 31.12.2001, iar nu venitul reglementat prin OUG nr. 27/2006, solicitat de reclamant, act normativ ce a intrat în vigoare la mai mult de 4 ani față de perioada în discuție).
De asemenea, prima instanță a reținut că și corectitudinea calculării drepturilor de pensie restante achitate reclamantului a format anterior obiect de cercetare judecătorească, stabilindu-se irevocabil că pârâta și-a îndeplinit obligațiile din titlurile executorii invocate de reclamant în cauză.
Așadar, făcând o analiză a titlurilor evocate de reclamant și a apărărilor pârâtei, prima instanță a dat eficiență efectului pozitiv al lucrului judecat, reținând că aspectele litigioase dintre părți, anterior menționate, au primit deja dezlegări irevocabile, neputându-se statua diferit.
Împrejurarea că judecătorul fondului, la redactarea considerentelor sentinței, ar fi preluat opinii/teze exprimate în doctrina și literatura de specialitate cu referire la această problemă de drept nu poate fi apreciată ca echivalând cu nemotivarea hotărârii astfel pronunțate, în raport de dispozițiile art. 261 al. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, câtă vreme analiza efectuată s-a circumscris pretenției deduse judecății, probelor administrate în cauză și argumentează soluția adoptată, făcând, deci, posibilă exercitarea controlului judecătoresc în calea de atac.
Contrar susținerilor recurentului, respectivele considerente ale sentinței atacate nu pot fi apreciate ca reflectând un punct de vedere "filozofic"; privind înțelesul noțiunii de autoritate de lucru judecat.
Aceasta, întrucât potrivit dispozițiilor art. 1200 pct. 4 din Codul civil (de la 1865, aplicabil în speță), "sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acordă autorității de lucru judecat (Cod civil, 1202)";.
Prin încheierea de ședință din data de 10.03.2011 (f.130 dosar fond), dată în primul ciclu procesual și neatacată cu recurs, prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, cu motivarea că nu este îndeplinită condiția triplei identități, de obiect, cauză și părți, față de dosarul nr. 2499/109/2008.
Drept urmare, reținând puterea de lucru judecat, ca a doua formă de manifestare a lucrului judecat, respectiv de prezumție, de mijloc de probă, Tribunalul a argumentat-o prin efectul ei pozitiv, arătând că nu mai poate statua diferit.
De altfel, trimiterile la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 784/AS/15.11.2006 a Tribunalului Argeș argumentând soluția dată fondului pricinii, prin decizia nr. 12/16.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în contestația în anulare, s-a statuat în mod irevocabil că prin acestea "…instanța de fond a analizat fondul litigiului (…), cu respectarea deciziei de casare";, nefiind dat motivul invocat de contestator privind omisiunea instanței de recurs de a analiza motivul ce viza nerespectarea de către Tribunal a deciziei de casare.
Prin urmare, având în vedere limitele investirii prin sus-menționata decizie, statuările curții cu referire la primul motiv de nelegalitate invocat de reclamant și considerentele expuse,
Văzând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 raportat la art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← Revizuire. Lipsa calităţii procesuale active.. Jurisprudență... | Acţiune în daune. Contract de asigurare. Subasigurare bunuri.... → |
|---|
