. acţiune în evacuare. drept de abitaţie asupra bunului accesoriu.
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 110 din data de 27.01.2016
Dreptul de abitație este supus regulilor din materia uzufructului, în ceea ce privește constituirea, exercitarea și stingerea lor, cum se prevede în mod expres în disp. art. 754 NCC.
Potrivit disp. art. 707 NCC ( art. 535 VCC) " Uzufructul poartă asupra tuturor accesoriilor bunului dat în uzufruct, precum și asupra a tot ce se unește sau se încorporează în acesta ";.
În baza textului de lege precitat, instanța de apel reține că dreptul de abitație al intimatei pârâte C. E. poartă și asupra construcției C1, ce reprezintă o construcție anexă, o extindere, ce nu poate fi calificată decât ca un accesoriu al bunului principal, dată fiind și suprafața acesteia de numai 15 mp în raport de suprafața întregului imobil de 175 mp (Încheierea nr. 1185/04.04.2003 fila 38 dosar Judecătorie ).
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 2717/254/2014 din data de 26.09.2014 reclamanta SC S. P. SRL a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei C. E. să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul compus din construcție în suprafață de 15 mp și teren în suprafață de 16 mp, situat în XXX, așa cum este identificat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5190 din data de 15.11.2013 și, în subsidiar, să dispună evacuarea pârâtei din imobilul compus din din construcție în suprafață de 15 mp și teren în suprafață de 16 mp, situat în XXX, așa cum este identificat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5190 din data de 15.11.2013.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 192 raportat la art. 194 din Noul Cod de procedură civilă, art.563 raportat la art. 555 din Noul Cod Civil, art. 566 alin. 1 din Noul Cod civil, art. 1528 din Noul Cod civil, art. 451 din Noul cod civil și art. 411 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1058/23.06.2015 a Judecătoriei Mangalia s-a respins ca neîntemeiată în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. P. SRL în contradictoriu cu pârâta C. E..
S-a obligat reclamanta S. P. SRL la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei către pârâta C. E., reprezentând onorariu avocat.
Prima instanță a reținut textual în considerentele acestei hotărâri că pârâta este mama și, respectiv, soacra celor doi asociați ai SC S. P. SRL, C. S. V. și C. G. (f.56), și mai are un fiu, C. D. M., căruia, în anul 1992, împreună cu soțul său în viață la acea dată, i-au înstrăinat construcția P + 1 situată în mun. XXX, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 29522 din 12.10.1992 (f.36), prin care ea și soțul său și-au rezervat dreptul de habitație viageră asupra întregului imobil; prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 29290 din 04.07.1995, C.D.M. i-a vândut fratelui său C. S. V. etajul 1 al imobilului, menținându-se în favoarea pârâtei clauza de habitație viageră asupra întregului imobil (f.37).
Astfel, avându-se în vedere contractele de vânzare - cumpărare sus menționate, prin Încheierea nr. 1185/04.04.2003 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate pentru construcția P+1 situată în mun. XXX, astfel: în favoarea lui C. S. - V. se intabulează dreptul de proprietate asupra etajului I din construcția P+1 iar în favoarea lui C. D. M. se intabulează dreptul de proprietate asupra parterului din construcția P+1; de asemenea, prin aceeași încheiere se intabulează dreptul de uzufruct viager asupra construcției P+1 în favoarea soților C. I. și C. E. (pârâta din prezenta cauză).
În prezent, în urma renumerotării imobilelor în baza HG 680/19.07.2011, imobilul situat în XXX a primit nr. 11, fiind astfel situat la adresa XXX, nr. 11(f.67); de asemenea, imobilul situat în XXX, deținut de reclamantă în baza contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2572/30.06.2010 a primit numărul 11 A.
În anul 2001, prin Contractul de concesiune nr. 13130/06.06.2001 C. D.M. a concesionat o suprafață de 16 mp în vederea realizării unei extinderi la construcția inițială; pe acest teren a fost edificată C1, în regim parter, cu destinația înscrisă în acte de magazie, ocupată de pârâta din prezenta cauză.
Ulterior, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2572 din data de 30.06.2010 de BNP S. și C., C. D. M. a înstrăinat către SC S.P. SRL o parte din terenul situat în municipiul XXX și construcția C2 edificată pe acesta, în suprafață de 45,08 mp, având destinația de spațiu comercial, iar, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5190 din data de 15.11.2013 de S. și C. SPN, C. D. M. a transmis aceleiași societăți și dreptul de proprietate asupra construcției C1, în suprafață de 16 mp, ocupată în prezent de pârâtă și edificată pe terenul concesionat de la Mun. Mangalia.
Reclamanta a dobândit în proprietate terenul aferent construcției C1, în suprafață de 16 mp, inițial concesionat de numitul C. D. M., prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2451/09.12.2014.
În drept, potrivit art. 563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Din răspunsul la interogatoriu a rezultat că pârâta ocupă de aprox. 12-13 ani anexa respectivă, ceea ce înseamnă că la data încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5190 din data de 15.11.2013 de BNP S. și C. reclamanta cunoștea împrejurarea că anexa cumpărată, C1, deși înscrisă în acte ca magazie, era în fapt folosită de pârâtă ca locuință și a acceptat totuși să o cumpere chiar și în aceste condiții, fără nicio obiecțiune.
Prin urmare, nu se poate reține susținerea reclamantei că pârâta ocupă abuziv această anexă, din moment ce toate probele administrate în cauză conduc la concluzia că pârâta și soțul său, în prezent decedat, au edificat și s-au mutat în anexa respectivă tocmai pentru a permite celor doi fii și familiilor acestora să locuiască singuri în imobilul P+1 și niciunul dintre cei doi fii nu s-a opus acestei mutări și nu a contestat-o, existând astfel o convenție tacită între părți, o înțelegere având ca obiect modificarea dreptului de abitație rezervat de cei doi bătrâni prin contract.
În ce privește imobilul P+1, acesta este în prezent ocupat de cei doi fii cu familiile lor, la etajul I locuind chiar asociatul C. S. - V. și administratorul reclamantei C.G. cu copiii și la parter C. D. M., cu cele două fiice și din cele declarate de martor și cu concubina sa, dar și cu fosta sa soție; prin urmare, deși pârâta are teoretic un drept de abitație asupra întregului imobil P+1, în realitate nu dispune în acest imobil de nici un spațiu locativ suficient care să-i asigure toate necesitățile specifice vârstei și situației sale medicale.
Chiar și în situația teoretică în care ar exista un astfel de spațiu, doar pârâta are dreptul de a alege unde să locuiască în imobilul P+1, la etajul I sau la parter, întrucât aceasta și-a rezervat dreptul de abitație asupra întregului imobil, și nu poate fi obligată să locuiască exclusiv doar unde dorește reclamanta societate comercială, care nu are nici un drept de a dispune asupra imobilului P+1.
Referitor la susținerea reclamantei că dorește să folosească anexa C1 pentru a-și depozita mărfurile, instanța constată că este nereală întrucât chiar martorul propus de reclamantă, fost salariat al societății, a arătat că "reclamanta a construit în spatele curții un depozit pentru marfă";.
Față de aceste împrejurări, instanța reține că pârâta nu contestă dreptul de proprietate al reclamantei, însă anexa C1 reprezintă în fapt locuința sa, ce nu a fost ocupată fără drept, întrucât pârâta își are domiciliul acolo de aprox. 12-13 ani, cu acordul întregii sale familii din care fac parte și asociații reclamantei, iar această situație era cunoscută implicit și de societatea reclamantă la momentul cumpărării anexei, în anul 2013.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta SC S. P. SRL, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale.
În motivare, apelanta a arătat că instanța de fond a încercat să legitimeze situația pârâtei prin prisma stării de sănătate și a vârstei acesteia. Deși instanța de fond reține că pârâta are un drept de uzufruct viager asupra imobilului P+1, nu și a construcției C1 - magazie, a concluzionat în mod greșit că între părți a intervenit o convenție tacită având ca obiect modificarea dreptului de abitație rezervat prin contract.
Apelanta a susținut că prima instanță a reținut în mod greșit că pârâta are dreptul să aleagă unde să locuiască, chiar și în condițiile în care este instituit un drept de habitație în favoarea acesteia asupra unul alt imobil, în care nu locuiește.
S-a relevat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția decăderii pârâtei din dreptul de a solicita proba cu martorul M. E., având în vedere că, la termenul de judecată din data de 09.06.2015 a făcut dovada că acesta nu era plecat din localitate.
În drept, s-au invocat disp. art. 468 și urm. NCPC.
Intimata pârâtă C. E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, precum și că motivele de apel nu reprezintă altceva decât o reiterare a celor expuse în cadrul judecății în fond a cauzei, fiind avute în vedere de Judecătoria Mangalia în soluționarea acțiunii.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 476 Cod proc. civ., instanța constată următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt în sensul că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 29522 din 12.10.1992 C. E. și C. I. au înstrăinat fiului C. D. M. dreptul de proprietate asupra construcției P + 1 situată în mun. XXX, rezervându-și dreptul de abitație viageră asupra întregului imobil.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 29290 din 04.07.1995, C. D. M. i-a vândut fratelui său C. S. V. etajul 1 al imobilului, menținându-se în favoarea pârâtei clauza de abitație viageră asupra întregului imobil.
Prin Încheierea nr. 1185/04.04.2003 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 41,14 mp în favoarea D-lui C. S. - V. și asupra terenului în suprafață de 175 mp în indiviziune și în cote egale în favoarea D-lor C.S. - V. și C. D. M.. În ceea ce privește construcția P+1 situată în mun. XXX, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate după cum urmează: în favoarea lui C. S. - V. se intabulează dreptul de proprietate asupra etajului I din construcția P+1, iar în favoarea lui C. D. M. se intabulează dreptul de proprietate asupra parterului din construcția P+1; de asemenea, prin aceeași încheiere se intabulează dreptul de uzufruct viager asupra construcției P+1 în favoarea soților C. I. și C. E. .
În anul 2001, prin Contractul de concesiune nr. 13130/06.06.2001 C. D. M. a concesionat o suprafață de 16 mp în vederea realizării unei extinderi la construcția inițială; pe acest teren a fost edificată C1, în regim parter, cu destinația înscrisă în acte de magazie, ocupată de pârâta din prezenta cauză.
Ulterior, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2572/30.06.2010, C. D. M. a înstrăinat către SC S. P. SRL o parte din terenul situat în municipiul XXX și construcția C2 edificată pe acesta, în suprafață de 45,08 mp, având destinația de spațiu comercial, iar, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5190/15.11.2013 C. D. M. a transmis aceleiași societăți și dreptul de proprietate asupra construcției C1, în suprafață de 16 mp, ocupată în prezent de pârâtă și edificată pe terenul concesionat de la Mun. Mangalia. Ulterior, reclamanta SC S. P. SRL a dobândit în proprietate terenul aferent construcției C1, în suprafață de 16 mp prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2451/09.12.2014 încheiat cu Municipiul Mangalia prin Primar.
În cauză, reclamanta SC S. P. SRL, legitimându-se drept proprietar al construcției C1 și terenului, în suprafață de 16 mp situate în XXX nr. 11 în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5190/15.11.2013 și contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2451/09.12.2014 solicită evacuarea pârâtei din imobil (capătul subsidiar de cerere ) în temeiul dreptului său de proprietate.
Pe de altă parte, pârâta C. E., fără a contesta dreptul de proprietate al reclamantei pretinde că este beneficiara unui drept de habitație viageră care are ca obiect imobilul situat în XXX, nr. 11, în care este inclusă și construcția C1 în suprafață construită de 15 mp.
În cauză, sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil, respectiv disp. art. 563 - 566 și respectiv disp. art. 750 și urm. ( având în vedere că disp. art. 69 din Legea nr. 71/2011 privind uzufructul, dar aplicabil și dreptului de abitație, care este o varietate a uzufructului, stabilește că drepturile de uzufruct în ființă și după intrarea în vigoare a Codului civil se exercită potrivit dispozițiilor acestuia, dacă nu se prevede altfel prin prezenta lege ).
În baza disp. art. 750 NCC "Titularul dreptului de abitație are dreptul de a locui în locuința nudului proprietar împreună cu soțul și copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitația, precum și cu părinții ori alte persoane aflate în întreținere";
Referitor la construcția C1 asupra căreia există litigiul de față, acesta este descrisă în cadrul actelor de proprietate ca având destinația de magazie - Extindere ( fila 15 - contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5190/15.11.2013 dosar Judecătorie ), iar în documentele cadastrale drept magazie, construcție anexă, parter, o cameră în Fișa imobilului și Planul de amplasament și delimitare a imobilului (filele 22, 23, 51, 52 dosar Judecătorie).
Dreptul de abitație este supus regulilor din materia uzufructului, în ceea ce privește constituirea, exercitarea și stingerea lor, cum se prevede în mod expres în disp. art. 754 NCC.
Potrivit disp. art. 707 NCC ( art. 535 VCC) " Uzufructul poartă asupra tuturor accesoriilor bunului dat în uzufruct, precum și asupra a tot ce se unește sau se încorporează în acesta ";.
În baza textului de lege precitat, instanța de apel reține că dreptul de abitație al intimatei pârâte C. E. poartă și asupra construcției C1, ce reprezintă o construcție anexă, o extindere, ce nu poate fi calificată decât ca un accesoriu al bunului principal, dată fiind și suprafața acesteia de numai 15 mp în raport de suprafața întregului imobil de 175 mp (Încheierea nr. 1185/04.04.2003 fila 38 dosar Judecătorie ).
În mod corect a reținut instanța de fond că din răspunsul la interogatoriu a rezultat că pârâta ocupă de aprox. 12-13 ani anexa respectivă, ceea ce înseamnă că la data încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5190/15.11.2013 reclamanta cunoștea împrejurarea că anexa cumpărată, C1, înscrisă în acte ca magazie, era în fapt folosită de pârâtă ca locuință.
În consecință, câtă vreme intimata pârâtă are un drept de abitație asupra construcției C1 folosită de parte cu destinația de locuință, acțiunea reclamantei prin care solicită evacuarea pârâtei din imobil în temeiul dreptului de proprietate are caracter nefondat. Aceasta, întrucât dreptul de abitație este opozabil tuturor , inclusiv nudului proprietar.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 NCPC instanța urmează să respingă apelul ca nefondat, iar în baza disp. art. 453 alin. 1 reținând culpa procesuală a apelantei reclamante SC S. P. SRL în pornirea procesului civil de față, urmează a o obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei în favoarea intimatei pârâte C. E., reprezentând onorariu avocat.
| ← Contestatie la executare - prescripţia dreptului de a obţine... | Acte constitutive persoane juridice. Jurisprudență Cereri → |
|---|
