Plângere contravențională. Comportament incorect al operatorului economic
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 7620 din data de 11.01.2016
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 06.02.2014, cu nr. mai sus menționat, petenta S.C. VR S.A. a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției seria A yyyyyyy nr.aa/bbb din 17.01.2014, întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași, solicitând anularea acestuia.
În motivare, a arătat următoarele:
În cuprinsul actului, s-a reținut că doi consumatori de credite (CM și CSM) au reclamat la intimat anumite atitudini ale băncii, iar concluzia controlului a fost că "majoritatea aspectelor enumerate de consumatori nu pot face obiectul unei analize" din partea acestei instituții.
Referirea s-a făcut la faptul că împrumutații au solicitat băncii un acord la înstrăinarea unui imobil constituit garanție în favoarea acesteia, acord emis la 14.10.2013, în contextul în care cei dintâi și-au asumat stingerea litigiului judiciar purtat cu entitatea creditor. Întrucât au apărut divergențe în legătură cu semnarea acestui din urmă contract de tranzacție, acordul de înstrăinare nu a mai fost finalizat.
La 17.10.2013, împrumutații au solicitat băncii un punct de vedere cu privire la eliberarea acordului de vânzare, iar banca nu a mai răspuns solicitării.
Banca a fost sancționată pentru pretinsa încălcare a art.9 din OG 21/1992, pe motiv că nu a funrizat acest punct de vedere, ceea ce ar constitui un comportament incorect.
Procesul-verbal de contravenție este nelegal întocmit, deoarece intimatul a pătruns pe teritoriul puterii legiuitoare, încălcând dispozițiile art.27 din OG 21/1992 și principiul legalității incriminării prevăzut de art.1 și 3 alin.1 din OG 2/2001.
Invocarea de către reclamantă a unui generic comportament incorect al operatorului economic reprezintă doar un paliativ de legalitate, doarece, într-o asemenea optică, orice conduită activă sau inactivă a băncii poate fi plasată oricând sub umbrela ideii de comportament incorect.
Procesul-verbal de contravenție este și netemeinic întocmit, deoarece problema eliberării acordului fusese în mod clar tranșată prin condiționarea ei de către bancă de încheierea contractului de tranzacție, cu care împrumutații nu au fost de acord. În aceste condiții, ei nu au lăsat să se înțeleagă că se mai putea discuta cu ei, de vreme ce atunci când au cerut punctul de vedere nu au precizat că și-ar fi schimbat poziția cu privire la contractul de tranzacție.
Intimata nu a expus și motivul pentru care a optat să aplice o sancțiune peste limita legală prevăzută de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile menționate.
În dovedirea celor precizate, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând actul contestat (f.7-8), anexe (f.9-16).
Intimatul a formulat întâmpinare, înregistrată în 07.04.2014 (f.11 și urm.), prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând practic aspectele descrise și de petentă, dar insistând asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal (inclusiv pe motiv că sancționarea s-a făcut pentru lipsa unui răspuns în general la solicitarea împrumutaților, nu pentru lipsa unui anumit răspuns), precum și asupra corectei proporționalizări a amenzii aplicate, în condițiile în care petenta avea posibilitea de a achita juămtate din minimul acesteia în 48 de ore.
În drept, a invocat prevederile O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și pe cele ale O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor.
În dovedirea celor arătate, a atașat documentația aferentă procesului-verbal.
La 23.04.2014, petenta a depus un răspuns la întâmpinare (f.71), în cuprinsul căruia a reiterat aspectele indicate inițial, arătând că intimata nu a răspuns în niciun fel la motivele invocate de ea.
Plângerea a fost legal timbrată.
La ultimul termen, instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal seria A yyyyyyy nr.aa/bbb din 17.01.2014 (f.8-10), agentul intimatului a sancționat petenta cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.9 din OG 21/1992 și sancționate de art.50 alin.1 lit.c din același act normativ.
La secțiunea privind descrierea faptei, s-au reținut aspectele arătate de părți, începând cu faptul că numiții CM și CSM (împrumutați printru-un contract de credit) au reclamat că au solicitat băncii emiterea unui acord la înstrăinarea unui imobil constituit garanție în favoarea acesteia, valoarea urmând să fie folosită pentru acoperirea creditului, cererea fiind înregistrată la petentă cu nr.269948/17.10.2013 (f.16).
La această solicitare, Banca nu a răspuns, pretextând că problema emiterii acestui acord fusese tranșată odată cu discuțiile privind încheierea unui contract de tranzacție privind finalziarea unui litigiu relativ la unele clauze abuzive pe care le-ar fi conținut convenția dintre părți.
Nu există dubii cu privire la situația de fapt reținută în procesul-verbal, Banca recunoscând că nu a dat un răspuns la ultima solicitare și prezentând motivarea anterior menționată.
Intimatul nu a sancționat petenta în niciun fel pentru faptul că nu și-a dat acordul la vânzare, considerând că nu este de competența lui să facă acest lucru.
Pe baza acestei situații de fapt, instanța reține următoarele:
Verificând, potrivit art.34 al. 1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale imperative incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută enumerate de art.17 din O.G. 2/2001 și care ar putea fi invocate din oficiu.
Conform art.9 din OG 21/1992, "operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.".
Potrivit art.50 alin.1 lit.c, constituie contravenție încălcarea dispozițiilor [...] art. 9 [...], sancționabilă cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei
Având în vedere încadrarea juridică făcută de intimat, rezultă că sancțiunea aplicată este legală. Se pune însă problema dacă a fost corect încadrată juridic fapta petentei, obiecțiunile acesteia ținând de acest aspect și mai ales de faptul că e prea generală noțiunea de comportament incorect.
În pofida argumentelor petentei, instanța remarcă faptul că textul respectiv de lege stabilește într-adevăr o contravenție cu caracter subsidiar, menită să asigure sancționarea oricărui comportament incorect al unui comerciant ce nu poate fi încadrat pe conținutul constitutiv al altei contravenții.
Totodată, este evident că această contravenție are un conținut alternativ, una dintre modalitățile de săvârșire fiind încălcarea obligației de a se comporta "în mod corect în relațiile cu consumatorii".
Aceste aspecte rezultă cu evidență din coroborarea textelor de lege mai sus menționate, care ar rămâne fără niciun efect dacă ar fi acceptată varianta petentei, rămânând de stabilit doar dacă se poate reține că în speță banca a procedat incorect cu consumatorul.
Sub acest aspect, instanța este de acord cu intimatul și consideră că împrumutații nu ar fi trebuit să fie lăsați într-o situație de incertitudine, chiar dacă aveau și premise să deducă faptul că banca nu ar putea să-și dea acordul în condițiile în care ei refuzaseră să încheie contractul de tranzacție. Într-o chestiune atât de importantă, consumatorii nu ar fi trebuit să fie lăsați să deducă răspunsul băncii, cu atât mai mult cu cât exprimarea acestuia în scris ar fi presupus un efort minim din partea acesteia. Este irelevantă măsura în care s-ar fi putut "colabora" cu împrumutații, deoarece nu se punea problema unei asemenea colaborări, ci a unui simplu răspuns din partea comerciantului.
În consecință, lipsa răspunsului băncii cu privire la ridicarea interdicției de înstrăinare a imobilului ipotecat în favorea sa constituie într-adevăr un comportament incorect al acesteia, care poate și trebuie să fie sancționat în temeiul art.50 alin.1 lit.c cu raportare la art.9 din OG 21/1992.
Instanța nu consideră însă că aplicarea criteriilor art.21 alin.3 din OG 2/2001 face ca aplicarea unei amenzi de 5000 lei să apară ca justificată, gravitatea concretă a faptei nefiind la un asemenea nivel. Faptul că orice contravenient are posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în 48 de ore nu are nicio legătură cu obligația agentului constatator de a aplica orice sancțiune în conformitate cu criteriile legale de individualizare a acesteia.
Sub acest aspect, petenta a surprins corect că intimata nu a expus și motivul pentru care a optat să aplice o sancțiune peste limita legală prevăzută de lege, deși ar fi trebuit să o facă. În egală măsură, instanța nu consideră că o altfel de sporire a nivelului amenzii aplicate era necesară.
Cu toate acestea, în condițiile în care petenta nu și-a asumat nici concomitent, nici ulterior sancționării vina pentru conduita contractuală incorectă, insistând asupra faptului că aceasta nu ar avea un asemenea caracter, instanța nu consideră că este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, mai ales că amenda minimă ar corespunde cel mai bine scopului educativ al amenzii în această situație.
Pentru aceste considerente, instanța va înlocui amenda în cuantum de 5000 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal seria A yyyyyyy nr.aa/bbb din 17.01.2014, întocmit de intimat, cu o amendă în cuantum de 2000 lei.
Totodată, va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat, care a fost legal și temeinic întocmit.
| ← competenţă teritorială validare poprire. Jurisprudență Popriri | Plângere contravențională. Posibilitate sancţionare entitate... → |
|---|
