Acţiune în răspundere delictuală . Jurisprudență Răspundere civilă delictuală
Comentarii |
|
Judecătoria DOROHOI Sentinţă civilă nr. 36 din data de 09.10.2017
Dosar nr--/222/2015 - acțiune în răspundere delictuală -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DOROHOI, JUDEȚUL BOTOȘANI
Sentința civilă nr. ---
Ședința publică din --.2015
Președinte: -
Grefier: -
Pe rol judecarea acțiunii formulate de reclamantul B--cu domiciliul în comuna --- - în calitate de reprezentant legal al minorei B--, în contradictoriu cu pârâtul G-cu domiciliul în comuna --- în calitate de reprezentant legal al minorului G-având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 02 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi 04 septembrie 2015.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Dorohoi sub nr.--/222/2015 din data de --.2015, minora B--, prin reprezentant legal B--a solicitat obligarea pârâtului G--în calitate de tată al minorului G-, să-i achite suma de 1500 lei cu titlu de daune materiale, precum și suma de 18.500 lei cu titlu de daune morale.
În motivare, a arătat că într-un incident provocat de minorul G--- minora B-a suferit leziuni ce au necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, nici în prezent starea de sănătate a sa nefiind refăcută în totalitate. A mai arătat că este speriată, retrasă, plânge din orice.
În probațiune a depus certificat medico-legal.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1372 și 1381 din Codul civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că cele indicate de reclamantă nu sunt conforme cu realitatea.
Instanța a dispus din oficiu atașarea la dosarul cauzei, spre consultare, a dosarului penal nr.-/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi.
S-a admis pentru reclamant proba testimonială, însă la termenul de judecată din data de --.2015, reclamantul a renunțat la această probă, astfel că nu a mai fost administrată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Situația de fapt.
Prin cererile depuse în datele de 09.12.2014 și 05.01.2015 la Postul de Poliție - B--a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu faptul că în data de 04.12.2014, venind de la școala unde sunt colegi, minorul G--a împins-o pe fiica sa, minora B--, care a căzut și s-a rănit, fiindu-i provocate astfel leziuni ce necesitau pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.
S-au format dosarele penale nr.--/P/2014 și --/P/2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, cauzele fiind ulterior reunite (ordonanța din data de 12.02.2015).
În data de 16.12.2014, s-a început urmărirea penală în dosarul nr.--/P/2014 cu privire la fapta sesizată, însă prin ordonanța din data de 23.03.2015 s-a dispus clasarea cauzei, întrucât era incidentă o cauză de neimputabilitate, și anume minoritatea făptuitorului (12 ani).
Din materialul probator administrat de organele de urmărire penală și solicitat în cauză ca probă de ambele părți, instanța reține următoarele:
Minora B--și minorul G--sunt colegi de școală.
În data de 04.12.2014, în jurul orelor 13.00, aceștia se întorceau, împreună cu alți colegi, de la școală. Pe drum s-a iscat o joacă între copii, afară fiind așternută zăpada. Așa cum relatează toți martorii minori care au fost de față și au dat declarații în fața organelor de urmărire penală (filele 20-25 dosar penal), în această joacă, a fost împinsă în șanț, mai întâi, o colegă a reclamantei, minora C-- după care reclamanta l-a prins de ghiozdan pe minorul G-, iar acesta s-a smucit stânga-dreapta pentru a se elibera, ceea ce a determinat-o pe minora B-să se dezechilibreze și să cadă.
Acesta este modul în care au fost produse leziunile ce apar evidențiate în certificatul medico-legal nr.--/D1 din data de 22.12.2014 (fila 6 dosar), conform căruia reclamanta a suferit de fractură de col anatomic humerus stâng cu deplasare, care s-a putut produce prin lovire de corp/plan dur, databilă din 04.12.2014, care a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
2. Condițiile răspunderii pentru fapta minorului
Potrivit dispozițiilor art.1372 din Codul civil, părintele răspunde pentru prejudiciul cauzat altei persoane de minor.
În speță, pârâtul fiind tatăl minorului G--(certificatul de naștere al acestuia din urmă se află la fila 28 dosar penal), va răspunde dacă se dovedește că fiul său a cauzat un prejudiciu reclamantei din dosarul de față.
3. Condițiile generale ale răspunderii civile delictuale
Pentru a ne putea situa pe tărâmul răspunderii civile delictuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții stabilite de dispozițiile art.1357 din Codul civil:
- existența unei fapte ilicite;
- producerea unui prejudiciu;
- existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs;
- săvârșirea faptei ilicite cu vinovăție.
3.1. La momentul incidentului, minorii prezenți se jucau cu zăpadă, se împingeau în glumă, se bucurau de plăcerile iernii - lucru specific oricărei vârste, și cu atât mai mult copilăriei. Totuși, trebuie reținut că o joacă exagerată, poate chiar inconștientă, este aptă să determine consecințe grave, răniri cu efecte, poate, pe viață. Astfel, deși, practic, minorul G--s-a smucit pentru a o îndepărta de propria persoană pe minora B--, o asemenea de faptă făcută în mod exagerat și determinând căderea victimei reprezintă o faptă ilicită în sensul legii civile.
3.2. Prejudiciul produs este cuantificat de reclamantă, prin reprezentant legal, la suma totală de 20.000 lei, din care 1500 lei daune materiale, și 18.500 lei daune morale.
Prejudiciul material, deși este posibil ca el să fi existat (cel puțin deplasări la medic, fiind vorba despre o fractură tratată cu aparat gipsat), nu a fost dovedit cu niciun mijloc de probă în dosar.
Prejudiciul moral este evident din faptul că o fetiță de 12 ani (în persoana reclamantei) a suportat timp de aproape două luni de zile imobilizarea brațului stâng în aparat gipsat, deși nu se dovedește existența de sechele, așa cum se pretinde în acțiune.
Nu s-a dovedit nici că minora ar fi devenit speriată, retrasă, că plânge din orice, așa cum se afirmă în aceeași acțiune.
Formele în care cu siguranță, însă, se prezintă prejudiciul moral suferit și care nu necesită probe suplimentare sunt:
- suferința fizică determinată de rănire, de manevrele medicale pentru fixarea brațului în aparat gipsat, de îndepărtarea acestuia;
- prejudiciul de agrement determinat de imobilizarea brațului, implicând în mod automat o îngreunare a vieții de zi cu zi, imposibilitatea participării la jocuri specifice vârstei, lipsa de la școală în zilele necesare deplasării la medic, răsturnarea rutinei zilnice care conferă siguranța unei creșteri și educări echilibrate.
În raport de aceste elemente, instanța stabilește cuantumul prejudiciului moral la suma de 1000 lei.
3.3. Din modalitatea de producere a leziunilor minorei, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este implicit.
3.4. Vinovăția, de asemenea, este dată, în forma culpei (niciun element din dosar nedovedind intenția minorului de a o răni pe colega sa).
4. Contribuția reclamantei
Instanța va avea în vedere criteriile particulare de apreciere a vinovăției, impuse de art.1358 din Codul civil, și anume împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei.
Dispozițiile art.1371 din Codul civil prevăd că dacă victima a contribuit, chiar și din culpă, la cauzarea prejudiciului, acesteia nu i se permite repararea integrală, ci doar parțială a prejudiciului, proporțional cu gradul de culpă al persoanei răspunzătoare.
Din materialul probator rezultând că minora B-- l-a prins de ghiozdan pe minorul G--, ceea ce a determinat reacția acestuia din urmă, instanța va reține o culpă a victimei de 50% în producerea prejudiciului, astfel că urmează a-l obliga pe tatăl minorului G--să achite reclamantei suma de 500 lei.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea având ca obiect răspundere civilă delictuală formulată de reclamanta B--, CNP:--prin reprezentant legal, B-, CNP: , în contradictoriu cu pârâtul G--, CNP :---, cu domiciliul în comuna --
Obligă pe pârât să achite reclamantei suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, apelul putând fi depus la Judecătoria Dorohoi.
Pronunțată în ședință publică astăzi, ---.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
← Hotărâre care să ţină loc de act autentic de... | Contestație la executare . Jurisprudență Contestaţie la executare → |
---|