Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 593/2018 din data de 02.05.2018
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:051.000593
Cod operator 2442
Dosar nr. ............
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 593/2018
Ședința publică de la 02 Mai 2018
Completul compus din:
Președinte: ............
Judecător : ............
Grefier : ............
Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelanții-reclamanți , .............prin reprezentant legal și de apelanta-pârâtă Societatea de asigurare Reasigurare ............. S.A. împotriva sentinței civile nr. din 17.10.2017 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr............. în contradictoriu cu intimatul pârât și intimatul , având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2018, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.05.2018.
Deliberând, tribunalul pronunță următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față,
Prin sentința civilă nr. din 17.10.2017 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr............. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții și .............reprezentați legal de în contradictoriu cu pârâții și Societatea de Asigurare Reasigurare ............. SA prin Agenția Tg.Jiu și intervenientul forțat .
A fost obligată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. să plătească reclamantei minore suma de 101 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 75.000 lei daune morale.
A fost obligată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. să plătească reclamantului minor .............suma de 101 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 75.000 lei daune morale.
A fost obligată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. ca sumele cuvenite reclamantei minore cu titlu de despăgubiri materiale și daune morale să le consemneze la CEC Bank S.A. pe numele acesteia și să le indisponibilizeze până la majoratul minorei sau noi dispoziții ale instanței de tutelă.
A fost obligată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. ca sumele cuvenite reclamantului minor .............cu titlu de despăgubiri materiale și daune morale să le consemneze la CEC Bank S.A. pe numele acestuia și să le indisponibilizeze până la majoratul minorului .............sau noi dispoziții ale instanței de tutelă. A fost respinsă în rest cererea.
A fost obligată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. să plătească reclamanților suma de 2081 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. să plătească statului suma de 1.305 lei reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar acordat reclamanților minori.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 11.06.2015, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca VW Passat, cu numărul de înmatriculare ............., pe DJ 673, în localitatea Slivilești, jud. Gorj, pârâtul nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, a pierdut controlul asupra direcției de mers, a intrat în coliziune cu autobuzul cu numărul de înmatriculare ............., care circula din sens opus, părăsind partea carosabilă și intrând în coliziune cu un stâlp de beton, pe care l-a distrus, ricoșând cu partea din spate a autoturismului în gardul unei locuințe, pe care l-a distrus pe o porțiune de 4 metri liniari.
În momentul producerii accidentului, în autoturismul condus de pârâtul se mai aflau: soția acestuia, și cei doi copii minori, reclamanții .............și ............., precum și mama acestuia, numita ............. (f. 1, dosar u.p.).
În urma impactului dintre autoturism și stâlpul de beton, minorii reclamanți au suferit leziuni traumatice, pentru vindecarea cărora reclamanta ............. a necesitat un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. ............. (f. 28, dosar u.p.), respectiv 45-50 de zile pentru reclamantul ..............
La data producerii accidentului, autoturismul VW Passat, cu număr de identificare ............. era asigurat la societatea pârâtă, conform poliței de asigurare seria ............. nr. ............. (f. 23) , titular fiind intervenientul forțat .
Se menționează și că la data de 28.05.2015 între pârâtul și intervenientul forțat a intervenit contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit , datat 28.05.2015 însă transferul dreptului de proprietate nu fusese operat în evidențele autorității competente.
În drept, conform dispozițiilor art. 1349 C.civ., "(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane; (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare";. De asemenea, conform art. 1357 C.civ., "(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă";. Astfel, potrivit dispozițiilor legale amintite, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cere întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției.
Fapta ilicită constituie orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt aduse atingeri dreptului subiectiv sau intereselor legitime aparținând unei anumite persoane, iar prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite. Pentru a putea fi reparat, prejudiciul trebuie să fie cert, adică sigur, atât în privința existenței sale, cât și a posibilității de evaluare. De asemenea, este necesar ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă.
Totodată, conform prevederilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în vigoare la data producerii accidentului, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule și de tramvaie, ca și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului. În final, potrivit dispozițiilor art. 55 din același act normativ despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.
Cu alte cuvinte, la nivel de principiu, asigurarea de răspundere civilă produsă prin accidente de vehicule reprezintă o modalitate prin care titularul asigurării își conservă patrimoniul prin transferarea către societatea de asigurări a obligației de reparare a prejudiciului cauzat în urma unui accident rutier produs din culpa sa, obligație care, în lipsa contractului de asigurare, i-ar fi revenit celui vinovat de producerea accidentului.
Așadar, pentru a fi antrenată răspunderea asigurătorului față de terța persoană păgubită, este necesară existenta prealabilă a unei răspunderi civile a autorului faptei (asiguratul) față de aceeași persoană. Răspunderea asigurătorului nu este una de sine stătătoare, acesta putând deveni obligat față de victimă în baza legii doar în măsura în care o atare obligație - izvorâtă, de această dată, din răspunderea civilă delictuală - există și în sarcina conducătorului.
Mai mult, prin Decizia nr. 1/2016 pronunțată de ICCJ în Recurs în interesul legii s-a apreciat că dispozițiile art. 49 și ale art. 55 din Legea nr. 136/1995 instituie răspunderea exclusivă a asigurătorului pentru prejudiciile cauzate de asigurat, iar împrejurarea că asigurătorul răspunde în limitele prevăzute în contract și că această limitare ar putea aduce atingere principiului reparației integrale a prejudiciului nu justifică legal răspunderea solidară cu autorul faptei ilicite, întrucât solidaritatea nu rezultă din lege sau din contract, iar asigurătorul răspunde pentru asigurat în temeiul legii și al contractului, asumându-și o obligație proprie.
Aplicând dispozițiile amintite la prezenta cauză, în ceea ce privește existenta faptei ilicite, instanța a observat că acesta constă în aceea că pârâtul a produs accidentul de circulație, prin neadaptarea vitezei de deplasare la condițiile de drum, ceea ce a provocat pierderea controlului asupra direcției de mers și intrarea în coliziune cu un autobuz, un stâlp de beton și un gard.
Prejudiciul material cauzat reclamanților minori prin fapta ilicită a pârâtului este unul direct și cert, constând în costul efectuării expertizei medico-legale, respectiv 68 lei pentru fiecare minor (f. 178-179) și achitarea sumelor de 38 lei, pentru fiecare minor, către Spitalul Județean Gorj (f. 16).
Față de restul sumei pretinse de reclamanți, cu titlul de despăgubiri materiale, instanța a constatat că nu a fost făcută dovada acestora, iar potrivit art. 249 C.proc.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În ceea ce privește daunele morale, deoarece este vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 1 (dreptul la viață) din Convenția europeană, dar și de valori apărate de art. 22 din Constituție și art. 58 C.civ., existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei. Astfel, prejudiciul moral reprezintă orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea și imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane - dreptul la sănătate, integritate fizică și psihică (art. 58 C.civ.) ca și componente ale dreptului la viață apărat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să fie reparate.
Caracterul suferințelor trebuie privit în legătură cu particularitățile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, rușinea, tristețea, neliniștea, umilirea și alte emoții negative. În ce privește modul de calcul, cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc, dar nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Așadar, ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că, în urma accidentului, atât minora , în vârstă de 9 ani, cât și minorul ............., în vârstă de 6 ani, au suferit intervenții chirurgicale, fiind astfel izolați, pentru o perioadă de timp, de activitățile specifice vârstei și împiedicați să se bucure de acestea. Mai mult, în prezent, minorii prezintă o reacție de frică în prezența autovehiculelor, aspecte susceptibile de a afecta dezvoltarea armonioasă a minorilor, prin raportare la vârsta fragedă a acestora și la intensitatea șocului suferit (f. 178-179).
Între fapta ilicită și prejudiciu există o legătură de cauzalitate, iar vinovăția pârâtului poate fi angajată pentru cea mai ușoară culpă și constă în neadaptarea vitezei autoturismului la condițiile de drum, ceea ce a condus la producerea accidentului.
Instanța nu poate reține susținerea pârâtei Societatea de Asigurare Reasigurare ............. SA, în sensul existenței unei culpe concurente a reclamanților, având în vedere că, din probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății nu au reieșit indicii în acest sens.
Așadar, în temeiul art. 50 alin. (1) și (3) din Legea nr. 136/1995, art. 1349 și art. 1357 C.civ., instanța a admis în parte cererea, dispunând obligarea pârâtei Societatea de Asigurare Reasigurare ............. SA la plata, către fiecare reclamant minor, a sumei de 101 lei, cu titlul de despăgubiri materiale și a sumei de 75.000 lei, cu titlul de daune morale.
Instanța a reiterat, în acest sens, după cum s-a arătat în cele de mai sus, că recunoașterea unui drept la despăgubiri persoanelor care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului, nu poate fi văzută decât ca menită să acopere acele prejudicii suferite de aceste subiecte decurgând din vătămările lor corporale, ca victime directe ale accidentului. Astfel, prejudiciul .............lizat în cele anterior expuse este un prejudiciu direct, rezultat din fapta ilicită a pârâtului , care s-a produs direct în patrimoniul minorilor.
Or, conform art. 31 alin. (1) C.civ., orice persoană fizică sau juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile și datoriile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acesteia, iar potrivit principiului independenței patrimoniale între copii și părinți, părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului și nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moștenire și la întreținere.
Mai mult, art. 502 alin. (1) C.civ. stabilește că drepturile și îndatoririle părinților cu privire la bunurile copilului sunt aceleași cu cele ale tutorelui, tutela se exercită numai în interesul minorului, atât în ceea ce privește perso............., cât și bunurile acestuia, conform art. 133 C.civ., iar tutorele are îndatorirea de a administra cu bună-credință bunurile minorului, acționând în calitate de administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor minorului, potrivit art. 142 alin. (1) C.civ.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că se impune consemnarea sumelor cuvenite minorilor, pe numele acestora, precum și indisponibilizarea lor până la majoratul fiecărui minor sau până la noi dispoziții ale instanței de tutelă.
Este adevărat că prezenta cerere a fost formulată de către reprezentanta minorilor, însă aceasta a acționat strict în interesul superior al copiilor, iar pentru a se putea respecta cu desăvârșire acest interes, instanța a apreciat ca fiind oportună conservarea sumelor stabilite cu titlul de despăgubiri materiale și daune morale în patrimoniul acestora, cu respectarea principiului independenței patrimoniale, instituit de art. 500 C.civ.
În final, în temeiul art. 453 alin. (1), art. 452 și art. 451 alin. (1), instanța a dispus obligarea pârâtei Societatea de Asigurare Reasigurare ............. SA la plata către reclamanți a sumei de 2.081 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată (f. 112). De asemenea, în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, conform căruia cheltuielile pentru care partea care a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei de 1.305 lei, reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel apelanta S.A.R. ............. S.A. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, aceasta fiind obligată la plata despăgubirilor către reclamanții ............. și ............., respectiv a câte 101 LEI pentru fiecare cu titlu de daune materiale și a câte 75.000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale.
În baza art.480 alin.2 C.p.c. a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, prin reducerea daunelor morale acordate. Astfel, apelanta a înțeles să critice sentința civilă pronunțată de instanța de fond pentru aspecte de netemeinicie și nelegalitate din următoarele motive :
Sentința civilă pronunțată de instanța de fond este criticabilă prin prisma acordării reclamanților a unor daune morale stabilite în mod greșit, acestea fiind stabilite într-un cuantum prea mare fără a ține cont la stabilirea acestora de criteriile prevăzute de art.22 (6) din Legea 132/2017 care prevede că: stabilirea despăgubirii pe cale judecătorească se realizează pe baza probelor cu caracter medical, medico-legal, psihologic și statistic; prin prisma greșitei individualizări a cuantumului daunelor morale prin neraportare la situația reală a fiecărui reclamant, la gradul de complexitate precum și la numărul diferit de zile de îngrijiri medicale ale fiecărui reclamant așa cum sunt relevate de actele medicale. Astfel, deși numărul de zile de îngrijiri medicale diferă pentru fiecare reclamant, judecătorul fondului a stabilit în mod eronat cuantumul despăgubirilor morale la același nivel, respectiv câte 75.000 lei pentru fiecare reclamant, fără a face niciun fel de diferență în acest sens, raportat la diferența fizică și psihică în funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale.
A apreciat de asemenea că sentința este criticabilă și prin prisma faptului că judecătorul fondului nu a avut în vedere ca după stabilirea nivelului daunelor morale să diminueze cuantumul acestora proporțional cu gradul de culpabilitate care se impunea a fi reținut în sarcina reclamanților, nefăcând nicio referire în acest sens, fiind incidente prevederile art. 1371 C.civ. " În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o," coroborat cu art. 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011 "în situația în care perso............. prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă
Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamanți ............. și .............prin reprezentant legal ( mama acestora si soția pârâtului ............. - perso............. vinovată de producerea accidentului de circulație ) au solicitat instanței de judecată obligarea apelantei la plata sumei de 150.000 LEI cu titlu de daune morale ca urmare a prejudiciului suferit în urma accidentului rutier produs la data de 11.06.2015 din culpa exclusivă a numitului - soțul reprezentantului legal și tatăl celor doi reclamanți ............. și ..............
Critica pe care apelanta o aduce vizează exclusiv cuantumul daunelor morale acordate reclamanților ............. și Găinaru ............. raportat la situația reală, la numărul de zile de îngrijiri medicale acordat pentru fiecare reclamant, pe care apelanta îl apreciază ca fiind extrem de ridicat.
Învederează încă o dată instanței de apel faptul că apelanta empatizează cu suferința produsă reclamanților minori, însă de cele mai multe ori în asemenea cazuri granița dintre patrimonial și nepatrimonial este greu de perceput, conducând adesea la hotărâri arbitrare, cauzate de reprezentarea subiectivă și exagerată pe care reclamanții prin reprezentantul legal o au asupra pagubei, conducând astfel la impulsionarea acestora în a-și exacerba suferința reală sau imaginară în scopul sporirii șanselor de a fi despăgubiți cu o sumă cât mai mare.
Referitor la cuantumul pretențiilor morale, consideră apelanta că instanța de fond a apreciat și a stabilit în mod netemeinic și nelegal cuantumul acestora, fără să aibă în vedere premiza că despăgubirile acordate cu titlu de daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, cu unul reparator și compensator, a se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei a celui care le primește; să constituie amenzi excesive pentru perso............. vinovată de producerea prejudiciului, în ideea că în cauză răspunde din punct de vedere pecuniar, de fapt un asigurator de răspundere civilă; să constituie venituri nejustificate pentru reclamanți.
În acest sens apelanta a solicitat instanței de apel ca la stabilirea corectă și echitabilă a cuantumului daunelor morale să se raporteze la situația reală de fapt, la concluziile și numărul de zile de îngrijiri medicale diferit, stabilite prin certificatele medico-legale,
Din cuprinsul rapoartelor medico - legale rezultă 45-50 de zile de îngrijire medicale pentru reclamantul ............., respectiv 75-80 de zile de îngrijiri medicale pentru reclamanta ............., precum și la faptul că leziunile traumatice nu au pus în pericol viața victimelor; nu prezintă infirmitate fizică; nu prezintă deficiență funcțională; nu au grad de invaliditate.
În aceeași ordine de idei, apelanta a solicitat instanței de apel să constate că daunele morale acordate de instanța de fond sunt disproporționate și în comparație cu soluțiile pronunțate în jurisprudența în materie recentă în situații similare, având în vedere și studiul privind regularizarea pretențiilor de despăgubiri elaborat de UNSAR și agreat de CSA - compendiu a 715 hotărâri definitive ale Curților de Apel din România.
În acest sens este de domeniul evidentei că acest Ghid constituie un izvor temeinic în evaluarea daunelor morale din perspectiva criteriului jurisprudenței, cât timp chiar și Înalta Curte de Casație și Justiție reține concluziile Ghidului ca fiind indicatori călăuzitori în stabilirea unor daune morale juste :
ÎCCJ - Secția Penală. Decizia nr.2158/2014 pronunțată în data de 29.04.2014, dosarul 79/64/2013 unde Curtea reține: drept consecință, dar și ținând seama de criteriile identificate în apel, dar și de Ghidul pentru soluționarea daunelor morale întocmit pentru garantarea obiectivității și tratamentului nediscriminatoriu prevăzut de art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pentru a da eficientă criteriului statistic cuprins în art.22, (6) din Legea 132/2017, respectiv jurisprundeța, , apelanta subliniază că instanța de fond ar fi trebuit să ia în considerare atât jurisprudența Onoratei Curți de Apel Craiova ca și instanța de control, cât si a celorlalte instanțe naționale cu privire la cuantumul adecvat și suficient în cazuri similare, astfel încât să nu denatureze scopul acordării despăgubirii care are un caracter reparator, neavând rolul de a constitui
Pe de altă parte, apelanta supune atenției instanței că potrivit unui studiu recent publicat în specialitate și realizat în colaborare de către CSA, UNSAR și FPVS care a avut la bază pentru calcularea cuantumului despăgubirilor morale un număr de 2339 decizii ale Curților de Apel din România, rezultă că în practica din România dintre anii 2008-2012 media generală a despăgubirilor acordate pentru daune morale pentru fiecare zi de îngrijire medicală necesară vindecării pentru vătămări ce au necesitat mai puțin de 60 de zile este 474 lei/zi, ori în cazul de fată se poate constata printr-un simplu calcul matematic că instanța de fond a acordat pentru fiecare zi de îngrijire medicală suma de 1000 lei/zi, respectiv 15.000 lei/zi.
Tot în acest sens , apelanta a amintit și faptul că la finalul anului 2012, în încercarea de a permite, de a realiza o practică unitară s-a încheiat Protocolul de colaborare între Consiliul Superior al Magistraturii și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin care Consiliul Superior al Magistraturii și-a asumat să promoveze ghidurile/studiile elaborate de către asociațiile profesionale în domeniul asigurărilor privind regularizarea pretențiilor de despăgubire.
" Se recomandă de către autorii volumelor de specialitate evitarea transformării acestor cauze într-o afacere judiciară prin intermediul căreia să se solicite cu evidentă rea-credință (și să se obțină, uneori) sume exorbitante în special în situațiile în care autorul accidentului deținea în momentul săvărșirii faptei ilicite o poliță de asigurare RCA valabilă.
Intenția spolierii asigurătorului este o practică des întâlnită în multe din procesele civile și penale, fiind o consecință indirectă a instabilității economiei contemporane.
Astfel în cazul răspunderii civile delictuale această apreciere sau evaluare pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice si morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta persoanei vinovate de producerea accidentului rutier și toate consecințele acesteia, culpa părții vătămate în extinderea prejudiciului, diferențierea acestora dată de gradul de complexitate și numărul de zile de îngrijiri medicale, astfel cum sunt relevate de actele medicale, respectiv expertize medicale, recomandări medicale în vederea recuperărilor postoperatorii, evaluări medicale de specialitate .
Pentru acestea, apelanta a solicitat instanței de apel ca la stabilirea prejudiciului moral să țină cont de condiția aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv suferit de reclamanți, fără ca valoarea daunelor morale acordate să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză pentru aceștia și o sancțiune nejustificată pentru societatea de asigurare.
Examinând cauza din toate aceste aspecte apelanta a solicitat instanței de apel să procedeze la o corectă individualizare a daunelor morale, acestea nefiind acordate pentru acoperirea integrală a prejudiciului produs, ci pentru a compensa suferința cauzată, a ușura situația reclamanților îndreptățiți în mod temeinic și legal să primească aceste daune.
Opinează apelanta în sensul că menținerea acestor pretenții la un asemenea nivel ridicat, 75000 LEI pentru fiecare reclamant pe baza unei injuste aprecieri, neargumentată judicios ar conduce la pronunțarea unei soluții nelegale, dată în disprețul ordinii de drept, care ar crea un precedent deosebit de periculos în jurisprudența penală romană.
Un alt aspect deosebit de important pe care instanța de fond 1-a ignorat, tratându-l cu superficialitate, îl reprezintă culpa reclamanților ............. și ............. în extinderea prejudiciului ca urmare a neutilizării centurilor de siguranță.
Având în vedere împrejurările concrete ale producerii accidentului de circulație, urmările produse, contribuția fiecărei părți implicate la producerea rezultatului și a prejudiciului, apelanta a solicitat instanței ca la sumele ce urmează a fi stabilite ca despăgubiri să se aibă în vedere și să se retină și culpa victimelor, reclamanților ............. ............. si ........ ............. ............. în extinderea prejudiciului și să aplice coeficientul de culpă al acestora apreciind astfel în mod corect și legal cuantumul daunelor materiale și morale ce le revin reclamanților.
Învederează apelanta că nu contestă și nu încearcă să minimalizeze vinovăția pârâtului care este pe deplin dovedită, doar că în astfel de situații o răspundere în producerea prejudiciului, a întinderii și a consecințelor acestuia o are și victima ca urmare a încălcării obligației legale ce îi revenea, reprezentând un factor favorizant, astfel încât vătămarea corporală a acestora ar fi putut fi evitată sau cel puțin diminuată.
Astfel așa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală nr.902/P/2015 reclamanții nu au purtat centura de siguranță, încălcând astfel prevederile art. 36, alin.l din OUG 195/2002 REP.
Dacă ar fi avut cuplată centura de siguranță victimele nu s-ar fi lovit de corpuri și suprafețe dure din interiorul autoturismului, ca atare ar fi suferit leziuni mai ușoare, de o intensitate mai mică, care nu ar fi necesitat o vindecare îndelungată.
În aceeași ordine de idei, obligația folosirii centurii de siguranță este o prevedere legală imperativă, a cărei respectare se impune obligatoriu, fără a fi permisă nicio derogare, sub amenințarea sancțiunii.
Apelanta a făcut trimitere la dispozițiile art. 36 din O.U.G. 195/2002 Rep - Obligațiile participanților la trafic Reguli de circulație; art. 97 (1) din H.G 1391/2006 - Copii cu vârsta sub 12 ani sau cu înălțimea sub 150 cm trebuie să poarte centuri de siguranța adaptate greutății si dimensiunilor lor, iar cei cu vârsta sub 3 ani se transportă numai în dispozitive de reținere omologate.
Mai mult decât atât în cazul culpei concurente, la fel ca în cauza de fa incidente prevederile art.l371(l) C.Civil:
" În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzare ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o."
Pe cale de consecință, apelanta a solicitat instanțeți de apel să facă aplicarea disp art. 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011 coroborat cu art.1371 (1) C.Civil.
Art. 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011 "în situația în care perso............. prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă culpa comună "în astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă ".
În concluzie apelanta a solicitat admiterea apelului și reducerea daunelor morale acordate astfel încât stabilirea prejudiciului moral să țină cont de condiția aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv suferit de reclamanți, fară ca valoarea daunelor morale acordate să reprezite o îmbogățire fara justa cauza pentru aceștia și o sancțiune nejustificată pentru apelanta, societatea de asigurare.
A solicitat apelanta încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte mijloace de probă a căror utilitate ar reieși pe parcursul dezbaterilor.
La data de 12.01.2018, reclamanții apelanții și .............prin și au formulat apel împotriva sentinței civile nr. /2017 din 17.10.2017, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ............, solicitând pe această cale modificare sentinței apelate în parte și rejudecând să fie admisă acțiunea în totalitate astfel cum a fost formulata.
Cu privire la indisponibilizarea sumei acordate cu titlu de daune morale până la majoratul fiecăruia dintre minori apelanții reclamanți au arătat ca soluția nu este una corecta pentru următoarele aspecte:
Un aspect pe care apelanții au solicitat să îl aibă în vedere instanța este acela că suferința morală a fost una imediata dar si prelungită în timp, în mod corect și daunele morale ar trebui sa fie acordate odată cu rămânerea definitiva a hotărâri și nu la termenul când aceștia vor ajunge la majorat deoarece minori au în continuare nevoie de supraveghere atentă și de consiliere medicală de specialitate . Arată apelanții că în aceste condiții sumele acordate cu titlu de daune morale le sunt necesare și utile de la momentul rămâneri definitive a hotărâri. - Termenul foarte mare până la care aceste sume vor fi la dispoziția minorilor ridica un grad de incertitudine în ceea ce privește suma efectivă de care aceștia se pot bucura tînând cont de faptul că exista multe variabile care ar putea influenta negative aceste sume . Posibilitatea ca în acest termen foarte lung să se treacă la moneda unica europe............. ar putea atrage pierderi semnificative ca urmare a deprecieri continue a monedei naționale LEU fata de moneda europe............. EURO.
De asemenea arată că perioada foarte lungă ar însemna pierderi și în ceea ce privește evoluția negativă a inflației și scăderea puteri de cumpărare a monedei naționale . S-ar ajunge în situația nedorita ca aceste sume acordate cu titlu de daune morale în intervalul de timp 9 ani respectiv 11 ani să nu mai reprezinte sume care să poată repara prejudiciul moral suferit de cei doi minori. Putând să se ajungă la aceste sume să fie unele derizorii care să nu mai fie de niciun folos. Aceste sume nu vor fi purtatatoare de dobânzi și de actualizare cu rata inflației la momentul când aceștia sc vor putea folosi de ele.
Apelanții reclamanți critică faptul că instanța nu a obligat apelanta pârâtă Societatea de Asigurare - Reasigurare ............. SA București, la plata către partea civilă a daunelor materiale în totalitate raportat la actele depuse la dosarul cauzei consideră că instanța de judecata nu a .............lizat în concret acest aspect cu privire la daunele materiale acestea fiind dovedite prin declarațiile martoriilor aflate la dosar cât și prin actele depuse. Din declarațiile martorilor reiese fără nici un dubiu că sumele care le-au fost necesare pentru a putea să se îngrijească mama acestora de către minori efectiv acestea fiind daunele materiale pe care le-au solicitat.
Așadar apelanta reclamantă arată că în data de 11.06.2015 ora 17:50 a fost victima unui accident rutier împreună cu copii săi minori .............si ..............
Că, îăn timp ce era pasageră în autoturismul marca VW Passat cu nr de înmatriculare ............. pe DJ 673 pe raza localități Slivilești de pe contrasens a apărut autobuzul cu nr de înmatriculare ............. și a pătruns parțial pe sensul de mers al apelanților, condus dc numitul Dragotoiu Marin .
În urma coliziuni și apoi a ricoșat într-un stâlp de beton și un gard aparținând lui ............., rezultând vătămarea copiilor minori iar vina în producerea accidentului rutier aparținând pârâtului ..............
În urma evenimentului rutier s-a deplasat cu copii la Spitalul de Urgență Tg-Jiu unde din investigațiile medicale s-a constatat că aceștia au o fractură 1/3 medie stern, traumatism toracic.
În continuare apelanta reclamantă arată că, urmare a accidentului de circulație produs minorii au suferit leziuni pentru a căror vindecare a fost necesare un nr. de 45-50 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. ............. din 27/08/2015 eliberat de SML Gorj pentru .............și 75-80 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. ............. din 27/08/2015 eliberat de SML Gorj pentru .............
Că, în urma accidentului s-a format la Parchetul de pe lângâ Judecătoria Motru dosarul nr. 902/P/20I5.
Mai arată că prin Ordonanța din data de 07.04.2015 pronunțată în dosarul nr. 902/P/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă , prev de art. 196 alin. 2 , 3 cod penal iar în ceea ce privește despăgubirile materiale și daunele morale reprezentanta minorilor a fost îndrumată verbal să se adreseze instanței de judecată cu acțiune civilă în pretenții.
Ulterior producerii accidentului, timp de mai mult de 100 de zile copii au fost în imposibilitatea de a avea o viață normală, de a se îngriji singurii, a cumpărat medicamente , fiind ajutata de familie, pentru a-i îngriji corespunzător pe copii .
Cu privire la despăgubirile civile solicitate în cuantum de 20.000 lei, apelanta reclamantă arată faptul că acestea reprezintă contravaloarea deplasărilor și medicamentelor cât și a altor cheltuieli. Mai arată că familia s-a a ajutat-o pentru a-i asigura toate cele necesare cu privire îngrijirile medicale necesare pentru copiii, aceștia au fost obligați să efectueze un împrumut în lei.
Din aceste motive apelanta a solicitat admiterea apelului desființarea sentinței atacate în parte și acordarea daunelor materiale în cuantumul solicitat cât și a cheltuielilor de judecata efectuate în faza de apel.
La data de 15.02.2018 apelanții reclamanții și .............prin ............., și ............. , în termen legal au formulat întâmpinare la apelul formulat de către S.A.R. INSURANCE S.A. solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Consideră apelanții reclamanți că susținerea apelantei este nefondată cu privire la motivarea instanței de fond, aceștia considerând ca motivarea este mai mult decât suficienta întrucât a arătat toate motivele prin care s-a pronunțat sentința apelata cu privire la acordarea daunelor morale. Daunele morale întotdeauna rămânând la aprecierea instanței și nu sunt impuse de anumite norme sau legi, așadar instanța trebuie sa .............lizeze din toate punctele de vedere cauza și apoi se va pronunța cu privire la daunele morale pe care le va acorda cum crede de cuvință cu privire la cuantumul acestora ca să repare cât de cât prejudiciul moral suferit de părțile vătămate deși acest prejudiciu nu va putea fi reparat niciodată.
Faptul ca tatăl a fost la volan si părțiile vătămate sunt copii acestuia nu schimbă cu nimic situația privind acordarea despăgubirilor celor vătămați aflați în autoturismul condus de acesta întrucât ICCJ a hotărât, prin Decizia nr. 23/2015 — care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 71 din 2 februarie 2016 -, că un asigurător RCA este obligat să acorde despăgubiri rudelor unui șofer vinovat producerea unui accident. Cu o condiție însă: soțul/soția sau persoanele care se află în întreținerea proprietarului sau a șoferului mașinii asigurate să fi fost victime directe ale evenimentului rutier și să fi suferit vătămări corporale în urma acestuia. În speța de față fiind copii acestuia rude cu acesta și victime directe ale accidentului rutier.
Apelanții reclamanți arată faptul ca vătămarea a fost una directa nemijlocita asupra celor doi minori iar evenimentul produs a lăsat urme adânci si greu de vindecat asupra fizicului și psihicului celor doi minori.
Împrejurarea că apelanta pârâtă a precizat faptul ca hotărârea este în discordanță cu jurisprundența în materie, nu a avut în vedere că judecătorul stabilește daunele morale la aprecierea sa și nu după practica judiciară care nu este o lege la care aceasta trebuie să se supună sau să țină cont în totalitate de ea.
Independența judecătorească este limitată numai de faptul că judecătorul se supune legii (vezi art. 124 (3) Const. Rom.). Judecătorii "se supun numai legii ceea ce înseamnă că magistratul va aplica legea - în măsura în care nu o consideră lipsită de efecte - chiar și atunci când apreciază că legea ori hotărârea dată în aplicarea legii este una nedreaptă.
În schimb, judecătorul nu este ținut să respecte jurisprudența instanțelor de ultim grad de jurisdicție, în special jurisprudența ÎCCJ, în măsura în care dispozițiile speciale nu prevăd, în mod expres, o astfel de obligație în cazuri speciale. Cu toate acestea, dacă instanța își modifică propria jurisprudența, respectiv jurisprudența constantă a instanțelor de ultim grad de jurisdicție, este posibil să încalce principiul tratamentului egal în fața legii și principiul protecției încrederii legitime.
Practica în materie atât a Judecătoriei Motru cât și a Curții de Apel Craiova este îndreptat înspre mai sus decât cuantumul acordat în prezenta speță.
Cu privire la calculul efectuat de apelantă per zi de spitalizare apelanții reclamanți au arătat faptul că acesta este unul eronat, numai daca se observă cifrele și nu se face un calcul matematic se poate observa că acesta este total pe lângă cauza dedusă judecații.
Acordarea în cuantum egal al pretențiilor morale consideră apelanții reclamanți că acesta a fost acordat corect întrucât cele două persoane vătămate sunt frații și zilele de îngrijiri medicale au fost acordate în mod egal nefăcând o diferențiere între ei întrucât consideră că suferința au împărțit-o amândoi în același timp, loc și spațiu, în sensul ca amândoi frații au lipsit de la scoală în același timp, au făcut o vacanță plină de vizite la medic și nu au putut sa se bucure de vacanță și timpul liber pe perioada veri.
Susținerea apelantei pârâte precum că menținerea pretențiilor acordate ar creea un precedent deosebit de periculos în jurisprudența penală română, deși suntem într-o cauză civilă și nicidecum penală nu înțeleg apelanții reclamanți cu ce ar crea acesta un precedent periculos deși a arătat mai sus că judecătorul nu este obligat să țină cont de jurisprudență.
Dimpotrivă arată apelanții reclamanți că în cauza de față judecătorul a apreciat cu privire la toate probele administrate în cauză și la situația de fapt nu s-a raportat doar la simple susțineri totul fiind în concret.
Totodată apelanții reclamanți arată faptul că apelata parată nu a dovedit în niciun fel că părțile vătămate au purtat centura de siguranță sau nu, aceștia au simpla susținere și nu dovezi concrete. Aceasta, apelanta pârâtă a menționat că purtarea centuri de siguranța ar fi diminuat vătămările suferite dar nu a arătat și faptul că purtarea centuri de siguranță ar fi putut înrăutăți starea victimelor.
Cu privire la culpa victimelor apelanta reclamantă arată faptul că , culpa îi revine în totalitate conducătorului auto având în vedere și faptul că victimele erau minori și acesta trebuia să le impună să poarte centura de siguranță însă nu s-a dovedit dacă aceștia purtau sau nu centura de siguranță.
Acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat pentru acest prejudiciu moral are rolul de a compensa suferința produsă reclamantiilor fără, însă să se transforme într-un mijloc de îmbogățire.
În această cauză prejudiciul fiind îndeosebi moral , suferința morală generată de jena față de cei care îi ajutau să efectueze activități elementare și chiar pentru nevoi fiziologice si igiena intimă, administrarea unei medicații care lasă atât urmări fizice cât și emoționale având în vedere vârsta frageda a părțiilor vătămate, instanța trebuie să constate existenta prejudiciului moral de natură a fi compensat pecuniar, prejudiciu ce a fost compus din durere și suferința fizică , prejudiciu estetic și de agrement temporar , prejudicii generate de eforturi suplimentare la mediul și modul de viață anterior accidentului, de recuperare și o oarece traumă psihică ulterioară și inerente accidentelor de circulație , suma trebuind a fi aptă de a recapacita partea vătămată, în sensul ca-i poate oferi posibilitatea compensării tuturor acestor componente a daunelor morale în diferite modalități (excursii, mici vacante etc). Consideră apelanții reclamanți că această suma este aproximativ suficientă pentru a repara în parte prejudiciul moral suferit și prin cheltuirea acestor sume de bani în beneficiul pârtiilor vătămate de se putea bucura de anumite lucruri și vacanțe în sensul de a uita trauma prin care au trecut deși această traumă mai mult ca sigur îi va urmării toată viața având în vedere vârsta.
Consideră apelanții reclamanții că fapta delictuala a pârâtului a produs și daune morale, suferințe fizice și psihice datorită șocului pe care l-au avut părțile vătămate, imediat după impact au intrat in șoc postraumatic , nu puteau vorbi iar în perioada spitalizării și ulterior acesteia au avut dureri cumplite, iar calitatea vieții de zi cu zi a fost afectată radical, atât apelanților reclamanți cât și familiei acestroa care îi vedeau că sunt neputincioși și suferă.
În același timp au avut și au teama în continuare când merg pe marginea străzii la scoală și aud motorul unei mașini , minorii se opresc în loc până ce trece autovehicolul respectiv, iar o perioada de timp nu au ieșit pe strada fiindu-le teamă să se urce din nou în mașină.
Apreciază că este evident șocul emoțional la care au fost supuși aceștia, ca părți vătămate și civile, suferința psihică fiind enormă, acestea fiind elementele care servesc la aprecierea existenței unui prejudiciu moral și la evaluarea acestuia în scopul acordării de despăgubiri.
Prin raportul de expertiză medico-legală rezultă faptul că sechelele funcționale postraumatice enumerate în raportul de expertiza medico-legală au redus capacitatea de deplasare a pârții vătămate precum și modul de a se juca în perioada vacanței.
Probabilitatea de a relua o viață normala ca cea avută înainte de accident fiind foarte redusă chiar imposibil de a reveni la viața de dinaintea accidentului.
Daunele morale solicitate pentru apelanții reclamanți reprezintă suferința de ordin afectiv.
Subliniază apelanta reclamantă că este evident șocul emoțional la care a fost supusa aceasta, copii acesteia, cât și familia sa, suferința psihică fiind enormă, acestea fiind elementele care servesc la aprecierea existenței unui prejudiciu moral și la evaluarea acestuia în scopul acordării de despăgubiri.
Din actele dosarului rezultă fără niciun dubiu vinovăția inculpatului în producerea vătămării corporale a apelanților reclamanți, împrejurare care a produs în mod categoric un prejudiciu atât material cât și moral de natura a fi compensat în conf.cu disp.art.998 si urmat. Cod Civil.
Or, potrivit dispozițiilor prevăzute de codul penal si art.998 cod civil, despăgubirile civile trebuie sa asigure întotdeauna o justă reparare a daunelor suferite de cei vătămați.
Dauna morală constă în atingerea adusă acelor valori individului care definesc personalitatea, respectiv existenta fizica a persoanei, integritatea corporală și sănătatea, sensibilitatea fizică și psihică, sentimentele de afecțiune și dragoste, cinstea, demnitatea si onoarea si alte valori similare.
Daunele de natură psihica sunt "intime si dureroase" care îi însoțesc pe oameni timp îndelungat și chiar iremediabil, uneori până la sfârșitul vieții lor, fiind mai greu de perceput.
În concluzie, consideră apelanții reclamanți că suferințele încercate de aceștia ca părți vătămate trebuiesc .............lizate/re.............lizate în concreto și subiectiv, și trebuiesc corelate cu realitatea suferită de partea civilă.
Cu privire la plata taxei judiciare de timbru apelanții reclamanți au arătat faptul că au fost scutiți de la plata acesteia prin acordarea de ajutor public judiciar.
Din aceste motive, apelanții reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefondat cu cheltuieli de judecata.
La data de 25.04.2018 apelanții reclamanți au depus concluzii scrise.
Tribunalul, .............lizând apelurile formulate, prin prisma criticilor din acestea în temeiul art. 477 C.pr.civ. și raportat la dispozițiile speciale ce reglementează răspunderea civilă delictuală și ale Legii 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, reține următoarea stare de fapt și de drept:
și ............., minori și părți vătămate prin reprezentantul legal, care este mama acestora , au solicitat în contradictoriu cu Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. și intervenientul obligarea societății de asigurare la plata despăgubirilor civile în cuantum de 20.000 lei și 150.000 lei cu titlu de daune morale urmare a accidentului de circulație produs la data de 11.06.2015.
În cauză s-a făcut dovada producerii evenimentului rutier ale cărui victime au fost cei doi minori, produs în data de 11.06.2015. Astfel, tatăl minorilor în timp ce conducea autoturismul marca VW Pasat cu nr. de înmatriculare ............. pe DJ 673 în localitatea Slivilești , într-o curbă la dreapta nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, partea carosabilă fiind umedă, a pierdut controlul asupra direcției de mers, a intrat în coliziune cu autobuzul cu nr. de înmatriculare ............., care circula din sens opus, apoi a părăsit partea carosabilă pe partea dreaptă și a intrat în coliziune cu un stâlp de beton tip SE 4 pe care l-a distrus și a ricoșat apoi cu partea din spate a autoturismului în gardul unei locuințe, distrugându-l pe o porțiune de 4 ml. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a minorilor aflați pe bancheta din spate, a autoturismului: minora ............. .............-............. a prezentat leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale, iar minorul ............. ............. leziuni traumatice care necesită pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri mediale potrivit certificatelor medico-legale aflate la filele 28-29 din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru cu nr. 902/P/2015.
În urma administrării probatoriilor la instanța de fond, prin sentința civilă criticată a fost admisă în parte cererea de acordare a despăgubirilor materiale pentru fiecare minor pentru cuantumul de 101 lei, precum și cererea de daune morale pentru suma de 75.000 lei, de asemenea pentru fiecare minor, obligată pârâta societatea de asigurare ca sumele cuvenite reclamanților minori cu titlu de despăgubiri materiale și morale să le consemneze pe numele acestora și să le indisponibilizeze până la majoratul minorilor sau noi dispoziții ale instanței de tutelă.
Apelul formulat în cauză de apelanta pârâtă privește cuantumul daunelor morale ce a fost acordat celor doi minori, raportat la dispozițiile legale incidente speței, la situația reală la numărul de zile de îngrijiri medicale, în contextul în care reclamantul minor ............. ............. a beneficiat de un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, iar reclamanta minoră ............. ............. ............. de un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale, aceasta și în condițiile în care cel vinovat de producerea evenimentului rutier este tatăl celor doi minori. Mai invocă apelanta pârâtă și o culpă concurentă, susținând că victimele au o răspundere în producerea prejudiciului ca urmare a încălcării obligației legale ce le revenea de a purta centura de siguranță încălcând astfel prevederile art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 R.
Apelul reclamanților privește atât cuantumul daunelor acordate, solicitând despăgubiri civile în cuantum de 20.000 lei, cuantum ce apreciază că a fost dovedit și care reprezintă contravaloarea medicamentelor, deplasărilor, cât și a altor cheltuieli.
O altă critică privește indisponibilizarea sumelor acordare cu titlu de daune morale până la majoratul fiecăruia dintre minori, susținând că soluția nu este una corectă, raportat la faptul că sumele acordate le sunt necesare și utile celor doi minori de la momentul rămânerii definitive a hotărârii.
Starea de fapt este descrisă în considerentele de mai sus, motiv pentru care tribunalul nu va mai reveni asupra acesteia.
Raportat la probatoriul cu înscrisuri ce a fost administrat la instanța de fond apreciază tribunalul că daunele materiale au fost acordare în cuantumul dovedit cu înscrisuri în cursul cercetării judecătorești. Nu au dovedit reclamanții cu înscrisuri o sumă mai mare decât cea acordată de către instanța, nefiind dovezi în acest sens, motiv pentru care instanța s-a raportat numai la dovezile administrate, respectiv costul efectuării expertizei medico-legală și achitarea sumelor pentru fiecare minor către Spitalul Județean Gorj. Nu au fost aduse dovezi în ceea ce privește contravaloarea deplasărilor și a medicamentelor, așa cum se susține în apelul formulat. Este adevărat că la dosarul cauzei la filele 184-186 se află bonuri fiscale ce în opinia reclamanților reprezintă cheltuielile cu combustibilul efectuate pentru deplasarea minorilor la tratamentul medical, însă nu au fost depuse in completarea acestora si dovezi din care sa rezulte ca la acele date s-au si efectuat controalele medicale soldate si cu tratamentul aferent indicat de medicul specialist.
Pentru aceste motive nu se justifică acordarea unei sume mai mari cu titlu de daune materiale, iar în ceea ce privește daunele morale solicitate, acest aspect va fi dezvoltat în considerentele ............. apelului formulat de partea adversă.
Este întemeiată însă critica ce susține indisponibilizarea sumelor de bani până la majoratul celor doi minori și aceasta întrucât sumele ce au fost acordate de către instanță sunt pentru suferințele fizice și psihice ale celor doi minori cu ocazia producerii evenimentului rutier și nu este vorba despre sume viitoare, sau despre depozite bancare.
Potrivit art. 149 C. civil , sumele de bani care depășesc nevoile întreținerii minorului și ale administrării bunurilor sale, precum și instrumentele financiare se depun pe numele minorului la o instituție de credit indicată de consiliul de familie, în termen de cel mult 5 zile de la data încasării lor. Aliniatul 2, tutorele poate dispune de aceste sume și instrumente financiare numai cu autorizarea instanței de tutelă, cu excepția operațiunilor prevăzute la aliniatul 3. Cu toate acestea, el nu va putea folosi în nici un caz sumele de bani și instrumentele financiare prevăzute la aliniatul 1 pentru încheierea pe numele minorului a unor tranzacții pe piața de capital, chiar dacă ar fi obținut autorizarea instanței de tutelă. Aliniatul 4 arată că tutorele poate depune la o instituție de credit și sumele necesare întreținerii tot pe numele minorului. Acestea se trec într-un cont separat și pot fi ridicate de tutore fără autorizarea instanței de tutelă.
Așadar, sumele ce depășesc nevoile minorului și ale administrării bunurilor sale vor fi depuse pe numele acestuia la o bancă indicată de consiliul de familie în termen de 5 zile de la momentul încasării acestora.
Potrivit art. 501 cod civil părinții au dreptul și îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum și de a-l reprezenta în actele juridice civile, ori de a-i încuviința aceste acte, după caz. După împlinirea vârstei de 14 ani minorul își exercită drepturile și își execută obligațiile sigur în condițiile legii, însă numai cu încuviințarea părinților și după caz, a instanței de tutelă.
Observând prevederile mai sus amintite, întrucât sumele de bani acordate celor doi minori cu titlu de daune morale nu pot fi încadrate la acest moment la categoria de sume care depășesc ,,nevoile întreținerii minorului"; și nici ,, instrumente financiare";, ci dimpotrivă sume necesare celor doi minori la acest moment în scopul depășirii traumelor suferite ca urmare a accidentului de circulație, acestea în mod nejustificat au fost indisponibilizate de către instanța până la majoratul celor doi minori.
Mai mult, instanța a depășit cadrul procesual pronunțând-se pe ceea ce nu s-a solicitat în condițiile în care obiectul cauzei dedus judecății este acordarea daunelor morale și materiale ca urmare a evenimentului produs. Nicio dispoziție procedurală nu obligă instanța să se pronunțe din oficiu in afara disp. art 919 alin 2 c.pr.civ ce se regăsește in capitolul intitulat procedura divorțului. De asemenea curatorul special desemnat de instanță pentru cei doi minori nu a solicitat luarea acestei măsuri.
În continuare vor fi .............lizate criticile ce privesc daunele morale și cuantumul acestora.
Potrivit celor două rapoarte de expertiză medico-legală efectuate în cursul cercetării judecătorești minora ............. .............-............. la acest moment prezintă o cicatrice postoperatorie gambă stângă fără afectarea funcționalității membrului superior stâng, iar traumele psihice și fizice nu au împiedicat miorul să participe la viața socială, însă are o reacție de frică în prezența autovehiculelor. Minorul ............. ............. prezintă o cicatrice postoperatorie brahial stg. fără afectarea funcționalității membrului superior, de asemenea traumele fizice și psihice nu au împiedicat minorul să participe la viața socială și afirmativ are o reacție de frică în prezența autovehiculelor, fiind necesară o examinare de neoropsihiatrie infantilă în ceea ce privește ambele victime.
În ceea ce privește evenimentul produs, din ordonanța de clasare întocmită la data de 7.04.2016 și actele dosarului de urmărire penală, cel vinovat de producerea accidentului este tatăl celor doi minori, intervenientul , care nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum și a pierdut controlul asupra direcției de mers. Nu rezultă din probatoriul administrat că ar exista și o culpă concurentă a victimelor, iar apelanta pârâtă deși a susținut că cei doi minori nu purtau centură de siguranță nu a solicitat și nu a administrat nicio probă în acest sens.
Potrivit art. 2223 alin. 1 Cod civil, în cazul asigurării de răspundere civilă asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii, față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Art. 2224 alin. 2 Cod civil prevede că asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. Conform art. 2225 Cod civil, dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabilește prin convenție încheiată între asigurat , terța persoană prejudiciată și asigurator, iar în caz de neînțelegere , prin hotărâre judecătorească.
Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
La data producerii evenimentului rutier era în vigoare legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și potrivit art. 49 din acest act normativ persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării , precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule. Potrivit alin. 3 al articolului 50 se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții sau despăgubiri sunt soțul ( soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului autovehiculului asigurat răspunzător de producerea prejudiciului.
În ceea ce privește daunele morale, solicită apelata pârâtă reducerea despăgubirilor , raportat și la numărul zilelor de îngrijiri medicale diferit primit de cele două victime. Este cunoscut că spre deosebire de despăgubirile materiale , care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. După cum a arătat și societatea pârâtă dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la sănătate, integritate corporală, demnitate, onoare, prestigiul profesional și alte valori similare. Chiar dacă stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării , măsura în care i-a fost afectată situația familială , profesională și socială.
În cazul vătămărilor fizice cauzate de un accident de circulației evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin respectivul accident , precum și de toate consecințele acestuia relevate de actele medicale, ori de alte mijloace de dovadă, cum ar fi declarații de martori.
Este fără putință de tăgadă că reclamanții au suferit traume fizice și psihice accentuate ca urmare a accidentului rutier produs.
Instanța de control judiciar nu contestă în raport de toate elementele de la dosar , acte medicale, rapoarte de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor că victimele accidentului, minorii au rămas cu o suferință psihică manifestația prin aceea că au o reacție de frică în prezența autovehiculelor, însă nu le-a fost limitată posibilitatea de a participa la viața cotidiană specifică vârstei acestora, leziunile traumatice fiind vindecate până în prezent. Nu se contestă nici împrejurarea că fracturile suferite au produs acestora suferințe fizice .
Cu roate acestea se impune menținerea unei proporționalități între suferințele provocate care , deși nu pot fi cuantificate, trebuie estimate , raportat la vârsta victimei și alte particularități ale acesteia și sarcina impusă societății de asigurare de a suporta efectiv plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.
Tocmai de aceea , deși numărul de zile de îngrijiri mediale nu este unul egal, apreciază tribunalul că instanța de fond când a acordat suma de 75.000 lei pentru fiecare dintre copii nu a avut în vedere criteriile mai sus menționate. Are aici în vedere tribunalul că celor doi minori le-au fost cauzate leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 45-50 zile îngrijiri mediale, respectiv 75-80 zile îngrijiri medicale, nu au rămas cu sechele fizice postoperatorii, nefiind înregistrați cu efecte secundare ireversibile, leziunile fiind vindecate în prezent.
Față de cele arătate, tribunalul apreciază că în contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun fel suferințele reale ale reclamanților, suma de 75.000 lei acordată fiecăruia dintre minori de către instanța de fond cu titlu de despăgubiri morale constituie o sumă exagerat de mare, o sarcină disproporționată și excesivă, ce i-ar reveni societății de asigurare, motiv pentru care sub acest aspect se impune admiterea apelului pârâtei
Astfel, tribunalul raportat la practica judiciară în materie, la numărul de îngrijiri mediale apreciază că pentru minorul ............. ............. suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale este suficientă să acopere prejudiciul moral suferit de acesta, iar pentru minora ............. .............-............. suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale, în condițiile în care aceasta a suferit leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale , este de asemenea suficientă să acopere traumele suferite de aceasta, cuantumul daunelor morale acordate fiind proporțional cu suferințele provocate, vârsta acestora și împrejurarea că nu au rămas cu traume fizice.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului și ICCJ atunci când acordă despăgubiri morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite , ci judecă în echitate , adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație, precum și consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate.
Ca atare, atât jurisprudența națională, cât și hotărârile CEDO pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri și respectiv pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar față de argumentele prezentate, instanța apreciază că sumele acordate de judecătorul fondului cu acest titlu sunt exagerat de mari, fiind în neconcordanță cu soluțiile jurisprudențiale.( în acest sens deciziile de speță de la dosarul cauzei pronunțate în spețe similare).
Pentru consideratele de fapt și de drept ce au fost expuse mai sus, tribunalul apreciază apelurile ca fiind fondate și în consecință, în temeiul art 480 alin. 2 C.pr.civ., tribunalul va schimba sentința civilă în sensul că va obliga pârâta să plătească minorei ............. ............. ............. suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale, iar minorului ............. ............. suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale. Se va înlătura dispoziția instanței privind indisponibilizarea sumelor cuvenite minorilor, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ambele apeluri declarate de apelanții - reclamanți , .............ambii cu domiciliul în comuna Slivilești , sat Strâmtu , județul Gorj prin reprezentant legal cu domiciliul în comuna Slivilești , sat Strâmtu , județul Gorj și de apelanta-pârâtă Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. cu sediul în municipiul București, str. ............. Aricescu nr.5-7 , Sector 1, împotriva sentinței civile nr. din 17.10.2017 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr............. în contradictoriu cu intimatul pârât cu domiciliul în comuna Slivilești , sat Strâmtu , județul Gorj având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Schimbă sentința civilă cu nr. /17.10.2017, în sensul că obligă pârâta să plătească minorei ............. ............. ............. suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale, iar minorului ............. ............. suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale.
Înlătură dispoziția instanței privind indisponibilizarea sumelor cuvenite minorilor.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune in cazul exercitării acestuia la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Mai 2018.
Președinte,
............ Judecător,
............
Grefier,
............
Red. C.Pena/teh. O.V
18 Mai 2018/9 ex
Jud.fond V.B
| ← Acţiune în constatare | Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52... → |
|---|
