Acţiune în răspundere delictuală
| Comentarii |
|
Judecătoria DOROHOI Sentinţă civilă nr. 9 din data de 11.07.2018
Cod ECLI ECLI:RO:
Dosar nr. XXXX/222/2016
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEȚUL BOTOȘANI
SENTINȚA CIVILĂ NR. XXX
Ședința publică din data de xx.xx.xxxx
Completul de judecată constituit din:
Președinte:
Grefier:
La ordine judecarea acțiunii în răspundere delictuală, formulată de reclamantul xx, cu domiciliul în xx în contradictoriu cu pârâții xx ambii cu domiciliul în xx
Dezbaterile în ședință publică au avut loc la termenul din xx.xx.xxxx, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la termenul de astăzi. Încheierea de ședință în care s-au consemnat aceste dezbateri face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cererii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Dorohoi sub nr.XXXX/222/2016 din data de xx.xx.xxxx, reclamantul xx a chemat în judecată pe pârâții xx și a solicitat obligarea acestora să-i achite sumele de 30.000 lei cu titlu de daune morale și 20.000 lei cu titlu de daune materiale.
În motivare a arătat, în esență, că a suferit la data de xx.xx.xxxx o agresiune din partea pârâților, ce i-a determinat o dublă fractură mandibulară, o fractură a oaselor pieptului și ruperea unor dinți, că vindecarea sa nu este nici acum completă.
Cererea nu a fost întemeiată în drept și nu a fost însoțită de înscrisuri.
Cu privire la taxa judiciară de timbru, stabilită la valoarea de 1205 lei, reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, conform încheierii din data de xx.xx.xxxx, pronunțată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr.XXXX/222/2016/a1.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în principal, respingerea acțiunii, iar în subsidiar cenzurarea cuantumului daunelor solicitate, invocând excepția netimbrării cererii și arătând, în esență, că și reclamantul a avut un comportament violent, fiind dată în cauză ipoteza prevăzută la art.1360 alin.1-2 din Codul civil, privind legitima apărare în care s-au aflat pârâții. Au mai arătat că atitudinea reclamantului a stat la baza declanșării conflictului și că trebuie să se țină cont de prevederile art.1371 și 1358 din Codul civil.
În vederea soluționării cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți, cu interogatoriul reclamantului, precum și proba testimonială, luând și pârâților declarații cu privire la incidentul analizat.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile sunt rude prin alianță între ele, la data incidentului acestea având același loc de muncă, în construcții, în municipiul Iași și locuind într-un cămin, în aceeași cameră, împreună cu alte două persoane - martorii xx care au relatat în fața instanței cum s-au petrecut faptele.
În seara de xx.xx.xxxx, părțile consumaseră alcool și se aflau în cameră, unde urmau să doarmă. S-a pornit o discuție contradictorie între părți privind relațiile de familie, în cadrul căreia reclamantul a adresat cuvinte ofensatoare la adresa soției pârâtului xx care este și sora pârâtului xx și a aruncat cu un articol de încălțămine către pârâtul xx
Pârâtul xx a reacționat la cuvintele reclamantului la adresa surorii lui aplicându-i o lovitură reclamantului cu capul în arcadă. După o pauză în care reclamantul a ieșit din cameră și s-a deplasat la baie pentru a se curăța de sânge, acesta s-a întors și l-a lovit cu pumnul în față pe pârâtul xx care se afla întins pe patul său. Ambii pârâți au ripostat lovindu-l pe reclamant până ce acesta a căzut. Martorul xx a intervenit între părți și astfel conflictul a luat sfârșit. Pârâtul xx a încercat să-l ajute pe reclamant ștergându-i fața cu un tricou ud, însă reclamantul a refuzat acest ajutor, după care pârâții au părăsit camera și nu s-au mai întors în acea noapte.
Reclamantul a promovat acțiunea de față solicitând atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru fapta comisă asupra sa.
Pentru a ne putea situa pe tărâmul răspunderii civile delictuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții stabilite de dispozițiile art.1357 din Codul civil:
- existența unei fapte ilicite;
- producerea unui prejudiciu;
- existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs;
- săvârșirea faptei ilicite cu vinovăție.
Fapta ilicită constă, în speță, în acțiunea pârâților de a-l fi lovit pe reclamant, cauzându-i acestuia leziuni care, potrivit certificatului medico-legal ce i s-a eliberat acestuia (fila 49 dosar), au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale. Reclamantului i-a fost cauzată o dublă fractură de mandibulă lateral dreaptă și subcondiliană stângă, fractură corono-radiculară, fractură incompletă manubriu sterna, edentație terminal bilateral mandibulară, fractură coronară nepenetrantă.
Din analiza urmărilor acestei fapte, este evident producerea unui prejudiciu în ce-l privește pe reclamant, iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultă din însăși modalitatea de comitere a faptei de către pârâți, descrisă mai sus.
Forma de vinovăție cu care pârâții au comis fapta este intenția, aceștia fiind conștienți de consecințele pe care le pot produce și dorind realizarea acestora.
Ca atare, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana pârâților, în temeiul art.1357 din Codul civil, instanța urmează a pune în sarcina acestora prejudiciul suferit de reclamant.
Acest prejudiciu are, pe de o parte, o latură patrimonială, constând în cheltuielile efectuate de reclamant pentru îngrijirea leziunilor produse. Astfel, există la dosar decontul de cheltuieli eliberat de Spitalul Clinic Județean de Urgențe "Sf. Spiridon"; Iași, din care rezultă că această instituție a perceput reclamantului suma totală de 4158,11 lei. Aceasta este măsura în care daunele materiale solicitate de reclamant sunt justificate, astfel că în această măsură pretențiile sale privind daune materiale urmează a fi admise.
Pe de altă parte, prejudiciul are o latură nepatrimonială, daunele morale, reprezentând suferința reclamantului din perioada ce a urmat agresiunii suferite.
Este evidentă această suferință, chiar dacă s-ar avea în vedere numai numărul de zile de îngrijiri medicale necesare, dar și analizând natura leziunilor produse. Martorii au arătat și că după ce a fost lovit, în ziua următoare, deși nu mai era sub influența alcoolului, reclamantul avea dificultăți în vorbire, tocmai cauzate de leziunile de la nivelul mandibulei, aceste dificultăți creându-i un disconfort suplimentar.
În ceea ce privește daunele morale instanța, chiar dacă observă cuantumul consistent al pretențiilor, reține, în același timp, că Legiuitorul și jurisprudența nu oferă criterii clare de evaluare a prejudiciului de natură morală.
În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport cu natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani - de aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, și nu prejudiciul ca atare.
Instanța cuantifică această despăgubire la suma totală de 10.000 lei, din care, așa cum au arătat părțile, a fost achitată suma de 2000 lei, urmând ca pârâții să fie obligați la plata către reclamant a diferenței de 8000 lei.
Instanța va avea în vedere și prevederile art.1370 din Codul civil, în baza căruia va obliga pe pârâți în solidar la plata despăgubirilor stabilite în favoarea reclamantului.
Nu se va reține legitima apărare, invocată de pârâți, prevăzută de art.1360 din Codul civil, întrucât aceasta presupune o ripostă pe măsura atacului, or pârâții au depășit cu mult această măsură, mai ales în condițiile în care ambii pârâți recunosc că ei nu au suferit nicio leziune în urma incidentului.
Se poate vorbi de o provocare din partea reclamantului, însă aceasta nu constituie în materie civilă o cauză de exonerare de răspundere sau de diminuare a acesteia. Vinovăția pârâților este dovedită, aceștia, practic, recunosc că l-au lovit pe reclamant, astfel că nu se poate face în cauză nici aplicarea prevederilor art.1358 din Codul civil.
Nu în ultimul rând, instanța nu poate reține nici incidența prevederilor art.1371 din Codul civil, ipoteza vinovăției comune fiind dată atunci când în mod direct victima își cauzează un prejudiciu. În speță, reclamantul nu s-a rănit singur în niciun fel, iar provocarea nu poate fi considerată contribuție la leziunile ce i s-au produs, întrucât aceasta ar însemna să se accepte ideea că la violență (fie ea verbală sau fizică) se acceptă răspunsul cu violență, când, de fapt, soluția este apelul la autoritatea competentă în a stopa violența și a sancționa atitudinea contrară normelor de conviețuire socială.
Față de toate aceste aspecte, acțiunea urmează a fi admisă în parte, iar pârâții vor fi obligați în solidar să achite reclamantului suma de 4158,11 lei cu titlu de daune materiale, precum și suma de 8000 lei cu titlu de daune morale.
Solicitarea reclamantului de restituire a cheltuielilor de judecată este neînteiemată, întrucât acesta nu a dovedit efectuarea unor astfel de cheltuieli. Taxa judiciară de timbru nu a fost achitată de reclamant, în urma admiterii cererii sale de ajutor public judiciar, iar la dosar nu există nicio dovadă de achitare a onorariului apărătorului reclamantului.
Totuși, instanța va trebui să facă aplicarea prevederilor art.18 din O.U.G. nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă și să oblige pe pârâți, tot în solidar, să achite statului suma de 1205 lei reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantului la plata taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea în răspundere civilă delictuală formulată de reclamantul xx, CNP - xx cu domiciliul în xx în contradictoriu cu pârâții xx CNP- xx și xx CNP-xx ambii cu domiciliul în xx
Obligă în solidar pe pârâți să achite reclamantului suma de 4158,11 lei cu titlu de daune materiale, precum și suma de 8000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă în solidar pe pârâți să achite statului suma de 1205 lei cu titlu de ajutor public judiciar acordat reclamantului, constând în taxa judiciară de timbru.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantului de obligare a pârâților la restituirea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Dorohoi.
Pronunțată în ședință publică astăzi, xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Acţiune civilă în constatare - pretenţii → |
|---|
