Acţiune în răspundere delictuală. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 1006 din data de 15.12.2016
Prin decizia civilă nr. 1006/15.12.2016, tribunalul a admis apelul declarat de apelantul-pârât PM și a schimbat, în tot, sentința apelată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr.135 din 15.02.2016, pronunțată în dosarul nr. 1512/329/2015, Judecătoria TM a admis în parte, acțiunea civilă având ca obiect acordare daune morale formulată de reclamantul GA împotriva pârâtului PM, a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 2.000 lei, reprezentând daune morale și suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 30 iulie 2015 a fost convocată ședința ordinară a CLC, lucrările ședinței fiind deschise de pârâtul PM-președinte de ședință astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 30 iulie 2015 nr.1604/30 iulie 2015 la sediul CLC.
Din analiza materialului probator rezultă că reclamantul GA este primarul comunei C iar pârâtul PM este consilier în CL al comunei C.
În cadrul ședinței ordinare a CL s-au dezbătut aspecte privind lucrarea de balastare din localitate și despre o lucrare care trebuia făcută de asfaltare a unui drum care leagă satul P de drumul național 52A.
Primarul a spus că această ultimă lucrare nu se va efectua cu toate că această lucrare era aprobată de CL și se va efectua în continuare balastarea comunei care nu s-a terminat. În această situație pârâtul a spus că cetățenii din comună spun despre lucrările Primăriei că sunt făcute fără cap. Pârâtul i-a spus primarului comunei că de ce a mai angajat și diriginte de șantier pentru o lucrare atât de simplă de 2 zile și că nu era necesar să angajeze un diriginte pe cheltuiala Primăriei, dirigintele de șantier se numește când sunt lucrări de amploare și pe o durată mai mare.
Martorul GN relatează aceleași aspecte cu precizarea că pârâtul a spus că nu era nevoie de un diriginte de șantier pentru a împrăștia piatră pe drum iar acest aspect pârâtul i l-a spus primarului în cadrul ședinței.
Instanța constată că martorii sunt consilieri în cadrul CLC și au participat la ședința ordinară astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat fiind martori propuși de către consilierul PM (pârât).
Din depoziția martorului BP rezultă că în cadrul ședinței ordinare din data de 30.07.2015 în care s-a discutat despre aspectul că trebuie bătută piatră în comună pe uliță și trebuie angajat un diriginte de șantier, pârâtul i-a spus reclamantului că a mâncat toți banii comunei prin lucrările pe care le face și care nu trebuie făcute, în prezența tuturor persoanelor.
Pârâtul i-a spus reclamantului că cei șase consilieri care s-au aliat împreună cu pârâtul vor face curățenie în primărie și că vor da afară secretarul, femeia de serviciu, contabilul și pe primar.
Martorul relatează că pârâtul i-a spus reclamantului că mănâncă banii comunei și că a angajat un administrator al comunei care mănâncă banii degeaba, iar în comună la cetățeni pârâtul a comentat aceste aspecte spunând aceleași cuvinte cât și faptul că în loc să asfalteze șoseaua PC bate piatră pe uliță.
Pârâtul le-a mai spus cetățenilor din comună că primarul mănâncă banii Primăriei iar cetățenii din comună la asemenea aspecte și-au schimbat părerea despre primarul comunei GA.
Pârâtul în legătură cu lucrările i-a spus reclamantului că de ce acestea se fac cu aceeași firmă și că dirigintele firmei mănâncă degeaba banii Primăriei, iar pentru firma care va efectua lucrările s-a efectuat licitație. Martorul CM propus de asemenea de reclamant arată că în cadrul ședinței s-a discutat despre aspectul că trebuie bătută piatră în comună pe uliță și trebuie angajat un diriginte de șantier. De la aceste aspecte au pornit controversele și discuțiile cu primarul.
Martorul arată că discuții au fost multe în comună în special la cârciumă că primarul nu trebuia să aducă diriginte pe șantier și acest diriginte este pe mână cu primarul. Aceste aspecte cetățenii din comună le cunosc de la pârâtul PM pentru că după orice ședință oamenii se strâng în fața cârciumii la care participă și pârâtul și în această adunare se discută. Pârâtul a spus că reclamantul are un interes în numirea acestui diriginte de lucrări și în particular cetățenii din comună și-au schimbat părerea despre primar dar nu și pe aspect general de colectivitate a comunei.
Analizând materialul probator astfel cum s-a constat de instanță se constată că aceste aspecte relatate de martori cu privire la cuvintele adresate reclamantului de către pârâtul PM, reclamantul fiind primarul comunei, în cadrul ședinței ordinare a CL al comunei C care este prezidată de pârâtul PM - ca președinte de ședință și care este consilier al CL sunt de natură a leza onoarea și reputația primarului comunei precum și a imaginii sale în comună cu atât mai mult cu cât aceste aspecte s-au discutat de către pârât și în fața cârciumii unde se strâng cetățenii după orice ședință la care participă și pârâtul, iar aceste aspecte dacă ar fi adevărate referitor la faptul că primarul mănâncă banii comunei, că este pe mână cu dirigintele de șantier l-ar expune pe primar la sancțiuni cu atât mai mult cu cât s-au proferat în an electoral și s-au adresat primarului, în public și au fost repetate de pârât în colectivitatea din comună în fața cetățenilor astfel încât au adus prejudicii imaginii primarului în colectivitatea restrânsă în cadrul căreia primarul își desfășoară activitatea.
Instanța constată că aceste aspecte relatate, în fața cârciumii, în rândul cetățenilor care fac parte din electorat l-ar expune pe primarul comunei oprobiului public fiindu-i lezată demnitatea și imaginea în cadrul colectivității.
Instanța constată de asemenea conform art.1359 cod civil că interesul legitim și serios în ceea ce privește desfășurarea activității reclamantului în cadrul instituției descentralizate a statului în care funcționează reclamantul este afectat prin săvârșirea faptelor de către pârât, ținându-se seama la aprecierea săvârșirii faptei ilicite de către pârât care nu a respectat regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune, de a nu aduce atingere prin acțiunile sale, drepturilor legitime ale unei alte persoane, și de împrejurările săvârșirii faptelor imputabile pârâtului astfel cum a fost descrise, în public, în rândul cetățenilor, în fața căminului în care se dezbat aspectele discutate de consilierii CL al comunei.
Instanța având în vedere aceste considerente în temeiul art.1357 Cod civil urmează să admită în parte acțiunea civilă având ca obiect acordare daune morale formulată de reclamantul GA, împotriva pârâtului PM și să oblige pe pârât să plătească reclamantului suma de 2.000 lei, reprezentând daune morale.
Împotriva acestei sentințe pârâtul a formulat apel, apreciind că sentința este nelegală cu motivarea că în ședința CL din data de 30.07.2015 nu a adus acuzații calomnioase la adresa reclamantului, iar paragraful din ședința consiliului la are se face trimitere este prezentat incomplet și într-o altă formă decât cea din procesul-verbal întocmit cu acea ocazie.
S-a arătat că din postura sa de consilier local, apelantul a avut mai multe intervenții în ședința din data de 30.07.2015 a CL, unele cu caracter politic, privind modul de gestionare a banilor publici.
De asemenea s-a precizat că prevederile Constituției, art.70 C.civ. dar și normele internaționale și ale CEDO consacră dreptul la liberă exprimare iar apelantul nu a avut intenția de a jigni ci de a releva aspecte importante care priveau cheltuirea banului public.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ.
La data de 15.12.2016 apelantul a depus un înscris prin care a solicitat judecarea în lipsă, admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Analizând actele și lucrările cauzei tribunalul constată că apelul este întemeiat.
În cadrul ședinței ordinare a CLC din data de 30.07.2015 la care au participat 11 consilieri s-au discutat diverse probleme legate de execuția bugetară și rectificarea bugetului comunei, discuțiile purtate fiind consemnate în Procesul-verbal înregistrat sub nr.1604/30.07.2015 și atașat dosarului de fond.
Pentru a analiza dacă intervențiile apelantului-pârât PM s-au încadrat în limitele libertății de exprimare sau, dimpotrivă, au depășit aceste limite încălcând dreptul la onoare al intimatului-reclamant GA, instanța de fond trebuia să procedeze în mod adecvat la analiza tuturor aspectelor relevante în cauză.
Cu alte cuvinte, din perspectiva criticilor formulate de reclamant dar și a apărărilor invocate de pârât, în cauză, se pune însăși problema echilibrului dintre, pe de o parte, exercițiul libertății de exprimare a pârâtului și, pe de altă parte, dreptul la reputație, demnitate, imagine ca aspecte inerente dreptului la viață privată al reclamantului.
Atât dreptul la libertatea de exprimare cât și dreptul la respectul vieții private beneficiază de o protecție egală atât din perspectiva reglementărilor naționale cât și a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, potrivit art. 30 alin.1 din Constituția României "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile"; iar art.26 din legea fundamentală prevede că "Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată";.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care trimit, în mod obligatoriu dispozițiile art.11 și 20 din Constituție, protejează de asemenea, în mod egal, libertatea de exprimare (art.10 din CEDO) și dreptul la viață privată, în conținutul căreia se subsumează dreptul la reputație, la imagine și onoare (art.8 din CEDO).
Reglementările noului Cod civil (aplicabil în cauză în temeiul art.103 din Legea nr.71/2011) privind respectul vieții private și al demnității umane (art. 70-77) și mijloacele specifice de apărare a drepturilor nepatrimoniale (art. 252-257) completează arsenalul de protecție a libertății de exprimare și a vieții private, adăugându-se astfel dispozițiilor Constituției, ale Convenției și jurisprudenței Curții Europene.
Astfel, noul Codul civil prevede atât faptul că "Orice persoană are dreptul la libera exprimare"; [art.70 alin. (1)] dar și, în contrapondere, că "Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private"; [art.71 alin. (1)].
Pe cale de consecință, pentru a stabili dacă în cauză poate fi angajată răspunderea civilă a pârâtului pentru afirmațiile sale trebuie verificată existența condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute în dreptul intern prin raportare la valorile libertății de exprimare și a vieții private garantate de Constituție și protejate de Convenția Europeană, beneficiind în acest sens de criteriile, exigențele și raționamentele desprinse din jurisprudența instanței europene.
Condițiile răspunderii civile delictuale se desprind din prevederile art.1357 alin.1 C.civ în sensul că sunt necesare: a)existența unei fapte ilicite; b)săvârșirea faptei cu vinovăție; c)producerea unui prejudiciu; d)existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Pe de altă parte, valorificând jurisprudența Curții Europene în materie (cauza Axel Springer AG c. Germaniei, nr. 39954/08, Hotărârea din 7 februarie 2012, parag. 89-95) pentru identificarea limitelor criticii admisibile într-un context concret și punând balanță dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la respectarea vieții private trebuie avute în vedere șase criterii principale, reiterate de Curte și în cauzele împotriva României (cauza Tănăsoaica c. României, nr. 3490/03, hot. din 16 iunie 2012) și anume: (i) contribuția la o dezbatere de interes general; (ii) notorietatea persoanei vizate de subiectul afirmațiilor; (iii) comportamentul anterior al persoanei în cauză; (iv) metoda de obținere a informațiilor și veridicitatea acestora; (v) conținutul, forma și repercusiunile afirmațiilor; (vi) gravitatea sancțiunii impuse.
Întrucât nu pot fi abordate în planuri distincte condițiile răspunderii delictuale prevăzute de dreptul intern și exigențele Curții Europene, urmează că aceste șase criterii principale se valorifică în cadrul condițiilor impuse de art.1357 C.civ., fiind totodată completate cu alte subcriterii, exigențe și cerințe desprinse din jurisprudența Curții Europene.
Cu privire la condiția unei fapte ilicite, întrucât în cauză existența unei fapte a pârâtului este neîndoielnică - nefiind contestat că acesta s-a manifest verbal prin mai multe intervenții în cadrul ședinței din data de 30.07.2015 - urmează a se stabili dacă această faptă are caracter ilicit și anume dacă pârâtul, în contextul dat, a depășit limitele admisibile ale libertății sale de exprimare.
Verificând criteriul contribuției afirmațiilor la o dezbatere de interes general, instanța constată că în cadrul ședinței din data de 30.07.2015 apelantul-pârât s-a manifestat în calitatea sa de consilier local iar intimatul-reclamant în calitatea sa de Primar la comunei, contextul dezbaterii fiind definit de ședința unui consiliu local cu privire la bugetul local și la rectificarea bugetară. Mai mult, nu poate fi ignorat caracterul politic al dezbaterii având în vedere opțiunile partinice ale consilierilor locali și ale primarului.
Parcurgând transcriptul discuțiilor purtate în cadrul ședinței respective, instanța constată și reține paragrafele evidențiate de către însuși reclamant prin cererea introductivă cu privire la intervențiile pârâtului:
- "Domnul Petcu Mircea spune domnului primar ca tot ce a făcut a făcut fără cap, că
s-a plătit diriginte de șantier degeaba, ba doi diriginți, mai spune că a luat banii degeaba, că nu se face nimic bun și nu se implică";;
- "Domnul Petcu Mircea spune că nu s-a discutat cu comisia de buget finanțe înainte
de inițierea proiectului de hotărâre, spune că primarul nu a făcut nimic";.
Se constată că limbajul folosit de către apelantul-pârât nu este unul care să conțină injurii, jigniri sau vexațiuni inacceptabile, constituind un limbaj firesc în cadrul unor dezbateri pe teme de interes public.
Împrejurarea că apelantul-pârât a afirmat că "tot ceea ce s-a făcut s-a făcut fără cap, că s-au plătit doi diriginți degeaba, că primarul a luat bani degeaba și nu a făcut nimic"; constituie o critică firească a autorităților și o modalitate de a a-și exprima nemulțumirea față de modul în care a fost gestionat banul public.
Mai mult, este pe deplin acceptabil în planul dezbaterilor politice ca un consilier local să-și manifeste opinia cu privire la modul în care primarul a înțeles să se achite de obligațiile pe care le are față de alegători.
Pe de altă parte, reclamantul însuși trebuie să accepte că în calitatea sa de primar este supus criticilor din partea alegătorilor, consilierilor locali sau politicienilor din opoziție, primarul având obligația de a justifica în fața cetățenilor (reprezentați în CL prin consilierii locali) toată activitatea sa și, totodată, de a accepta o paletă largă de critici - indiferent că acestea sunt sau nu întemeiate. Totodată, acceptând calitatea sa de primar, reclamantul a acceptat implicit și creșterea corespunzătoare a interesului comunității și a criticilor aferente față de modul în care acesta se manifestă în spațiul public și modalitatea în care se achită de obligațiile și angajamentele față de cetățeni.
Referirile la competența și aptitudinea unui ales local de a gestiona problemele comunității constituie o judecată de valoare care nu poate fi cenzurată în dauna libertății de exprimare. De altfel și depozițiile de martori administrate în cauză relevă aceeași tematică a discuțiilor și anume modul în care sunt administrate problemele comunității (asfaltarea șoselelor, pietruirea străzilor, activitatea dirigintelui de lucrări, cheltuirea inutilă a banului public, etc.).
Protecția libertății de exprimare privește nu doar informațiile primite favorabil dar și cele care deranjează, șochează sau neliniștesc, fiind însă absolut necesar a se face o distincție între intenția de a informa sau chiar critica și dorința de a denigra, trebuind sancționate referirile vexatorii la aspectele din viața privată a căror divulgare nu este necesară (cauza Șipoș c. României, nr. 26125/04, 3 mai 2011, par. 37 și 38).
Astfel, limitele libertății de exprimare sunt mult mai largi în cadrul dezbaterilor politice și acelor care privesc o temă de interes public decât cele prin care se fac referiri la viața privată a unei persoane.
Intervențiile apelantului-pârât au privit exclusiv activitatea de primar a reclamantului și nicidecum aspecte ale vieții private a acestuia, tema în jurul căreia s-au realizat afirmațiile fiind una de maxim interes pentru comunitatea pe care apelantul-pârât o reprezintă în calitatea sa de consilier.
Cu privire la "Conținutul, forma și repercusiunile afirmațiilor"; (un alt criteriu impus de Curtea Europeană) instanța constată că, așa cum s-a arătat anterior, apelantul-pârât nu a făcut afirmații calomnioase și nu a afirmat sau sugerat că primarul "ar fi luat mită"; cum pretinde reclamantul prin cererea introductivă. De asemenea, limbajul folosit nu este unul care să conțină injurii, jigniri sau vexațiuni inacceptabile, constituind un limbaj firesc în cadrul unor dezbateri pe teme de interes public.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată că afirmațiile apelantului-pârât nu au caracter ilicit, fiind menținute în limitele libertății de exprimare determinate de contextul concrete legate de calitățile părților (consilier și respectiv, primar), de tema supusă dezbaterii (bugetul și rectificarea bugetară), locul și momentul intervențiilor (o ședință a consiliului local), de lipsa caracterului injurios al afirmațiilor.
Lipsa caracterului ilicit al faptei face inutilă analiza celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale - vinovăție, prejudiciu, raport de cauzalitate.
Pe cale de consecință, Tribunalul, constatând că sentința apelată este una nelegală și netemeinică, în temeiul art. 480 alin. (2) C.pr.civ. a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.
| ← Ordonanţă de plată. proba caracterului cert, lichid şi... | Lipsa identificării imobilului și lipsa notificării paratului. → |
|---|
