Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 1016 din data de 19.12.2016
Prin sentința civilă nr. 1219 din 26.04.2016, Judecătoria A a respins cererea având ca obiect fond funciar - revizuire formulat de reclamantul DA, în contradictoriu cu pârâtele CLFF O și CJFF T, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele :
"Sub aspectul admisibilității în principiu a cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. 1 Cod procedură civilă, pot forma obiect al revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, în cauza de față condiția de admisibilitate fiind îndeplinită, cererea de revizuire fiind formulată împotriva sentinței civile nr. 2087 din data de 10 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria A, definitivă prin neapelare.
Sub aspectul temeiniciei sale, prin prisma temeiului de drept invocat, instanța constată că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 2087/2014, a fost obligată CLFF O și CJFF T să întocmească documentația necesară și să elibereze revizuentului din prezenta cauză titlul de proprietate pentru suprafața de 2.388 m.p. teren situat în intravilanul localității OS, comuna O, jud. T. Instanța de fond a avut în vedere faptul că prin Hotărârea nr. 14 288 din 04 aprilie 2006 a Comisiei Județene i-a fost validat dreptul de proprietate reclamantului-revizuent suprafața sus-menționată, fără a se proceda la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
În drept, potrivit art. 509 alin. 1 pct. 2, invocat în cererea introductivă, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă obiectul pricinii nu se află în ființă. Prin acest motiv este presupusă ipoteza că prin hotărâre pârâtul a fost obligat la predarea unui bun cert și determinat, care piere după pronunțarea hotărârii și aceasta nu conține, în subsidiar, și condamnarea alternativă la plata contravalorii acelui bun.
Or, în cauza de față, prin sentința a cărei revizuire este solicitată, pârâtele-intimate au fost obligate la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în temeiul unei hotărâri de validare ce nu a fost modificată, fără stabilirea în concret a amplasamentului.
Este lipsit de relevanță faptul că anterior validării dreptului de proprietate revizuentul cedase dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.004,96 mp., parte din terenul pentru care instanța a obligat la emiterea titlului de proprietate și care se află în prezent în proprietatea nepoților săi DS și DAM. Pe de altă parte, fără a fi analizate pe calea controlului judecătoresc înscrisurile care au stat la baza emiterii hotărârii de validare, nu se poate stabili dacă suprafața înstrăinată prin contractul de întreținere aflat la fila 8 face parte sau nu din suprafața reconstituită în baza legilor fondului funciar, de 2.388 m.p.
În consecință, ipoteza prevăzută de textul de lege precizat, prin sintagma obiectul pricinii "nu se află în ființă", are în vedere dispoziția fizică a unui bun cert și determinat, iar nu dreptul de proprietate asupra bunurilor respective.";
Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel DA, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea cererii de revizuire.
În motivare, apelantul a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că cererea nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 2 C.pr.civ. În opinia apelantului, împrejurarea că o parte din bunul pentru care instanța a obligat la reconstituirea dreptului de proprietate nu mai este liber la acest moment, echivalează cu dispariția acestui bun. Imobilul pe care îl deține are o suprafață de doar 1323 mp. astfel că nu poate fi pus în posesie pentru 2388 mp. și nici nu se poate emite titlu pentru această suprafață. Cererea de revizuire este admisibilă și este necesară în sensul de a se stabili obligații doar cu privire la suprafața de 1323 mp. În lipsa acestei modificări, comisiile de fond funciar refuză întocmirea titlului de proprietate deoarece sunt în imposibilitate de a pune în posesie pnetru 2388 mp și implicit de a elibera titlu de proprietate.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.513 pct. 5, art. 509 alin.1 pct. 2 C.pr.civ.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
1. În primul rând, tribunalul constată că hotărârea atacată este nelegală fiind încălcate dispozițiile legale imperative referitoare la incompatibilitate prevăzute de art. 41 C.pr.civ.
Potrivit art. 41 alin. (1) C.pr.civ., care consacră situații de incompatibilitate absolută, judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare.
Tribunalul constată că Sentința Civilă nr.2087 din 10.06.2014 care a fost atacată cu prezenta cerere de revizuire a fost pronunțată de judecător P.S.E., președintele completului C4.
Cererea de revizuire împotriva Sentinței Civile nr.2087 din 10.06.2014 a fost soluționată de către același judecător P.S.E., președintele completului C4, care a pronunțat hotărârea atacată.
În aceste condiții intervine nulitatea absolută necondiționată a hotărârii instanței de fond având în vedere dispozițiile art. 176 alin. 1 pct. 4 C.pr.civ., iar potrivit art. 480 alin. 6 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul, va anula în tot sentința atacată și va reține cauze spre rejudecare.
2. Rejudecând, tribunalul apreciază că cererea de revizuire așa cum a fost formulată este inadmisibilă.
Fiind o cale extraordinară de atac, cererea de revizuire poate pune în discuție autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive, ceea ce poate aduce atingere principiului securității raporturilor juridice - garanție a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 CEDO, care implică, între altele, ca soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai poată fi repusă în discuție.
Dreptul la un proces echitabil, respectiv securitatea raporturilor juridice, nu este un drept absolut ci acesta poate cunoaște anumite limitări, însă orice ingerință trebuie să fie justificată, motiv pentru care căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate decât pentru anumite motive expres și limitativ prevăzute de lege care nu pot fi interpretate extensiv.
Cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac de retractare care este deschisă exclusiv pentru motivele limitativ prevăzute de art. 509 C.pr.civ.
Revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. susținând că obiectul pricinii nu se află în ființă, în sensul că suprafața de 1004,96 mp. din terenul de 2388 mp. au fost înstrăinați de către acesta nepoților săi, astfel încât nu mai poate fi pus în posesie și nu se mai poate elibera titlu de proprietate pentru suprafața de 2388 mp., ci numai pentru restul de 1323 mp.
Situația invocată de revizuient nu se încadrează în motivul de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ..
Din interpretarea acestor dispoziții legale, în acord cu jurisprudența și doctrina constante, tribunalul apreciază că acest caz de revizuire presupune ipoteza în care, printr-o hotărâre cu o singură condamnare, debitorul a fost obligat să predea creditorului un bun cert și determinat, care însă a pierit după pronunțarea hotărârii. (ICCJ, dec. nr. 1832 din 17 septembrie 2015, scj.ro; ICCJ, dec. nr. 3477/2003, G. Boroi, O. S. Matei, codul de procedură civilă adnotat, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, 2011, p. 650.)
În orice caz, sintagma "obiectul pricinii nu se află în ființă"; desemnează ideea de dispariție fizică a bunului și nu o simplă modificare a situației juridice a acestuia, așa cum este cazul de față, fiind vorba de o înstrăinare a unei părți din teren anterioară pronunțării sentinței atacate. (Curtea Supremă de Justiție, s.civ.dec. 4967/2000, G. Boroi, O. S. Matei, Codul de procedură civilă adnotat, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, 2011, p. 650; Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă, decizia civilă nr. 441 din 24 aprilie 2008)
Pentru considerentele expuse, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., având în vedere dispozițiile art. 513 alin. 3 C.pr.civ., tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
| ← Respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare,... | Plangere impotriva hotararii comisiei judetene de fond funciar → |
|---|
