Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 811 din data de 26.10.2016
Prin decizia civilă nr. 811/26.10.2016, tribunalul a respins apelul declarat de apelanta - reclamantă IS, ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr.1084 din 07.07.2016, pronunțată de Judecătoria RV, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta IS, în contradictoriu cu pârâtele CJT, CLC și RL, având ca obiect fond funciar- anulare titlu de proprietate.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, potrivit Titlurilor de proprietate nr.2301682/07.07.2003 și nr. 2300723/17.08.1994, eliberate de CJT, a fost reconstituit dreptul de proprietate pe numele BD asupra terenului în suprafață de 0,8400 ha, situat în intravilanul și extravilanul comunei C și respectiv 1,2500 ha teren extravilan situat pe raza comunei C, sat NB, județul T, iar din actele de la dosar a rezultat că BI și I, decedați, au avut ca fii pe BD și pe OF, reclamanta fiind fiica def. OF și pârâta fiind fiica lui BD.
Titlul de proprietate nr.2301682/07.07.2003 pentru suprafața de 0,8400 ha teren a fost emis in baza cererii nr.1599/18.03.1991 depusă de BD, în nume propriu, suprafață cu care acesta figurează înscris în Registrul Agricol din perioada anilor 1959-1963, sat B, comuna C, fiind validat în anexa 2b, poziția 11.
Titlul de proprietate nr. 2300723/17.08.1994 pentru suprafața de 1,2500 ha a fost emis in baza cererii nr.1610/18.03.1991 depusă de BD prin care a solicitat reconstituirea dreptului pentru terenul provenit de la autorul său, BI, suprafață cu care acesta din urmă figurează înscris în Registrul Agricol din perioada anilor 1959-1963, sat B, comuna C, fiind validat în anexa 3 moștenitori, poziția 157.
Analizând toate actele dosarului, instanța de fond a reținut că BF, mama reclamantei, nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate provenit de la BI, în termenele prevăzute de legile fondului funciar.
Desi prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a relatat că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut prin fraudă, nu dovedește această susținere, iar în ce privește terenul în suprafață de 0,8400 ha , actele de la dosar dovedesc faptul că acesta provine de la soția lui BD, C, motiv pentru care apare înscris personal în Registrul agricol.
Art.8 al. 3 din Legea nr.18/1991 prevede că stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate, iar art. 9 al.3 reglementează sancțiunea decăderii din termen, în cazul nerespectării termenului prevăzut.
Având în vedere considerentele de mai sus, dispozițiile legale menționate, instanța a respins ca neîntemeiată, cererea de fond funciar formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta IS, apreciind-o ca nelegală și netemeinică, prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecând, să fie admisă acțiunea în sensul anulării celor două titluri de proprietate.
În motivare, apelanta-reclamantă a susținut că instanța de fond, în mod greșit a respins acțiunea, neținând cont că terenurile au fost deținute de BI și I, conform mențiunilor din registrul agricol din anii 1954-1956, moștenitorii acestora fiind BD, BF și LT.
Se susține în motivarea apelului că BD, unul din fii, a obținut prin fraudă și minciună două titluri de proprietate, arătând că este unicul fiu a celor doi, cu toate că a mai avut două surori, prin aceasta nedreptățind-o pe BF, autoarea sa, mamă, care nu a primit nici o suprafață de teren.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.468 Cod proc. civ.
Intimata-pârâtă RL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat iar în motivare a susținut că nu există nici o dovadă cu privire la existența vreunei fraude, din actele existente la dosar s-a făcut dovada că mama reclamantei nu a formulat niciodată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr.18/1991, pentru terenurile provenind de la autorii săi. A mai arătat că din mențiunile de pe registrul agricol referitor la BD, autorul său tată, rezultă că la rolul acestuia figura în anul 1959 suprafața de 0,8400 ha teren extravilan și intravilan, pentru care s-a eliberat titlul de proprietate, iar prin cererea formulată de acesta și înregistrată sub nr.1599 din 15.03.1991 s-a efectuat mențiunea că terenul solicitat provine de la soție.
A mai susținut intimata-pârâtă că în ceea ce privește cel de-al doilea titlu de proprietate, autorul său BD a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma părinților săi, în baza Legii nr.18/1991, prin cererea nr.1610 din 18.03.1991, pentru suprafața de 1,2800 ha teren extravilan și 0,10 ha teren intravilan, în vreme ce mama reclamantei, BF, care era în viață în anul 1991, nu a formulat cerere de reconstituire.
În drept , întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 Cod proc. civ.
În ședința publică din data de 26.10.2016 apelanta-reclamantă a depus concluzii scrise prin care, în esență, a reluat susținerile din cererea de apel.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform art. 8 alin. 3 din Lg 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, în acest sens sunt și dispozițiile art. 11 alin. 1 din Hg 890/2005 care prevăd că « potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori cererea se poate face și în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei. »
În cauză așa cum reiese din probatoriul administrat autoarea apelantei nu a formulat cerere de reconstituire în termenul legal. Singurul care a formulat cerere este defunctul BD pe numele căruia a fost și reconstituit dreptul de proprietate.
În aceste condiții, corect a respins acțiunea instanța de fond, reconstituirea dreptului de proprietate fiind făcută cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fapt pentru care tribunalul a respins apelul, conform art. 480 C. pr. civ.
În temeiul disp. art. 453 C. pr. civ., instanța a obligat apelanta - reclamantă să plătească intimatei RL suma de 710 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, conform înscrisurilor de la dosar.
| ← Suspendare executare. Jurisprudență Suspendare a executării | Ocolul silvic privat este un subiect de drept privat, nu unul de... → |
|---|
